Moldova şi Ucraina: pro sau contra NATO

Extinderea estică a NATO comportă din ce în ce mai multe dificultăţi. Moldova, în persoana lui V.Voronin, respinge vehement ideea unei eventuale aderări la Alianţa Nord-Atlantică (în cadrul Conferinţei de la Munchen). Între timp,  Preşedintele ucrainean promite introducerea unor restricţii constituţionale privitor la interdicţia bazelor militare a NATO în Ucraina (în timpul recentei vizite la Moscova). Totuşi, ce stă în spatele unor asemenea poziţii categorice şi/sau incoerente a liderilor acestor ţări vis-a-vis de NATO?

Moldova incompatibilă cu NATO 

La Conferinţa de securitate de la Munchen (8-10 februarie curent), Preşedintele moldovean a făcut afirmaţii conform cărora Moldova nu vrea aderarea la NATO. Însă, V. Voronin nu a renunţat la cooperarea şi colaborarea cu aceasta. Întru garantarea neaderării la Alianţa Nord-Atlantică liderul moldovean a propus recunoaşterea internaţională a statului de neutralitate pentru Moldova, în speţă de către Rusia, SUA şi UE. În acest sens, se încearcă consolidarea neutralităţii moldoveneşti deja protejate de Constituţia RM. Astfel, Voronin intenţionează să blocheze uşa alipirii eventuale a Republicii Moldova la NATO. Poziţia dată a liderului comunist poate avea diferite premise:

 

  • Factorul rusesc. În ajunul alegerilor parlamentare, guvernarea comunistă încearcă să pună în joc cartea “relaţiilor bune cu Rusia”. În acest fel, aceasta încearcă să atragă de partea sa minoritatea rusă (vorbitorii de limba rusă) care se pronunţă pentru reanimarea raporturilor moldo-ruse. Pentru a demonstra realizarea unei apropieri veritabile dintre Chişinău şi Moscova, comuniştii susţin ideea neaderării la NATO. Astfel, Moscova îşi garantează neextinderea acestui bloc prin alipirea Moldovei, iar Chişinăul intră în posesia voturilor electoratului rus moldovenesc care ţine foarte mult la menţinerea unor relaţii perfecte cu fosta metropolă.
  • Barometrul de opinie publică. Conform ultimului Barometru de Opinie Publică, realizat de IPP, în jur de 41% din respondenţi sunt contra unei aderări la NATO. Contextul pre-electoral şi electoral obligă comuniştii să exploateze cele mai atractive mesaje pentru moldoveni. În acest sens, adoptarea unei poziţii negative privind aderarea la NATO ar putea să le asigure teoretic undeva 40% din voturile electoratului moldovenesc.
  • Soluţionarea conflictului transnistrean. Respingerea ideii de a face parte din NATO în viitor se înscrie de asemenea în presupusul plan de reglementare a conflictului transnistrean discutat între Voronin şi Putin la Moscova, la începutul anului curent. În baza acestui proiect, Republica Moldova trebuie să obţină recunoaşterea statului său de neutralitate la nivel internaţional, inclusiv de către partea americană, europeană şi cea rusă. Dat fiind faptul că acest pas este considerat unul de bază întru soluţionarea problemei transnistrene prin implicarea activă a Rusiei, Voronin a decis să-l realizeze fără echivoc.

