Moldova sub gravitaţia Rusiei

Republica Moldova se află într-o situaţie ambiguă privind procesul de integrare europeană şi perspectivele unei eventuale aderări la UE. Totodată, sub presiunea alegerilor parlamentare din 2009, actuala conducerea a Moldovei este condiţionată să caute urgent oferte electorale atractive  pentru publicul autohton. În afară de aceasta, pe plan internaţional se prefigurează soluţionarea în timp apropiat a problemei Kosovo, ceea ce poate să genereze noi riscuri pentru RM şi integritatea sa teritorială. În acest context, apropierea de Rusia reprezintă o şansă reală şi poate chiar unica pentru guvernarea comunistă de a-şi satisface necesităţile politice, precum şi cele electotrale atât de importante vizavi de alegerile parlamentare.

Republica Moldova şi UE

Vizita recentă a Preşedintelui RM, V. Voronin, la Bruxelles, nu s-a soldat cu promisiuni şi propuneri palpabile pentru Moldova referitor la aprofundarea integrării sale europeane. Comisia Europeană a dat de înţeles conducerii moldoveneşti că Planul de Acţiuni RM-UE nu este încă finalizat şi urmează să fie realizat pe deplin în timpul ce urmează. Încercarea lui Voronin de a solicita începerea negocierii semnării unui acord mai aprofundat între UE şi RM a eşuat. Prin aceasta, UE demonstrează că PCRM-ul, în calitate de partid de guvernământ, nu mai este văzut în calitate de partener politic viabil pe viitor. De asemenea, Bruxellul nu doreşte să alimenteze discursurile pre-electorale şi electorale locale cu noi imputuri legate de perspectivele europene a RM . Aceasta ar putea să se datoreze disgraţiei mascate a UE faţă de guvernarea comunistă, lipsei de favoriţi evidenţi în rândul partidelor de opoziţie din Moldova şi/sau de aşteptarea momentului potrivit. Cu toate acestea, Bruxellul este interesat de menţinerea Chişinăului în zona sa de influenţă, în defavoarea Moscovei. În acest sens, europenii au promis acordarea sprijinului necesar în vederea reglementării conflictului transnistrean. Ultima acţiune în acest sens a fost vizita reprezentatului UE în RM în Transnistria (24 ianuarie) şi discutarea posibilităţilor de realuarea a dialogului dintre Chişinău şi Tiraspol, precum şi a necesităţii de normalizare a relaţiilor dintre aceste părţi. Cu toate acestea, iniţiativele UE sunt lipsite de efecte puternice, deoarece regimul de la Tiraspol serveşte în mod prioritar intereselor Rusiei în această regiune, iar RM are o autoritate ştearsă asupra raioanelor sale de Est.

Atmosfera electorală din RM

Alegerile parlamentare din 2009 sunt extrem de importante pentru PCRM, care doreşte să se menţină la putere în continuare sau cel puţin să-şi asigure o prezenţă confortabilă în noul Parlament. Pentru aceasta, conducerea comunistă deja a iniţiat măsuri orientate împotriva partidelor de opoziţie: interzicerea blocurilor electorale, instituirea pragului electoral de 5%, excluderea din rândul candidaţilor electorali a persoanelor care posedă cetăţenia străină. Totuşi, aceste acţiunui nu sunt suficiente pentru a-şi asigura victoria la scrutinul din 2009. În calitate de iniţiative adăugătoare, guvernarea comunistă încearcă să utilizeze potenţialul politicii externe a RM. Prin urmare, Partidul Comuniştilor din Republica Moldova încearcă să exploateze pe larg dialogul cu UE şi în general tematica europeană, care în ciuda eforturilor diplomaţiei moldoveneşti nu a căpătat deocamdată contururi calitativ noi. Totodată, V. Voronin  a decis să folosească reabilitarea şi ascensiunea relaţiilor bilaterale cu Rusia, încercând astfel să obţină susţinerea din partea Moscovei la alegerile parlamentare programate pentru 2009. PCRM-ul intuieşte să obţină rolul de candidat preferat în ochii  Rusiei, utilizând toate instrumentele disponibile (religia, raporturile economice, concesiuni pe marginea problemei transnistrene). Această tactică va permite comuniştilor să-şi consolideze elctoratul pro-rus, ataşat de Biserica Ortodoxă Rusă, reprezentat de minoritatea rusă şi vorbitorii de limbă rusă, care în ultimul timp s-a dezamăgit în prestaţia politică a PCRM-ului.

Conjunctura regională şi internaţională

În afară de situaţia neclară pe marginea integrării europene a RM şi frustrarea electoratului rus al PCRM-ului, acesta se confruntă cu probleme serioase legate de situaţia socio-economică din ţară. De asemenea, guvernarea comunistă este alertată de ameninţare pe care o comportă eventuala indepedenţa a provinciei Kosovo, precum şi problemele legate de alimentarea cu hidrocarburi şi energie electrică a RM. Toate acestea ar putea să declanşeze crize socio-economice adânci ce ar distanţa electoratul moldovenesc de PCRM. 

Riscul mare pentru guvernarea comunistă este legat de eventuala declarare a independenţei Kosovo, planificată pentru primăvară curent, care va fi recunoscută de majoritatea statelor europene şi SUA. Aceasta ar putea să declanşeze un val de independenţe declarate de republicile separatiste de pe spaţiul ex-sovietic, inclusiv „Republica Moldovenească Nistreană”. Iminenţa acestui fapt sperie guvernarea comunistă, care nu posedă instumente reale pentru a asigura integritatea teritorială a ţării, deoarece va demonstra electoratului impotenţa politică a comuniştilor de a menţine unitatea teritorială a RM. În acest sens, Voronin este tentat să apeleze la ajutorul Rusiei. Prin urmare, comuniştii speră să obţină careva garanţii de la Rusia, în timp ce ultima obţine posibilitate de a distanţa Moldova de Occident.

În afară de aceasta, comuniştii nu pot argumenta necesitatea scumpirii gazelor ruseşti, de aceea încearcă să convingă Rusia să încetinească creşterea preţurilor pentru Moldova. Probabil, guvernarea comunistă intuieşte să amâne acest lucru până după perioada post-electorală, pentru a nu perturba în plus electoratul moldovenesc în ajunul alegerilor parlamentare.

În aceleaşi timp, Ucraina intenţionează să transporte curentul electric pentru regiunea Odessa ocolind Republica Moldova. Acest lucru este preconizat pentru acest an şi va duce la scumpirea inevitabilă a energiei electrice importate de Moldova din Ucraina. Prin urmare, în afară de gaze scumpe, Moldova va trebui să plătească mai mult şi pentru energie electrică. În vederea, reducerii consecinţelor acestor scumpiri PCRM-ul a decis să se aventureze în ceea ce se numeşte reglementarea conflictului transnistrean. Aceasta ar permite Moldovei să folosească propria energie electrică produsă la moment pe malul stâng al Nistrului (la hidrocentrala din Transnistria), precum şi ar reduce din handicapul economic actual al RM prin preluarea controlului asupra economiei nistrene. Dar pentru a realiza aceste planuri guvernarea comunistă are nevoie de suportul Rusiei, ceea ce ar duce la posibila reîntregire a ţării dar şi la satisfacerea electoratului moldovenesc în ajunul alegerilor.

Moldova şi Rusia

 Guvernarea comunistă în vederea obţinerii unor dividente electorale a hotărât să pună accentul pe energizarea relaţiilor cu Rusia. În acest sens, liderul PCRM-ului s-a remarcat prin deteriorarea relaţiilor cu România şi apărarea intereselor Bisericii Ortodoxe Ruse pe teritoriul moldovenesc în detrimentul Bisericii Române. De fapt, aceste două iniţiative sunt văzute în ochii Moscovei drept dovezi tranşante a fidelităţii RM faţă de Rusia. Atât problema relaţiilor cu România, cât şi cea cu Biserica Română, irită Kremlinul care nu doreşte să-şi piardă influenţa sa politică, geopolitică şi religioasă în acestă zonă. Primirea premiului din partea celui mai înalt reprezentant al Bisericii Ruse, pentru activitatea deosebită întru consolidarea unităţii popoarelor ortoxe, subliniază încă o dată încrederea investită de Kremlin în personalitatea lui Voronin şi indirect în PCRM. De asemenea, Rusia a promis recent (21-22 ianuarie) preşedintelui RM implicarea Rusiei în procesul de soluţionare a conflictului transnistrean. În schimb, partea rusă doreşte să obţină din partea RM:

  • consfinţirea prin Constituţie RM şi printr-un document internaţional semnat de UE şi SUA statutului de neutralitate permanentă;
  • menţinerea forţelor militare ruse pe teritoriul RM;
  • recunoaşterea rezultatelor privatizării efectuate în Transnitria şi inviolabilitatea proprietăţii private transnistrene.

Cu toate acestea, scopul principal pe care îl urmăreşte Rusia este federalizarea RM după planul Kozak, respins în 2003 de guvernarea comunistă. Kremlinul este conştient de faptul că politica externă a RM este destul de volatilă şi incorentă, oscilând între Vest şi Est. În acest sens, Moscova doreşte să creeze o Moldovă federativă care să nu fie în stare să iasă de sub influenţă rusească şi să reprezintă un avanpost sigur împotriva extinderii NATO. Totodată, Voronin şi PCRM-ul sunt nevoiţi să accepte acest lucru, deoarece au nevoie de sprijinul Rusiei la alegerile parlamentare. De fapt, soluţionarea conflictului transnistrean şi suportul Rusiei ar putea să asigure victoria comuniştilor la alegerile din 2009. Prin urmare, comuniştii nu sunt dispuşi să piardă aceste oportunităţi, chiar dacă RM riscă să devină în totalitate dependentă de Rusia şi să se discrediteze în ochii UE. 

În concluzie…

Prin ultimele acţiuni a preşedintelui RM, V. Voronin, Moldova s-a apropiat destul de mult de Rusia. Aceasta reprezintă atât dezavantaje, cât şi avantaje pentru conducerea actuală a RM. Cu toate acestea, comuniştii interesaţi de câştigarea alegerilor parlamentare demonstrează că sunt în stare să facă orice, inclusiv să renunţe la promisiunile făcute UE în favoarea Rusiei. Însă, această tendinţă ar putea să aibă un caracter „sezonier”, fiind legată de scrutinul electoral. În pofida acestui comportament nebulos al comuniştilor, Rusia doreşte să tragă toate foloasele posibile din situaţia creată pentru a-şi apăra interesele sale în zonă, inclusiv prin iniţierea procesului de reglementare a conflictului transnistrean. În rezultat, comuniştii vor primi şansa să câştige alegerile, iar Rusia să-şi amplifice potenţialul său geo/politic în dauna UE şi NATO.    

Explore posts in the same categories: moldova

One Comment pe “Moldova sub gravitaţia Rusiei”


  1. „De fapt, soluţionarea conflictului transnistrean şi suportul Rusiei ar putea să asigure victoria comuniştilor la alegerile din 2009”

    „De fapt, soluţionarea conflictului transnistrean şi suportul Rusiei ar putea să asigure victoria comuniştilor la alegerile din 2009.”
    Denis, totusi cit de mult teren nu ar pierde comunistii eu nu cred ca ei s-ar apuca sa reglementeze conflictul transnistrean asa in pripa..


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: