De ce “pro-rusul” Ianukovici este acceptat de europeni?

Bilanţul preliminar al alegerilor din Ucraina confirmă estimările anterioare care îl desemnau drept învingător pe perdantul alegerilor din 2004 – Victor Ianukovici. Nici Moscova şi nici Occidentul nu au contestat rezultatele scrutinului. Paradoxal, dar din activitatea anterioară şi posterioară procesului electoral avem posibilitatea să distingem că atât ruşii, cât şi occidentalii, nu au mizat pe cineva anume dintre cei doi candidaţi la preşedinţie – Ianukovici sau Timoşenko.

Mai mult, europenii chiar i-au depăşit pe ruşi în susţinerea opţiunii politice a poporului ucrainean, accentuând importanţa exerciţiului democratic care ar fi avut loc în Ucraina şi care permite realizarea transferului paşnic de putere către candidatul susţinut de alegători. Aprecierile exagerat de pozitive difuzate de către delegaţiile europene îndată după prezentarea rezultatelor preliminare ale alegerilor prezidenţiale a avut o intensitate dublă spre deosebire de dispoziţia manifestată ulterior primului tur de alegeri, dar mai ales în comparaţie cu emoţiile existente în tabăra ruşilor.

Dacă din perspectiva practicii internaţionale, reacţia europenilor poate fi încadrată în contextul sprijinirii democraţiilor participative, atunci din perspectiva politică, Occidentul pare să facă un transfer de imagine către noua conducere ucraineană. Dinamismul remarcat în modalitatea în care observatorii vestici au evaluat actul electoral ucrainean denotă un interes aparte pentru încheierea cât mai rapidă a procedurilor de validare a noii candidaturi la preşedinţia celui mai masiv stat partener european din cadrul Parteneriatului Estic.

Biserica Ortodoxă Rusă – “împăciuitorul” Moldovei

Rolul politic al instituţiei religioase ruse creşte simţitor atât în relaţie cu societatea exclusiv rusă, cât şi cu acele comunităţi din cadrul Comunităţii Statelor Independente în care vibrează interesele Federaţiei Ruse. Câmpul de magnetic al influenţei Bisericii Ortodoxe Ruse (BOR) re-energizat de Patriarhul rus Kirill, apropiat factorilor de decizie de la Kremlin, înscăunat cu acordul lor un an urmă, devine tot mai emancipativ şi în abordarea problemelor de ordin intern non-religios din Ucraina, iar şi mai recent şi din Republica Moldova.

Pelerinajul la “scaunul religios” de la Moscova devine un obicei uzual practicat de liderii politici moldoveni, care nu dispun de suficiente pârghii alternative pentru a se impune în faţa oponenţilor săi sau de a coagula în jurul lor alegătorii pulverizaţi după demararea descompunerii “elementului de bază” (PCRM) de pe stânga eşichierului politic.

[Comentariu] Limitele geopolitice ale confruntării Băsescu-Voronin

Animozităţile dintre actualul preşedinte român şi precedentul şef de ţară al R. Moldova, actualmente lider al opoziţiei, tanscend vertiginos cadrul afacerilor locale bilaterale, conturând “dosare” noi în jocurile geopolitice regionale. În urma călătoriei sale în R. Moldova, aliatul fidel al Occidentului, Traian Băsescu a suscitat atenţia Washingtonului asupra problemei frontierelor moldo-române. Iar “oponentul” lui – Vladimir Voronin – a apelat la ajutorul Bisericii ruse.

[DILEMA VECHE] Demontarea sîrmei ghimpate – „simbol” sau competiţie politic[

Pentru DILEMA VECHE

Scena politică moldovenească continuă să fie întreţesută de discrepanţe de ordin politic, chiar şi după declinul comuniştilor. Sînt evidente ciocnirile dintre Alianţa pentru Integrare Europeană şi Partidul Comuniştilor din Moldova, înveninat şi profund frustrat de descompunerea ierarhiei de putere, în vîrful căreia se afla gruparea lui politică. Pe de altă parte, în interiorul Alianţei are loc o competiţie subtilă pentru monopolul asupra aripii de dreapta a electoratului. Semnele acestei „curse“ se pot regăsi în succesiunea iniţiativelor înaintate de fiecare dintre cele două tabere liberale de dreapta: cea condusă de preşedintele Parlamentului, Mihai Ghimpu, şi cea tutelată de premierul Vlad Filat.