Motivele analizate mai sus au un caracter temporar ce vizează perioada electorală. Totuşi, pe lângă acestea există şi alte temeri legate de NATO pe care le anticipează guvernarea comunistă. Acestea se referă la potenţialul pe care îl comportă aderarea la această structură euroatlantică. În primul rând se are în vedere democratizarea reală a Republicii Moldova, prin responsabilizarea instituţiilor de stat şi eficientizarea acestora. Totodată, acest subiect ar putea să reprezintă în permanenţă un motiv pentru negocierile cu Rusia, o pârghie eficientă în posibila manipulare a dialogului cu partea rusă. În această ordine de idei constatăm că guvernarea comunistă şi alte forţe politice din Moldova care se opun aderării la NATO, nu sunt interesate prea mult de beneficiile şi efectele pe care le poate aduce integrarea euroatlantică, mai ales în termeni de securitate şi democraţie stabilă.  Ucraina relativ pentru NATO Ucraina spre deosebire de Moldova nu este împotriva aderării la NATO. Poziţia comună a Preşedintelui, Primului-ministru şi Spicherului Radei privind perspectivele euroatlantice au fost reflectate în scrisoarea adresată lui Jaap de Hoop Scheffer, în luna ianuarie curent. Acest demers al forţelor “oranj” ucrainene prevede includerea Ucrainei la Planul de Acţiuni privind alipirea la NATO. Cu toate acestea, Partidul Regiunilor cere organizarea unui referendum pe acest subiect, chiar dacă anterior, când V. Ianukovici era Premier, aceasta a promovat intens ideea aderării la NATO. În urma vizitei lui Iuşcenko, la Moscova, organizată cu scopul negocierii problemei livrărilor de gaze ruseşti către Ucraina, atitudinea acestuia faţă de NATO a obţinut o conotaţie nouă. Preşedintele ucrainean a declarat că va modifica Constituţia ucraineană, astfel ca funcţionarea bazelor militare euroatlantice pe teritoriul ucrainean să fie imposibilă. Totuşi ce a stat la baza acestei decizii?·        Ameninţarea Rusiei. Iuşcenko a fost influenţat de retorica agresivă a lui Putin pe marginea extinderii NATO spre Est şi eventuala aderarea la această structură a Ucrainei. Putin s-a referit în special la posibilele baze militare ale NATO şi elemente ale scutului antirachetă american ce pot fi desfăşurate pe teritoriul ucrainean. Liderul de la Kremlin a avertizat că va îndrepta rachetele sale spre Ucraina, dacă aceasta nu va lua în calcul interesele naţionale a Rusiei. Pentru a tempera dialogul cu Rusia, care ameninţă cu întreruperea livrărilor de gaze, Iuşcenko a hotărât să de-a asigurări pentru început declarative vizavi de prezenţa bazelor militare ale NATO în Ucraina.·        Jocuri politice. Iuşcenko a hotărât să o întreacă din punct de vedere politic pe I. Timoşenko, care recent la Bruxelles, a declarat că Ucraina are nevoie de cel puţin 10 ani pentru a adera la NATO şi că aceasta se va întâmpla numai după organizarea unui referendum. În acest fel, actualul Prim-ministru ucrainean a reuşit să câştige dividende electorale printre populaţia care au o poziţie reticentă faţă de NATO. Unii experţi leagă aceasta de alegerile prezidenţiale din Ucraina programele pentru 2009 şi de concurenţa dintre Timoşenko şi Iuşcenko pentru acest post. Preşedintele ucrainean a încercat să facă o manevră pe marginea NATO pentru a anihila declaraţiile anterioare ale Primului-ministru. Prin urmare, afirmaţiile referitoare la bazele militare ar putea să fie nu altceva decât tehnici de manipulare a opiniei publice ucrainene. Probabil, există şi alte motive care au generat aceste transformări în discursul pro NATO a lui Iuşcenko. Totuşi, elita politica ucraineană este divizată pe marginea acestui subiect. Pentru a menţine unitatea politică a ţării, dar şi pentru a-şi consolida capitalul politic, forţele politice “oranj” ar putea să-şi modereze poziţiile privitor la aderarea la NATO. În orice caz, aceasta ar putea strica imaginea Ucrainei peste hotare, creând obstacole în ceea priveşte participarea acesteia la Planul de Acţiuni pentru aderare la NATO. Cu toate acestea, partea ucraineană are timp suficient ca să-şi corecteze discursul său euroatlantic, până la începutul lucrărilor summit-ului NATO de la Bucureşti, din aprilie curent.  În final, extinderea NATO se va accidenta cu neutralitatea Moldovei, dacă cea din urmă nu va mai face parte din disputa politică internă şi va înceta să fie manipulată de Rusia. Ucraina va fi nevoită să ia în calcul interesele Rusiei, pentru a nu fi ţinta rachetelor acesteia. Totuşi, şansele şi oportunităţile euroatlantice a Ucrainei sunt destul de substanţiale, chiar dacă realizarea acestora pot dura mult timp.

Pentru UNIMEDIA

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Poltică internaţională

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: