Potenţialul relaţiilor ruso-europene

Pentru UNIMEDIA

În pofida impasului creat de veto-ul impus de Lituania asupra noului Acord de Parteneriat şi Cooperare, apropierea dintre Bruxelles şi Moscova are şanse ridicate să se producă pe filiera securităţii externe. La moment aceasta se caracterizează prin răspunsul pozitiv al Rusiei la solicitarea UE de a contribui la desfăşurarea misiunii de menţinere a păcii lansată de UE pentru regiunile din Ciad şi Republica Africană Centrală. Contextul dat oferă Republicii Moldova diverse oportunităţi în ce priveşte potenţiala eficientizare a reglementării transnistrene.

Perspectivele parteneriatului ruso-european

Relaţiile ruso-europene sunt într-o situaţie dificilă din cauza eşecului semnării Acordului de Parteneriat şi Cooperare (APC). Motivul acestui insucces constă în veto-ul ridicat de Lituania, care încearcă prin intermediul negocierilor pentru un nou APC cu Rusia să abordeze problemele stringente existente în dialogul cu Moscova, precum şi altele legate de reglementarea “conflictelor îngheţate” din Georgia şi Republica Moldova.

Efectele Summit-ului de la Bucureşti asupra Republicii Moldova

Pentru CID NATO

În pofida complexităţii Summit-ului de la Bucureşti (2-4 aprilie curent),Republica Moldova şi conflictul transnistrean şi-au găsit reflecţie în lucrările şi documentul final a acestui for. Cu siguranţa ponderea abordării subiectului transnistrean (şi cel a RM) realizate de către liderii NATO are un caracter redus, însă cu toate acestea de o importanţă covârşitoare pentru interesele naţionale moldoveneşti. Totodată, trecerea lor în revistă denotă apartenenţa lor agendei relaţiilor internaţionale, în special a celor ruso-occidentale. Pe lângă aceasta, rezultatele Summit-ului comportă pentru Chişinău o serie de provocări şi oportunităţi de diversă natură.

Dilema Tratatului privind micul trafic de frontieră între România şi RM

Apariţia disputelor pe marginea Tratatului privind micul trafic de frontieră a reiterat încă o dată existenţa unor serioase divergenţe dintre Republica Moldova şi România. Lipsa de consens pe marginea acestui subiect este pe cât de uzuală pentru raporturile moldo-române, pe atât de inedită pentru practica general europeană. În această ordine de idei, reamintim faptul că Chişinăul urmăreşte să semneze cu partea română concomitent Tratatul privitor la traficul mic de frontieră şi Tratatul de bază. Pe când, Bucureştiul consideră că Tratatul de bază cu RM nu este o“prioritate” pentru statul român şi insistă asupra semnării unui acord în stil european. Or, negocierea defectuoasă a acestui document demonstrează absenţa unui pragmatism adecvat a Chişinăului, dar şi o incapacitatea accentuată a Bucureştiului de a desfăşura negocieri eficiente cu autorităţile moldovene.

Comentariu: Ucraina ameninţată?

Acest comentariu se referă la răspunsul Ministrului ucrainean a Afacerilor Externe, V. Ogrâzko, privitor la mesajul despre teritoriile ucrainene şi Transnistria, lansat de preşedintele României, T. Băsescu (”Transnistria să revină Ucrainei, dar uită să vorbească despre sudul Ucrainei, care ar trebui să revină Moldovei”[1]).

Perspectivele de reglementare a conflictului transnistrean

Pentru UNIMEDIA

Conflictul transnistrean a obţinut o nouă configuraţie a procesului de reglementare îndată după convorbirea telefonică dintre V. Voronin şi I. Smirnov, de la 7 aprilie curent. Reluarea procesului de soluţionare a conflictului se desfăşoară pe fundalul deblocării relaţiilor dintre Chişinău şi Tiraspol. În acest context, negocierile depind foarte mult de nivelul de cooperare dintre părţile moldoveană şi transnistreană. Deşi, rezultatul final al acestor tratative ar putea fi influenţat în mare parte de factorul de decizie de la Moscova.

Reluarea negocierilor şi părţile interesate

Conflictul transnistrean leagă o serie de interese ale părţilor implicate în conflict atât cu caracter intern, cât şi extern. În linii generale rezolvarea conflictului dat corespunde intereselor naţionale ale Republicii Moldova, contribuind la integritatea şi inviolabilitatea teritorială a statutului moldovenesc. În afară de acest interes constant persistă şi altele colaterale cu caracter sezonier. Prin urmare este vorba de motivaţia politico-electorală a partidului de guvernare (Partidul Comuniştilor din RM - PCRM), care este ataşat de ideea de a se menţine la putere şi după 2009.[1]

Moldova, Rusia şi noile perspective de reunificare

În viitorul apropiat se prefigurează dezgheţarea relaţiilor dintre Chişinău şi Tiraspol ca urmare a convorbirii telefonice realizate recent între V. Voronin şi I. Smirnov, susţinută şi promovată  de Moscova. O consecinţă directă a acestei apropieri va fi reluarea procesului de negocieri privind reglementarea conflictului transnistrean. Premisele relansării dialogului dintre autorităţile moldovene şi cele transnistrene sunt condiţionate de diverşi factori: planurile politico-electorale ale Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM), interesele Rusiei de a menţine RM în sfera sa de influenţă, conjunctura internaţională şi cea regională.

NATO după Bucureşti şi noua realitatea geopolitică

Summitul de la Bucureşti a luat sfârşit însă mutaţiile realităţii geopolitice începute aici vor  evolua în continuare. NATO a facut paşi importanţi în direcţia consolidării unităţii sale politice şi componenţiale. Pentru Rusia acest forum a reprezentat o pistă mai mult sau mai puţin reuşită de relansare a politicii sale externe, ce după insuccesul în Kosovo a avut nevoie de o impulsionare inedită.

NATO şi foaia de parcurs pentru Ucraina şi Georgia

La Summitul de la Bucureşti se prefigurează rezultatele finale ale discuţiilor privind oportunitatea acordării Tratatului privind pregătirea pentru aderare la NATO (MAP) pentru Ucraina şi Georgia. În acest sens, Alianţa se declară deschisă pentru aderarea acestor două ţări post-sovietice într-un viitor apropiat, confirmând necesitatea continuării negocierilor politice privind avansarea relaţiilor lor cu structurile euroatlantice. În timp ce, reprezentanţii Ucrainei şi Georgiei sunt derutaţi de faptul că NATO a amânat oferirea MAP-ului.

Realitatea FACE: perspective şi ameninţări

Pentru CID NATO, Jurnal Academic Nr.7

Tratatul Forţelor Armate Convenţionale din Europa (FACE) este fundamentul securităţii europene şi reprezintă un mijloc oportun de a reglementa potenţialul militar convenţional ale statelor NATO şi celor care (deocamdată) nu fac parte din acest bloc militar (Rusia, Ucraina, Belarus etc.). Moratoriul privind nerespectarea FACE, demarat de Moscova recent, poate duce la o eventuală dezechilibrare militară a spaţiului european, generând noi disensiuni între Rusia şi Occident. Totodată, criza actuală în relaţiile ruso-occidentale (produsă de divergenţele pe marginea scutului antirachetă american din Europa Centrală, extinderea estică a NATO etc. ) de asemenea sunt esenţiale în ce priveşte reluarea negocierilor pe marginea relansării FACE. Pentru Republica Moldova FACE este un mijloc real şi eficient de a consolida securitatea şi unitatea sa teritorială.