AIE – ostatica lui Ghimpu…

Liberalii pot fi considerați fără rezervă cel mai distructiv element al Alianței de guvernare și a doua formațiune după comuniști cărora nu le pasă de soarta acestei țări, considerată de ei drept o entitate intermediară până la anexarea la România. Altceva se poate de spus despre partidul lui Plahotniuc sau PDM care se luptă cu PLDM-ul “tutunarului” Filat pentru sferele de influență în mica republică, care au o reputație clătinată dar se disting de liberalii-kamikaze. Dacă Ghimpu este dispus cu ușurință să sacrifice supremația legii și integritatea Constituției, pentru că averea lui ar avea puțin de suferit, atunci Filat și Plahotniuc (Marian Lupu) au ce pierde, fiind vorba de fluxurile de bani pe care fiecare le controlează în diverse domenii. În acest sens, ultimii doi se gândesc bine înainte de a arde podurile care le-ar permite cu ajutorul socialiștilor să găseasc persoana “X”  pentru multpătimitul fotoliu de președinte al țării.

Consiliul Europei, antecamera politicienilor plângăcioşi de la Chişinău

Am observat cu stupoare cât de disperată este clasa politică de la Chişinău, indispusă din cauza depresiei din societate, unde numărul dezamăgiţilor creşte vertiginos. Incapabili să-şi restabilească imaginea şi încrederea publică, politicienii moldoveni apelează la autorităţile străine pentru a recupera handicapul distanţei enorme dintre ei şi populaţie. Ţinta principală a operaţiunii iniţiate de guvernanţii moldoveni pentru redobândirea încrederii publicului a devenit, spre nefericirea celui vizat, Secretarul general al Consiliului Europei, Thorbjørn Jagland.

În paralel cu convorbirile telefonice, solicitate de premierul moldovean şi liderul liberalilor, numele lui Jagland figurează în diverse articole, unde cuvintele şi declaraţiile lui s-au transformat în materie primă pentru grave distorsionări. Portalurile de ştiri de buzunar ale politicienilor, precum şi cele care se poziţionează drept neutre, au reuşit cu succes să-l implice pe “inocentul” Jagland în tentative mediatice de dezinformare a opiniei publice. Responsabilitatea pentru aceste atacuri informaţionale nu a fost asumată de niciun politician moldovean, deşi în mare parte vina o poartă chiar ei, deoarece încearcă să exploateze aureola Secretarului general pentru a-şi reanima propria imagine. 

De unde bani pentru referendum?!

Preluat de Jurnal.md, Basarabia.biz

Alianţa de guvernare elaborează în grabă textul proiectului pentru modificarea Constituţiei. Repeziciunea cu care o face provoacă o criză de miopie în cadrul AIE. Concentrată pe justificarea legalităţii procedurii de referendum, şi asta în limitele posturilor TV, guvernarea uită de aspectul financiar al problemei. Dacă precedentele exerciţii democratice au fost susţinute financiar de partenerii externi, atunci referendumul constituţional nu are nicio acoperire.

Organul electoral central a confirmat lipsa resurselor, amintind că nimeni din exterior nu s-a oferit deocamdată să dea bani pentru desfăşurarea referendumului constituţional. Această reţinere este explicabilă, or, guvernele străine au obosit să întreţină jocurile politice de la Chişinău, în timp ce îşi supun propriile bugete unor măsuri de austeritate drastice.

În aşteptarea “revoluţiei lui PCRM”

Preluat de HOTNEWS.MD

Comuniştii sunt avariaţi, iar liderul lor spiritual, adică Mark Tkaciuk, scoate din sertare scenarii prăfuite, cu intenţia de a asmuţi cetăţenii împotriva coaliţiei de guvernare. În lipsa unor motive sensibile și originale, PCRM-ul vrea să încolţească AIE generând un conflict de imagine contra României, acuzată că ar fi tras cu arma nu doar într-un cetăţean pretins infractor, dar şi în direcţia întregii Moldove. În mod obligatoriu, inspirat de motive ezoterice, Tkaciuk menţionează în comunicatul de presă al comuniştilor data de 13 ianuarie, încercuind-o ca o zi neagră. Cazul de la postul de trecere de la Galaţi, frontiera moldo-română, este deocamdată unica cauză reală pe care PCRM-ul o poate invoca pentru a aduna oamenii rând pe rând în piaţă, iar de acolo să le amintească despre guvernarea coruptă, uzurparea puterii în stat, sărăcie şi alte acțiuni ale AIE-2.  Dar canalizarea percepţiei negative faţă de România către guvernarea de la Chişinău este o metodă mult prea sofisticată pentru a sensibiliza eficient populaţia.

Cel mai probabil,  moldoveniştii care au ieşit să protesteze în faţa ambasadei române de la Chişinău şi să ceară expulzarea lui Marius Lazurcă, au reprezentat o mostră pentru comunişti. Dar nu este clară decizia PCRM de a exploata acest subiect, din moment ce acesta nu are potențialul necesar de a (re)anima interesul publicului faţă de proteste stradale îndelungate. Fie că într-adevăr creativitatea comuniştilor este la limită sau că, totuși, strategia PCRM este de a lovi rând pe rând în punctele slabe ale guvernării, contabilizând orice incident, defect şi situaţie de criză, folosindu-le după principiul “bulgărului de zăpăda în rostogolire”.

De ce moldovenii nu sunt solidari cu protestatarii români?

Realitatea de la București și alte zeci de orașe românești este ascunsă de ochii moldovenilor sau ultimii refuză să o observe pentru că nu le pasă. Ambele versiuni sunt plauzibile.

În primul rând, autoritățile de la Chișinău sunt prea fricoase pentru a permite trusturilor media de buzunar să reflecteze libere evenimentele din țara vecină. Teama vine ca urmare a avertismentelor primite din partea comuniștilor lui Tkaciuk, mișcării anti-mafia a lui Mocanu și a veșnicului protestatar, Iurie Roșca. Toți aceștia împreună vor să valorifice valul de proteste intensificat și extins în România, combinându-l și corelându-l cu dispoziția de insatisfacție proprie unui procent mare din populație – celor apropiați de opoziția comunistă, fie celor dezamăgiți de perfermanțele coaliției de guvernare. Dar, nici media online și nice cea televizată cu acoperire națională nu tinde să informeze publicul moldovenesc cu privire la evoluția situației  de pe malul drept al Prutului. Fiind extrem de expuși la impactul televiziunii, moldovenii ar putea fi ușor influențați de provocatorii lui Tkaciuk sau de mesajele mobilizatoare a lui Mocanu, chiar și Roșca își poate găsi un loc în această coloană de spirite revoltate. Încercarea de a schimba alegerile cu un nou referendum poate fi folosită ca motiv, dar cauzele pot fi mult mai terestre și multiple – pauperizarea populației, inflația, facturile exagerate pentru utilități, corupția generalizată, oligarhia instaurată la putere etc. Scânteia însă poate fi cu totul de altă natură, dar depinde de bilanțul violențelor din România și de invențiile comuniștilor. Pentru cele trei grupări de manifestanți contează să asigure un număr constant de protestari, la care pe parcurs se vor alătura alte pături nemulțumite. Totuși, odată ce media moldovenească deabia șoptește despre protestele anti-Băsescu și antiguvernamentale, organizatorii posibilelor manifestații de la Chișinău vor întâmpina dificultăți pentru declanșarea evenimentelor destabilizatoare.

În al doilea rând, protestele din capitala României pot fi ignorate conștient de către mulți moldoveni pentru că

AIE și nihilismul față de Constituție

Preluat de Jurnal.md, publicat pe VOXREPORT

Nimeni nu poate supraviețui atunci când trișează și bagă scheme comode pentru salvarea interesului particular în detrimentul interesului comun. Se știe că monștrii creați scurtează viața creatorilor săi, deoarece apar în afara legitimităților și scapă de sub orice control odată ce sistemul se clatină. În special atunci când acest control este divizat între trei partide, cu orgolii de o intensitate identică, dar cu capacități diferite de percepție și administrare a realităților politice.

Lipsește cu desăvârșire înțelegerea faptului că substituirea legalității cu aventurismul politic poate produce efecte negative pentru întreaga societate. Nici un fel de reformă pentru combaterea anumitor metehne nu poate fi cerută de la populație, când clasa politică acționează contrar regulilor impuse într-un pretins stat de drept. Sfidarea și neglijarea cadrului legal în cea mai deschisă formă se replică imediat asupra atitudinii cetățenilor față de stat și cei care îl reprezintă. Fără a înțelege acest detaliu esențial, Alianța pentru Integrare Europeană o ia într-o direcție greșită, dar nu pentru prima dată. Aceasta nu conștientizează că sub lozinca “integrarea europeană” acționează de o manieră comună cu cea a vecinilor din Est, Rusia și Ucraina, unde actualii guvernanți recurg la șiretlicuri politice pentru a se menține la putere.

Chişinăul şi criza “pacificatorilor” ruşi pe Nistru

Indubitabil, incidentul care a condus la moartea unui cetăţean moldovean şi în care este implicat un reprezentant al pacificatorilor ruşi arată cât de învechit este mecanismul de menţinere a păcii, instaurat în regiune de la mijlocul anilor ’90. Misiunea de pacificare coordonată de militarii ruşi este lipsită de credibilitate, după ce de nenumărate ori a susţinut unilateral Tiraspolul, acţionând ca un scut de protecţie pentru regimul anticonstituţional din stânga Nistrului. Serviciul oferit de pacificatori a fost respins constant începând cu 1998, când în conformitate cu angajamentele de la Istanbul, partea rusă s-a obligat să-şi retragă armamentul şi militarii ruşi. Vechimea şi necorespunderea misiunii îndeplinite de pacificatori au fost recunoscute şi de către europeni, care alături de ruşi au convenit asupra necesităţii înlocuirii lor cu o misiunea civilă internaţională, desfăşurată sub egida OSCE.

Ultima picătură a devenit incidentul, în care a decedat un cetăţean moldovean, care este şi membru al aripei tinere a partidului de guvernământ, condus de premierul Vlad Filat. Acum ca niciodată, Filat trebuie să dea dovadă de măiestria echilibristicii diplomatice, încercând să soluţioneze criza aflată în creştere, pe care nu o poate muşamaliza, păstrând totodată o doză de normalitate în relaţia cu Moscova. La mijloc este decesul unui membru al formaţiunii sale, ceea ce îl forţează pe liderul liberal-democrat să ia o atitudine fermă. Acesta trebuie să acţioneze fără ezitare, deoarece există probabilitatea unor eventuale alegeri anticipate, iar raitingul PLDM este în drastică scădere. Totodată, anume acest incident poate fi folosit ca motiv întemeiat pentru a tărăgăna organizarea celui de-al doilea tur al alegerilor preşedintelui.

În linii mari criza “pacificatorilor” ruşi poate urma unul din scenariile prezentate mai jos:

Moldova “pe radarul” Uniunii Europene

Pentru ALLMOLDOVA

Chiar dacă partidele parlamentare au irosit prima încercare de a alege preşedintele, rezultatul nu a supărat foarte mult partenerii europeni. Reacţia lor poate fi caracterizată drept calmă şi constructivă. Şefa diplomaţiei europene, Catherine Asthon, a salutat desfăşurarea primei faze, exprimându-şi un “interes” deosebit pentru a doua rundă, de care va depinde cum va arăta deznodământul crizei politice.

Deşi în mesajul transmis de Ashton se conţine o notă de dezamăgire faţă de eşecul repetat al formaţiunilor, poziţia acesteia este echilibrată de laudele aduse guvernării de la Chişinău pentru succesele realizate. Oficiala europeană reaminteşte însă politicienilor moldoveni că din perspectiva Bruxellului nu se mai poate tărăgăna cu alegerea preşedintelui, deoarece asta împiedica îndeplinirea unor obiective sociale şi economice imperative. Se evită însă orice menţiune a faptului că actuala criză poate produce obstacole pentru aprofundarea reformelor.

Logica alegerii preşedintelui versus supravieţuirea politică

Politicul moldovenesc imită încercarea de a pune capăt crizei politice cu nealegerea preşedintelui. Concentrate pe interese distincte, formaţiunile parlamentare inventează situaţii contradictorii pentu a le folosi ulterior ca justificare în faţa publicului dezinteresat, supărat sau puternic stresat.

Votarea preşedintelui este o un subiect dificil pentru oferirea unor pronosticuri sigure. Deşi au apărut circumstanţele necesare pentru înfăptuirea alegerii – numărul necesar de voturi din partea grupului lui Dodon şi ale componentelor AIE-2 -, însumarea lor este problematică şi extrem de ipotetică. Or, logica matematică absentează în acest caz clinic din sfera politicii moldoveneşti. Iar tentativele unor surse media de a le hiponotiza pe colegele lui Dodon pentru a le apropia de PDM au şanse minore de a avea succes.

Koмментарий для украинского портала: “Либералы сейчас главная сила которая противостоит выборам президента”

Комментарий для 20MINUT.UA

Если президента не выбирать то нарущается Конституция, должны быть организованы новые выборы. Ситуация сложная, так как некоторые парламентские партии не действуют в соответствие с национальным интересами, или в интересах граждан ждущих скорого окончания политического кризиса. К сожалению, личные выгоды и раздел власти, незаконченный ранее, продолжают влиять на судьбу политики, и на продолжительность правящего Альянса. Либералы сейчас главная сила которая противостоит выборам президента, хотя Додон и Гречаная готовы способствовать этому вместе с партиями Альянса. Таким образом либералы становятся на путь коммунистов, силой, которая мешает выходу страны из «порочного круга» постоянных выборов.

Мне кажется, если внешниие партнеры, Евросоюз в первую очередь, не повлияет на либералов, то нас ждут новые выборы. Но так как европейцы занимаются своими внутреними проблемами, а председательство Польши в ЕС заканчивается, то мало кто способен убедить Гимпу проголосовать за Гречаную.