[Comentariu] Democraţii lui Lupu relaţionează cu alegătorii utilizând limba rusă

Competiţia politică semideschisă, delicată, dar principială, practicabilă în cadrul Alianţei pentru Integrare Europeană face din demarcarea indentităţilor partinice o necesitate imperativă pentru excelarea/manifestarea/supravieţuirea politică în cadrul următoarelor reprize electorale.  Spre deosebire de partidele liberale, Partidul Democrat se află la marginea procesului de luare a deciziilor. Chiar şi subtilul AMN are pârghii pentru a-şi sonoriza poziţia, beneficiind de portofoliul de vice-preşedinte al Parlamentului, dar şi alte poziţii vizibile şi sesizabile din punct de vedere politic.

Ce va obţine Chişinăul de la Washington?

Preluate de CUVINTENOI.RO

Odiseea lui Filat în SUA a culminat cu semnarea unei declaraţii politice, care, de acum încolo, va juca rolul de foaie de turnesol pentru constructul relaţiilor moldo-americane. În pofida faptului că această declaraţie nu face vreo referinţă la eventualele “relaţii strategice” dintre Chişinău şi Washington, conţinând expresii evazive inspirate din formulele diplomatice ordinare ( “au convenit să intensifice dialogul pe spectrul intereselor comune”), semnificaţia ei politică

Dialogul transatlantic al guvernării liberale

Fără îndoială vizita lui Filat în SUA are multiple semnificaţii atât pentru R.Moldova, cât şi pentru formaţiunea politică pe care aceste o reprezintă premierul moldovean, mai cu seamă în contextul eventualelor alegeri anticipate. În calitate de şef al executivului, el reuşeşte să lanseze un set de măsuri, care cel puţin la nivel declarativ, vor avea impact pe cât politic, pe atât şi economic.

[Comentariu] Cum poate fi învăţată “Patria” să vorbească româna…

Discuţiile în jurul “Patriei” pretinse drept rusofone au înfierbântat peste măsură spiritele în anumite medii din societate. Temparatura continuă să crească pe măsură ce jucătorii politici întreţin rând pe rând “pălăvrăgeala publică” de dragul simpatiilor uneia sau alteia categorii de cetăţeni. Se doreşte ca din primăvară reţelele cinematografelor “Patria” să ofere publicului filme hollywoodiene în română, dar puţine soluţii viabile au fost propuse pentru a materializa acest deziderat. În condiţiile unui buget auster, Ministerul Culturii se poate ruga la o “minune cerească”, fie ajutor din partea cineaştilor români interesaţi în soarta publicului basarabean flamând de română, fie că într-adevăr patronul “Patriei” va scoate din buzunare bani pentru a nu fi penalizat de restricţiile legislative dure. Deocamdată nu este clar dacă legea va fi permisivă sau din tot dinadinsul punitivă. 

[Comentariu] Declinul lui Voronin şi condamnarea comunismului

Preluat de HOTNEWS.MD

Protecţionismul politic asigurat ”trecutului sovietic” de către precedenta guvernare comunistă a intrat în coliziune cu logica conducerii liberal-democrate intenţionate să pună căpăt fantasmelor ”sovietofile” inserate în interiorul comunităţii nostalgice, suprimând în cele din urmă potenţialul electoral eventual al Partidului Comuniştilor din Moldova. Deranjaţi, dar în concomitenţă încrezuţi în afectivitatea moldovenilor în privinţa valorilor şi trecutului sovietice, comuniştii îşi reinstalează “maşinăria propogandistică” aparent oprită din cauza

[Comentariu] Anti-moldovenism de origine ucraineană şi cu “iz” electoral

Febra electorală din Ucraina este în plină efervescenţă urmând să-şi atingă vârful maxim la 17 ianuarie. Apropierea de această zi istorică face ca şi ultima sută de metri a campaniei electorale să devină mai perfidă, maculată şi ţepoasă, îndreptată nu doar contra unor candidaţi particulari, dar şi împotriva unor comunităţi întregi pe care aceştia le reprezintă (moldoveni/români, evrei sau ruşi). 

Deşi a fost catalogată ca “nesulfuroasă”, totuşi, campania electorală a scos în relief o serie de complexe, frustrări şi prejudecăţi, care au fost animate intenţionat de diverşi candidaţi la fotoliul preşedinţiei ucrainene, neputincioşi în atragerea electoratului dezamăgit, derutat sau dezinteresat de politica ucraineană degradată ca urmare a pierderilor realizărilor Revoluţiei Oranj din 2004.

Invectiva adresată moldovenilor şi evreilor, iar pe de altă parte şi României, este cel mai concludent caz ce descrie lipsa unui “cod de etică comportomentală”