Independenţa Kosovo ameninţare sau oportunitate?

În 2008, comunitatea internaţională va fi pusă în situaţia de a recunoaşte independenţa statului Kosovo. Uniunea Europeană şi SUA vor intensifica activitatea instrumentelor diplomatice în vederea recunoaşterii facile a Kosovo drept subiect de drept internaţional. În timp ce Serbia şi Rusia se vor opune cu toate eforturile pentru a nu permite producerea precedentului privitor la Kosovo. Iar statele care se confruntă cu mişcări secesioniste, printre care şi Republica Moldova, vor trebui să denunţe precedentul “Kosovo”pentru a-şi păstra integritatea lor teritorială.

Kosovo şi statalitatea sa. După data de 10 decembrie, Kosovo şi-a dinamizat acţiunile în direcţia stabilirii statutului Kosovo şi a recunoaşterii independenţei acestuia pe plan internaţional. După cum s-a declarat anterior, termenul limită pentru desfăşurarea negocierilor pe tema stabilirii statutului provinciei Kosovo a expirat. Din acest moment, Pristina se lansează în acţiuni orientate spre acceptarea de către Europa şi SUA, dar şi a întregii lumi, a statalităţii acesteia. Această poziţie este susţinută de 90% din populaţia kosovară albaneză a provinciei Kosovo, dar şi de majoritatea statelor europene, precum şi de SUA. Principala dificultatea a acestui proces este opunerea viguroasă din partea Serbiei, susţinută de Federaţia Rusă. De asemenea, pentru o recunoaştere deplină a Kosova va fi necesară adoptarea unei poziţii favorabile pe această temă de către Consiliul de Securitate a ONU, unde va trebui să confrunte „veto-ul” greu al Rusiei.

Negocierile au eşuat… Negocierile în cadrul formatului “troika”, alcătuit din UE, SUA şi Rusia, nu au atins rezultatele scontate. Părţile sârbă şi cea kosovară nu au ajuns la un numitor comun contînuînd să insiste aupra unor soluţii divergente privind viitorul regiunii Kosovo. Principalul rezultat pozitiv al acestor negocieri poate fi considerat dialogarea directă dintre sârbi şi albanezii kosovari, dar şi faptul că aceste părţi au declarat că nu vor recurge la acţiuni violente pe marginea problemei Kosovo. Cu toate acestea, negocierile au finalizat cu o “sumă nulă”, iar mediatorii (UE, SUA şi Rusia) şi părţile în divergenţă (Serbia şi provincia Kosovo) îşi canalizează toate eforturile în vederea stabilirii statutului final al Kosovo.

Kosovo – test de intelegenţă… Uniunea Europeană îşi doreşte foarte mult recunoaşterea independenţei Kosovo, dar este împiedicată de o serie de obstacole interne şi externe. În primul rînd, putem scoate în evidenţă opinia eterogenă în cadrul UE privind statalitatea Kosovei. Sub insistenţa şi persuasiunea diplomatică a Bruxellului practic toate „ţările europene sceptice” au fost convinse să nu se opună recunoaşterii independenţei regiunii Kosovo. Grecia, Slovacia, Spania şi Cipru sunt statele care cel mai mult sau împotrivit acestei decizii a UE. Dar ponderea şi cuvîntul greilor UE (printre care Germania, Franţa, Ţările Benelux etc.) a oscilat „balanţa europenilor” în favoarea unui stat kosovar indepedent. Unicul stat care, deocamdată, refuză să se alinieze poziţiei generale a ţărilor UE este Cipru. În al doilea rînd, UE va trebui să manevreze cu retorica critică şi divergentă a Rusiei, care va sprijină în continuare cauza Serbiei. De asemenea, Bruxellul trebuie să convingă comunitatea internaţională de faptul că soluţia pentru Kosovo nu poate fi alta decât acordarea şi recunoaşterea independenţei. În acest sens, UE va fi pus în situaţia să minimizeze impactul precedentului Kosovo asupra altor exemple de manifestare a luptei pentru independenţă din alte colţuri ale lumii. Totodată, diplomaţia europeană va trebui să obţină din partea ONU o aprobare a acţiunilor europenilor cu privire la Kosovo, ocolind în acest sens Consiliul de Securitate a ONU şi veto-ul periculos din partea Rusiei. Or, UE trebuie să dea dovadă de unitate, viziune strategică pragmatică şi diplomaţie inteligenţă, altfel Kosovo ar putea să ducă la destabilizarea situaţiei din interiorul UE şi din vecinătatea acesteia.

