“Misionarii” europeni în Kosovo şi supărarea Serbiei

La începutul acestei săptămâni, Miniştrii Afacerilor de Externe a statelor UE au luat decizia de rigoare privind trimiterea Misiunii UE în Kosovo ce va înlocui pe cea a ONU. Această hotărâre a alarmat politicienii sârbi, care intenţionează să renunţe la semnarea unui pseudo-Acord de Stabilizare şi Asociere propus anterior de UE. 

 UE şi misiunea europeană

Bruxellul a decis trimiterea Misiunii UE în Kosovo pentru a asigura securitatea şi respectarea drepturilor civile a populaţiei kosovare după declararea independenţei provinciei. Misiunea europeană, denumită EULEX, va trebui să asigure securitatea şi respectarea drepturilor civile a kosovarilor. Caracterul acesteia va fi unul juridico-poliţienesc asigurat de 1,800 de poliţişti, procurori, jurişti etc europeni. Costul acesteia se va ridica până la 205 mln. euro pentru primele 16 luni de activitate. Prin urmare, acest proiect al UE este nu numai dificil de realizat, dar şi destul de costisitor.

La această misiune nu va participa Cipru, care a făcut uz de clauza ”abţinerea constructivă”, fapt ce nicidecum nu va afecta fezabilitatea acestei Misiuni. Alte state europene, care inţial manifestau ezitări privitor la legalitatea acestei Misiuni, în cele din urmă s-au alăturat acestui idei.

Totodată, misunea dată va fi sprijinită de cele 16 mii de militari ai Alianţei Nord-Atlantice, care vor continua să rămână pe teritoriul provinciei Kosovo. În afară de acesta, pentru a nu contrazice prevederilor Rezoluţiei 1244 a ONU, Bruxellul va primi permisiunea în scris de la Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon, cu privire la substituirea misiunii Naţiunilor Unite cu cea europeană. Astfel, UE împreună cu SUA vor putea traduce în viaţă parţial Planul Ahtisaari ce prevedea “guvernarea internaţională” a provinciei Kosovo.

În acest fel, se prefigurează tot mai mult iminenţa independenţei Kosovo şi cea a tensionării relaţiilor dintre Serbia şi majoritatea statelor UE. În ciuda presiunii majore din partea Rusiei, UE nu renunţă la planurile sale referitoare la provincia Kosova. Independenţa Kosovo reprezintă un obiectiv prioritar al UE, din mai multe motive:

• dorinţa UE de a dinamiza europenizarea Balcanilor şi eventuala integrare a acestora la UE;
• intenţia UE de a-şi fortifica ponderea geo/politică şi economică în Balcani prin reglementarea definitivă a statului Kosovo;
• securizarea frontierelor de Sud-Est a UE, minimizarea şi/sau reducerea nivelului de criminalitate în Balcani.

Pe lângă aceste motive sunt alte cauze subtile care forţează UE să implementeze proiectul privind crearea statului Kosovo. Printre acestea se enumeră semnificaţia crescândă pe care o comportă bazinul Mării Negre pentru UE, din punctul de vedere al transportării şi furnizării cu hidrocarburi a spaţiului european. Balcanii devin vitali pentru UE dat fiind faptul că pe spaţiul acestora vor trece în curând conducte de hidrocarburi destinate aprovizionării UE. Totodată, peninsula Balcanică este o parte a traseului gazoductului NABUCCO care revine pe agenda de discuţii a UE. În acest sens, realizarea indepedenţei Kosovo reprezintă o premisă relevantă pentru funcţionarea acestui gazoduct, deoarece traiectoria acestuia este proiectată inclusiv pe teritoriul viitorul stat kosovar. Prin urmare, UE este presată din punct de vedere strategic de propriile perspective, priorităţi şi vulnerabilităţi pe termen îndelungat. În acelaşi timp, independenţa Kosovo sub auspiciile EULEX este condiţionată şi de SUA. Săptămână trecută a fost făcută publică informaţia privind existenţa unei posibile presiuni exercitate de oficialii americani asupra autorităţilor slovene pe marginea reglementării statutului Kosovo. Cu toate acestea, UE a hotărât să expedieze misiunea EULEX în Kosovo, subliniind astfel locul pe care îl ocupă acest subiect în ordinea de priorităţi a Bruxellului.

Serbia “agitată”

Decizia UE de a acredita Misiunea europeană pentru Kosovo fără acordul necesar din partea Consiliul pentru Securitate a ONU a iritat din nou Serbia. Indiferent de faptul că la alegerile recente din Serbia a câştigat Tadici, relaţiile dintre aceasta şi UE riscă să se deterioreze în timpul ce urmează. Aceasta se poate întâmpla din cauza lui V. Koştuniţa, care a declarat că UE doreşte să semneze cu Serbia pseudo-Acordul de Stabilizare şi Asociere astfel încât acesta să reprezinte recunoaşterea indirectă dar expresă a independenţei Kosovo. Poziţia dată a generat suspiciuni la Bruxelles, care de asemenea se arată indecis privind data posibilei semnări a Acordului cu Serbia. Evident, Bruxelles a conştientizat că până la staţionarea şi începerea activităţii Misiunii europene în Kosovo, acesta nu va putea să semneze documente semnificative cu Belgrad. Această motivaţie nu va putea fi acceptată de electoratul sârb proeuropean care a învins la alegerile recente prin numirea în calitate de preşedinte a ţării pe B. Tadici. Totodată, contextul politic din Serbia ar putea să-i convertească pe alegătorii sârbi dezamăgiţi în UE la tendinţele naţionaliste promovate de pro-ruşii Nicolici şi moderatul-naţionalist Koştuniţa.

În legătură cu decizia UE privitor la EULEX, Primul-mistru sârb, V. Koştuniţa, a chemat autorităţile sârbe la adoptarea unor hotărâri corespunzătoare referitoare la legalitatea statutului misiunii europene. De asemenea, acesta a amânat discuţiile privind confirmarea persoanei prevăzute să parafeze Acordul cu UE. Chiar dacă Preşedintele sârb, B. Tadici, poate asigura semnarea acestui document, acesta ar putea să nu fie parafat de Parlamentul sârb prin voturile partidului lui Koştunţia (Partidul Democrat al Serbiei), cel socialist şi naţionalist a lui Nicolici. Asemenea alianţă ar putea să însemne căderea coaliţiei guvernamentale din Serbia şi organizarea unor alegeri parlamentare anticipate.

Posibilele alegeri parlamentare anticipate ar putea fi câştigate de forţele politice anti-europene, ceea ce va pereclita procesul de integrare europeană a Serbiei. Cu toate acestea, alegerile date nu vor avea efecte profunde asupra sinergeticei proceselor de statalizare a provinciei Kosovo. Adică, UE va trimite Misiunea sa în Kosovo şi va recunoaşte în marea majoritate independenţa Kosovo, alături de SUA.  Dacă Serbia vrea în timpul apropiat să obţină garanţii din partea UE privind perspectivele sale europene, aceasta va trebui să renunţe la retorica sa ostilă vizavi de UE. Oricum, Serbia va avea posibilitatea să obţină acest Acord, căci UE va fi deschisă pentru dialog cu aceasta. Or, oportunităţile europene ale Serbiei vor depinde de voinţa politică de la Belgrad şi de ponderea lui Tadici în formulele de putere de pe arena politică sârbă.

În concluzie…

UE va încerca să finalizeze cât mai repede procesul de statalizare a provinciei Kosovo, concentrându-se apoi asupra recunoaşterii independenţei Kosovo de către toate statele UE. Între timp Serbia, sprijinită de Rusia, va încerca să infuenţeze comportamentul UE, dar din cauza lipsei de pârghii reale nu va reuşi să se impună în faţa acesteia. Totodată, viaţa politică din Serbia ar putea să cunoască noi tranformări ce ar putea să orienteze Serbia spre Rusia în detrimentul integrării europene a acesteia. În fine, UE va încerca prin intermediul lui Tadici să corecteze posibilele deraieri ale Serbiei pe plan extern. Oricum la moment, Bruxellul îşi va focusa toate eforturile spre Kosovo şi numai după asta se va ocupa de destinul european al Serbiei. Totodată, UE va lasă “lumina verde” pentru integrarea europenă a Serbiei, însă pentru aceasta ambele părţi vor trebui să dezvolte şi să menţină un dialog constructiv şi pragmatic imposibil de manipulat de factorii externi.  

Explore posts in the same categories: Realitatea europeană