Serbia din nou între izolare şi/sau integrare europeană
Din cauza paralizei guvernamentale, Serbia se pregăteşte de alegeri parlamentare anticipate. Dat fiind faptul că actualul Parlament sârb nu este capabil să ajungă la un numitor comun privind “rezolvarea problemelor vitale pentru Serbia, în special cea privitor la menţinerea provinciei Kosovo în cadrul statului sârb”.
În realitatea, principala cauză a anticipării electoralelor este UE şi faptul că partidele moderate din Serbia (Partidul Democrat şi Partidul liberal “G 17″) sunt pentru continuarea procesului de integrare europeană, ce reprezintă cel mai oportun mijloc de a reîntoarce Kosovo în componenţa Serbiei. În condiţiile în care, statele UE sunt convinse să recunoască independenţa kosovară ( inclusiv Marti Ahtisaari a chemat membrii UE să accepte statalitatea Kosovo pentru a preveni posibile situaţii de instabilitate în Europa.). Totodată, luând în consideraţie, că la Bruxelles deja se discută posibilitatea integrării europene a Kosovo în lipsa recunoaşterii acesteia de către ONU. Liderii naţionalişti de la Belgrad sunt interesaţi să forţeze producerea alegerilor anticipate pentru a contracara în mod lamentabil şi dur procesul de statalizare a Kosovo de către UE şi alte state occidentale. De asemenea, este posibil că aceştia ar dori să-şi consolideze puterea politică în mâinile sale folosindu-se de problematica Kosovo. Însă această motivaţie este destul de fragilă pentru a asigura o victorie categorică în faţa forţelor pro-europene în frunte cu actualul Preşedinte sârb, B. Tadici. Posibilităţile naţionaliştilor sunt reduse deoarece:
- B. Tadici şi partidele care susţin politica lui sunt favorabile intereselor ruseşti în regiune (argument valabil şi pentru alegerilor prezidenţiale recente care l-au desemnat câştigător pe pro-europeanul Tadici). Rusia are nevoie de stabilitate politică în Serbia pentru a nu pereclita planurile privitoare la South Stream, precum şi pentru a nu genera animozităţi în cadrul Europei, ce ar putea creea dificultăţi suplimentare noului Preşedinte rus, D. Medvedev.
- Naţionaliştii sârbi vor lupta pentru un grup electoral relativ îngust, având la dispoziţie mesaje politice puţin atractive, în afară de Kosovo şi prioritizarea relaţiilor cu Rusia (ultima ofertă electorală este totuşi mai mult în favoarea lui Tadici).
- UE va acorda sprijin enorm partidelor politice pro-europene din Serbia, cu sopul de a minimiza influenţa politică a naţionaliştilor sârbi ce duc o politică anti-europeană distructivă pentru europenizarea deplină şi eficientă a Balcanilor. Totodată, avantajele şi perspectivele acordate de spaţiul european sunt palpabile şi extrem de semnificative pentru populaţia sârbă confruntată cu consecinţele crizei economice destul de acute din Serbia.
În afară de acestea, ultimele declaraţii ale Moscovei cu privire la posibila recunoaşterea a Kosovo, cu acordul Serbiei şi în limitele dreptului internaţional, pot fi interpretate de publicul sârb drept concesii în faţa Occidentului. Or, slăbirea poziţiilor Rusiei, principalul aliat al Serbiei în procesul de contestare a independenţei kosovare, poate fi un semnal pentru electoratul sârb în ce priveşte orientarea categorică a acesteia spre UE. Cu certitudine, Kremlinul a lansat afirmaţii cu un grad foarte redus de constructivism vis-a-vis de Kosovo, din mai multe motive (eventualele discuţii din Duma rusească pe marginea recunoaşterii regiunilor secesioniste de pe spaţiul ex-sovietic, din 13 martie curent; apropierea imaginară a Rusiei de UE şi NATO în contextul alegerii succesorului loial lui Putin în funcţia de Preşedinte al Rusiei etc.). Totodată, nu putem evita argumentul conform căruia alegerile anticipate din Serbia sunt rezultatul acestor afirmaţii referitoare la potenţiala recunoaştere a Kosovo de către Moscova.
În acest fel, naţionaliştii riscă să piardă electoralele din cauza susţinerii UE şi NATO, precum şi a jocului latent al Rusiei în favoarea forţelor pro-europene. De asemenea, nu putem exclude varianta unei înscenări reuşite a Kremlinului care doreşte să-l elimene pe Tadici din ecuaţiile politice sârbe, datorită loialităţii şi flexibilităţii pe care acesta o demonstrează faţă de UE, cotând pe forţele naţionaliste pro-ruse controlabile din Serbia.
În concluzie..
Pentru Serbia aceste alegeri reprezintă un referendum identic celui recent, cu o smenificaţie crescândă pentru sârbii care sunt interesaţi de perspectivele europene, dar nu pot să renunţe foarte lejer la Kosovo, şi pentru europeni, ce sunt interesaţi să gestioneze cât mai repede şi mai sustenabil problema Kosovo. Este greu de imaginat o simbioză între aceste interese, dar totuşi lui Tadici îi revine rolul central la aceste alegeri, deoarece de prestaţia şi implicaţia lui depinde atât europenizarea eficace a Serbiei, cât şi cea a întregilor Balcani.