Planul de acţiuni: “Recunoaşterea Kosovo” Pentru început Bruxellul a convins Pristina de necesiatetea coordonării recunoaşterii independenţei Kosovo. În acest sens, a fost elaborat un Plan de Acţiuni referitor la procesul de recunoaştere a independenţei Kosovo. Primo, conducerea provinciei Kosovo va conveni se va obliga să nu declare independenţa până în februarie 2008, când se vor finaliza alegerile electorale din Serbia. Acest pas este necesar pentru preveni accederea la putere a reprezentanţilor partidelor politice naţionaliste radicale în Serbia. Secundo, Bruxellul va oferi Belgradului o serie de ajutoare în vederea aprofundării reformelor şi facilitării procesului de integrare europeană a Serbiei. În acest fel, UE intenţionează să tempereze atitudinea tensionată şi dură a Belgradului faţă de problema Kosovo, prin acordarea unor promisiuni concrete referitoare la integrarea europeană a Sebiei. Tertium, Pristina va trebui să îndeplinească o serie de condiţii stabilite de UE. Printre acestea se numeră garantarea respectării drepturilor minorităţilor naţionale şi adoptarea Constituţiei Kosovo care deja a fost elaborată. Or, Bruxellul doreşte ca în Kosovo să se instituiască cadrul legal fundamental pentru existenţa şi funcţionarea oricărui stat (constituţia) şi să asigure conveţuirea paşnică a tuturor minorităţilor pe teritoriul viitorului stat. În final, Bruxellul se declară pregătit de prelua controlul (inclusiv cel militar) asupra Kosovo îndată după declararea independenţei. Cu toate acestea, UE trebuie să preia de la NATO funcţia de control pe care realizează această organizaţie la moment. Pentru a efectua acest transfer de competenţe este nevoie de o rezoluţie nouă a Consiliului de Securitate a ONU, care cu certitudine va fi sancţionată de către Rusia. În acest caz, UE intenţionează să obţină controlul asupra Kosovo prin intermediul aprobării din partea Secretarului General al ONU, Pan Gi Mun. Totodată, planul propus de UE este destul de riscant şi puţin realizabil, deoarece trebuie să înfrunte poziţiile puternice ale Serbiei şi Rusiei.

Aplicabiliatea precedentului Kosovo – lecţie pentru diplomaţii moldoveni… În contextul recunoaşterii independenţei Kosovo, diplomaţia moldovenească trebuie să conlucreze cu Bruxellul în vederea stabilirii condiţiilor de constituire a noului stat, cu scopul de identifica conţinutul precedentului “Kosovo”. Efectele interpretării acestui precedent trebuie să fie anticipate şi de aceea se cere o conştientizare a acestui fapt din partea Chişinăului. Diplomaţii moldoveni trebuie să întocmescă un document oficial privitor la stabilirea incoincidenţei şi asimetriei dintre cazurile Kosovo şi cel al raioanelor de Est a Republicii Moldova. Acest act ar trebui să fie circulat pe la capitalele europene pentru a fi aprobat de oficialităţile europene. De asemenea, acesta va trebui să fie pus în dezbatere şi sprijinit în cadrul formatului “5+2” pentru amplifica efectul acestuia şi a obţine garanţii din partea mediatorilor. Acestă iniţiativă trebuie desfăşurată alături de alte măsuri de informare, dezbatere etc. pe plan naţional şi internaţional în vederea minimizării impactului precedentului Kosovo asupra integrităţii teritoriale a Moldovei. Consecinţele proclamării şi recunoaşterii independeţei Kosovo pot fi drastice pentru Moldova, care de facto nu deţine controlul asupra raioanelor de Est. Ineficienţa şi impotenţa politică şi diplomatică a Moldovei s-a manifestat recent în cazul deschiderii secţiilor de votare (24 de secţii de votare) pentru alegerile din Duma rusească în contradicţie cu normele interne şi internaţionale. În acest context, dar şi reieşind din implicarea regulată a Rusiei în afacerile interne a Moldovei prin acordarea sprijinului regimului de la Tiraspol, raioanele de Est sunt avantajate în utilizarea precedentului Kosovo în favoarea sa. Acestă situaţie reprezintă un semnal la adresa Chişinăului privind ponderea şi primordialitatea Rusiei în problema transnistreană. În acest sens, R.Moldova trebuie să-şi asigure sprijinul din partea UE şi SUA şi să ceară de la Rusia nerecunoaşterea necondiţionată a independeţei raioanelor de Est în baza precedentului Kosovo. De asemenea, diplomaţii moldoveni trebuie să elaboreze un document relevant referitor la precedentul Kosovo şi Moldova, care să fie întărit de semnăturile cancelariilor europene, inclusiv de Bruxelles. Asemenea acţiune ar fi binevită chiar în cadrul Planului de Acţiuni RM-UE, demonstrând competenţa şi dorinţa Moldovei privind reglementarea reală şi eficientă a conflictului transnistrean.

pentru Timpul

Aici este plasată analiza integrală. În TIMPUL din 14 decembrie 2007 veţi găsi doar o parte a acestei analize.

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Relaţii Internaţionale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: