Consiliul Britanic, Rusia şi dublele standarde faţă de RM

Cazul cu Consiliul Britanic, în final, s-a soldat cu închiderea reprezentanţelor acestuia în Sankt-Petersburg şi Ekaterinburg. Principala explicaţie dată de autorităţile ruse vizavi de acest caz se referea la faptul că această organizaţie culturală încalcă legislaţia naţională rusă.

În acest sens, comunitatea europeană a lansat o notă de regret pe marginea acestei acţiuni îndreptate împotriva organizaţiei britanice, care de fapt îndeplineşte o misiune pacifistă ce vizează dezvoltarea relaţiilor culturale între Rusia şi Marea Britanie. Bruxellul s-a arătat “nemulţumit” de faptul că Rusia acţionează contrar înţelegerilor la care s-au ajuns în cadrul primei şedinţe a Consiliului de Parteneriat permanent în domeniul Culturii între Rusia şi UE.  Cu atât mai mult, că această acţiune nu se potriveşte deloc prevederilor eventualului Plan de Acţiuni în domeniul Culturii, stabilit între partea rusă şi cea europeană. În acest sens, relaţiile culturale dintre aceste părţi se vor dovedi a fi destul de dificile, chiar mai complexe decât cele economice.

În mod premeditat sau nu, dar Moscova a făcut un pas greşit, care vor compromite viitoarele raporturi culturale dintre aceasta şi Bruxelles. Dimensiunea culturală este destul de importantă pentru “Europa diversă”, de aceea nu se prevăd concesiuni din partea acesteia pe marginea acestui subiect. În afară de această, se extinde numărul subiectelor incomode din dialogul Moscovei cu Bruxellul, care ar putea duce la înrăutăţirea relaţiilor bilaterale.

Această temere şi regret faţă de problema Consiliului Britanic  a fost subliniată într-o Declaraţie comună a statelor membre a UE, la  care s-a aliniat statele din cadrul Acordului de Stabilizare şi Asociere, Norvegia şi statele EFTA, precum şi Georgia. Dreptul de a se subscrie unor acte de acest gen îl are şi Moldova, care însă de această dată nu s-a solidarizat cu UE. Cu certitudine, poziţia Chişinăului este condiţionată de o serie de factori, printre care şi de ordin subiectiv. Cu toate acestea, Moldova a demonstrat o doză mare de incorenţă şi incorectitudine faţă de partenerii europeni, care sprijină în permanenţă cauza Moldovei, inclusiv în disputele cu Rusia.

Deobicei Moldova cere sprijin din partea europenilor, mai ales când este vorba de reglementarea conflictului transnistrean. În schimb, Moldova interesată de păstrarea unor relaţii bune cu Rusia, nu a riscat să-şi exprime dezacordul său faţă de suspendarea reprezentanţelor Consiliului Britanic în Rusia. Desigur, pentru guvernarea comunistă este mai importantă loialitatea faţă de Rusia, decât relaţiile cu UE declarate de acesta prioritare în politica externă a Republicii Moldova. De fapt, Moldova dă dovadă de duble standarde în abordarea problemelor legate de orientarea sa pe plan extern (când spre UE, când spre Rusia).

În acelaşi timp, dublarea standardelor este o măsură aplicată de partea rusă. În acest sens, putem menţiona faptul că Rusia nu doreşte nicidecum să respecte legislaţia naţională şi dreptul internaţional în cazul deschiderii secţiilor de votare în Transnistria (pentru alegerile parlamentare din decembrie 2007 şi a celor prezidenţiale din 2 martie curent). Adică, atât timp cât este vorba de teritoriul rusesc Moscova cere de la agenţii publici străini respectarea cadrului legal rusesc (cazul Consiliului Britanic), pe când în cazul Moldovei uită în general de legislaţia naţională a acesteia. Este greu de înţeles logica Rusiei, care cere de la o organizaţie culturală să respecte legile ruseşti, dar totodată nu recunoaşte autoritatea legislaţiei moldoveneşti asupra Transnistriei. Acest comportament din partea Rusie ar putea să aibă câteva premise:

• nerecunoaşterea de facto  a integrităţii teritoriale şi a suveranităţii RM. Drept urmare, Rusia se simte liberă să deschidă secţii de votare contrar legislaţiei moldoveneşti şi poziţiei oficiale a autorităţilor RM.

• aplicare în mod regulat şi în permanenţă a dublelor standarde. Moscova datorită trecutului său istoric glorios, dar şi a relansării sale pe plan internaţional, nu doreşte să renunţe la abordarea duplicitară în raport cu alţi actori internaţionali şi regionali. Adică, Rusia acţionează în vederea realizării intereselor personale, indiferent de mijloacele utilizate (abordarea machiavelistă).

     În principiu, motivaţia Rusiei ar putea să rezulte din ambele premise menţionate mai sus. Cu toate acestea, în această ecuaţie partea pierdantă este Moldova, care:

• a dat dovadă de inconsecvenţă vizavi de UE şi respectiv riscă să piardă din încrederea europenilor.
• ar putea să nu fie sprijinită ulterior de UE în posibilele certuri cu Rusia sau ar fi tratată cu o oarecare indiferenţă.
• ar putea să  nu fie sesizată/recepţionată de UE, în cazul în care autorităţile moldoveneşti vor lansa Note diplomatice vizavi de ingerinţa Rusiei în afacerile interne ale Moldovei.
• ar putea să nu fie în stare să mai acţioneze împotriva Rusiei, care nu doreşte să reacţioneză şi ia în calcul mesajele emise de Moldova, adâncindu-se şi mai mult în sfera de influenţă a Kremlinului.

 În orice caz, europenii au nevoie de ruşi şi invers, de aceea relaţiile dintre aceştia vor tinde în permanenţă spre redresare, chiar dacă euroatlantiştii din UE (Marea Britanie, Ţările Baltice, Polonia etc.) vor încerca să le perturbeze.

De asemenea şi Moldova este interesată de Rusia, dar totodată trebuie să dea dovadă de coerenţă şi respect faţă de UE. În caz contrar, Chişinăul ar putea să devină un subiect de drept internaţional disfuncţional, devenind tot mai vulnerabil vizavi de tendinţele unioniste din interiorul şi exteriorul său.  

În concluzie…

Cu toate că UE este supărată pe Rusia pentru Consiliul Britanic, Bruxellul va încerca să restabilească caracterul constructiv al relaţiilor cu cea din urmă. Totodată, Moscova va trebui să negocieze cu europenii stuaţia şi starea relaţiilor culturale dintre acestea, dat fiind faptul că are nevoie de un Acord de parteneriat strategic cu UE, de altfel ca şi europenii.

În raport cu abordarea duplicitară a Rusiei, Moldova a demonstrat incapacitatea de a anticipa efectele politicii sale externe vizavi de Bruxelles şi Moscova. Or, guvernarea comunistă a renunţat la pragmatism şi ar putea să cadă victimă acestei lipse de precauţie politică, în eventualitate în contextul alegerilor parlamentare. Oricum, liderii politici din Moldova trebuie să dea dovadă în continuarea de inteligenţă politică pentru a soluţiona problemele apărute şi să realizeze consolidarea deplină a RM.

Consider că Rusia trebuie să renunţe la ipocrizie şi să abordeze raporturile sale cu alţi actori de drept internaţional cu maturitatea şi responsabilitatea caracteristică unei mari puteri internaţionale şi subiect de drept internaţional influent. Altfel, aceasta ar putea ulterior să se confrunte cu acelaşi tratament din partea comunităţii internaţionale.    

Explore posts in the same categories: Rusia pretutindeni