Georgia şi Moldova: IQ-ul şi pragmatismul politic

Georgia şi Moldova au foarte multe similitudini politice, economice, geopolitice etc. Ambele ţări sunt incluse în Politica Europeană de Vecinătate ( şi au semnate Acorduri de Parteneriat şi Cooperare, Planuri de Acţiuni cu UE). Chişinăul şi Tbilisi se confruntă cu probleme de separatism pe teritoriul său. Aceste ţări sunt pentru o apropiere de spaţiul euro-atlantic şi cel european (Moldova nu doreşte să adere la NATO, dar nu renunţă la cooperarea cu aceasta). Statele respective fac parte din GUAM şi CSI, sunt membre ale OMC etc.

În afară de afinităţi accentuate există o serie de diferenţe, care de fapt, denotă anumite deosibiri conceptuale dintre aceste ţări în materie de inteligenţă şi pragmatism politic.

Moldova în comparaţie cu Georgia este de mai mult timp în relaţii bune atât cu UE, cât şi cu Rusia. În vederea restabilirii relaţiilor comerciale, dar şi pentru a controla preţul la gaze naturale, Chişinăul a reluat discursul său loial faţă de Rusia caracteristic perioadei 2000-2003 (începutul guvernării comuniste-Planul Kozak). La moment, pentru a restabili integritatea teritorială şi a soluţiona cu operativitate conflictul transnitrean, guvernarea comunistă a decis să renunţe la eventualele perspective de aderare la NATO şi să adopte neutralitatea internaţională pentru Moldova. Mai mult ca atât, Chişinăul a evocat destul de temperat ilegalitatea organizării scrutinului electoral pentru Duma rusă pe teritoriul transnistrean (2 decembrie 2oo7) şi intenţionează să treacă sub tăcere alegerile prezidenţiale din 2 martie. La alegerile recente CEC-ul rus a informat despre deschiderea a 23 de secţii de votare, dintre care numai una la Chişinău. În acest fel are loc o încălcare flagrantă repetată a legislaţiei naţionale şi a dreptului internaţional de către Rusia, în detrimentul Moldovei şi a suveranităţii sale teritoriale. Această demonstrează încă o dată, incoerenţa şi incapacitatea politică a guvernării actuale. Cea din urmă nu doreşte să penalizeze sau cel puţin să condamne această acţiune a autorităţilor ruse, care reprezintă o implicare directă în afacerile interne a Moldovei şi reprezintă o violare a normelor internaţionale. Cauza principală ar putea fi vulnerabilitatea energetică a Moldovei (preţuri înalte la gazele naturale ruseşti) şi/sau posibilile implicaţii ale Moscovei în reglementarea conflictului transnistrean. Toate acestea, creează imaginea unei Moldove lipsite de inteligenţă politică şi posesoarea unui pragmatism extrem de dubios. În acelaşi sens, putem aminti poziţia părţii moldoveneşti similare celei ruse în abordarea independenţei Kosovo (abordată mai detaliat în analiza mea: CSI îpotriva Kosovo?). Poziţia părţii moldoveneşti merită să fie criticată cel puţin din următoarele considerente:

  • Rusia oricum va continua să scumpească gazele naturale indiferent de concesiunile politice sau econimice ale RM. Aici, Moldova ar urma să elaboreze politici economice corespunzătoare care să micşoreze impactul ridicării preţurilor la gaze asupra economiei moldoveneaşti în general, şi asupra consumatorilor simpli în special.
  • Partea rusă nu este interesantă în recunoaşterea Trasnistriei din motive proprii de interes naţional şi pentru a păstra posibilitatea de a influenţa în permanenţă Moldova (Recunoaşterea Transnistriei şi a celorlalte regiuni separatiste din fosta URSS sunt contraproductive şi periculoase pentru integritatea teritorială însăşi a Rusiei.).
  • Federaţia Rusă oricum va încerca să soluţioneze conflictul transnistrean, în special după formula Planului Kozak. Aceasta îi va permite să menţină Moldova în zona sa de influenţă, să reţină extinderea NATO şi să contrabalanseze ponderea SUA în această zonă.
  • Moscova va tinde în permanenţă să elimine dificultăţile în relaţiile comerciale cu Moldova. Motivaţia dată ţine de investiţiile şi capitalul rusesc copios aglomerat în Moldova şi de grija acesteia faţă de starea minorităţii ruse din această ţară.

Prin urmare, guvernarea actuală dă dovadă de incompetenţă politică nerealizând aceste lucruri. Deoarece, Chişinăul are toate oportunităţile de a menţine un dialog cu Rusia pe principiu de paritate în schimbul celui actual, fapt ce pune la îndoială independenţa şi suveranitatea reală a Moldovei. Or, Rusia are oricum nevoie de Moldova şi de aceea ultima trebuie să conştientizeze şi să acţioneze în direcţia echilibrării raporturilor moldo-ruse, fără a ceda din autoritatea sa şi a ştirbi din interesele sale naţionale.

În comparaţie cu Moldova, Georgia dă dovadă de tactică şi pragmatism politic accentuat. Aceasta în ciuda faptului că încearcă să relanseze ralaţiile bilaterale cu Rusia, îşi manifestă pe deplin nemulţumirea sa vizavi de implicarea Rusiei în afacerile sale interne, prin deschiderea secţiilor de votare pentru alegerile prezidenţiale ruseşti în Abhazia şi Osetia de Sud (A fost chemat Ambasadorul rus în Georgia, Veaceslav Kavalenko, la MAE-ul georgian pentru a i se înmâna o notă diplomatică de protest privind decizia de a deschide secţii de votare fără acordul autorităţilor georgiene. Totodată, oficialii georgieni au cerut din partea diplomatului rus explicaţii vizavi de acest incident.). În afară de aceasta, Georgia a luat o poziţie calculată şi apropiată celei europene faţă de independenţa Kosovo, fără a împrumuta un mesaj dur şi ostil faţă de UE şi Occidentului de la partea rusă (spre deosebire de Moldova). Tbilisi a luat atitudini similare Occidentalilor, invocând imperativul de singularitate a cazului Kosovo şi referindu-se la încălcarea dreptului internaţional. Chiar dacă nu a recunsocut Kosovo, Georgia oricum nu a recurs la criticarea occidentalilor favorabili creării noului stat. Prin urmare, Georgia care comportă dificultăţi în relaţiile comerciale (şi de alt gen) cu Rusia, are două regiuni separatiste pe teritoriul său, nu s-a solidarizat cu partea rusă, chiar dacă a respins la fel independenţa Kosovo. În afară de faptul că, guvernarea georgiană nu şi-a subminat nici într-un fel interesele sale naţionale, suveranitate şi independenţa sa (chiar dacă are regiuni secesioniste, Georgia în orice caz tinde să recapete sub orice formă autoritatea asupra întregului său teritoriu), aceasta a inoculat comunităţii internaţionale imaginea unui stat cu orientare în continuare pro-occidentală. În plus, chiar dacă exprimarea nemulţumirii faţă de deschiderea secţiunilor de votare nu va anula acţiunile Rusiei, prin aceasta Georgia confirmă cu fermitate atutenticitatea intenţiilor de redobândire a suveranităţii şi independenţei sale legitime.

În concluzie… 

Pragmatism şi inteligenţă politică se obeservă din ce în ce mai puţin în acţiunile Moldovei pe plan local şi internaţional. Situaţia dată poate fi condiţionată şi de apropiere alegerilor parlamentare moldoveneşti, dar şi capacităţile reduse ale forţelor politice guvernante. În contextul perioadei electorale, partidele politice îşi activizează activităţile sale în vederea cucerii unui capital electoral cât mai mare. Acest scop este urmărit şi de actuala guvernare care foloseşte relaţiile moldo-ruse pentru a obţine avantaje elctorale adăugătoare, chiar dacă unele aspecte ale acestora duc la degradarea suveranităţii şi statalităţii moldoveneşti. Având sprijinul UE, ce este forţată într-un fel să susţină actuala guvernarea pentru a nu genera devierea Moldovei de la orientarea occidentală, guvernarea comunistă face uz de potenţialul apropierii de Rusia în scopuri electorale sau de altă natură. Totodată, aceasta cauzează deteriorarea pragmatismului general al politicii externe duse de Moldova, imprimând un nivel de inteligenţă politică redus ale conducerii actuale sau o abodare machiavelică a intereselor de grup ale acesteia.

Chiar dacă Georgia pare să folosească imperativul relaţiilor pozitive cu Rusia înainte de alegerile parlamentare din martie curent, oricum aceasta nu renunţă la interesele sale naţionale şi la suveranitatea sa. Astfel, inteligenţa şi pragmatismul politic al Georgiei sunt favorabile integrităţii sale teritoriale şi totodată orientării sale europene şi euroatlantice. Acestea vizează ieşirea acesteia de sub influenţa Rusiei şi direcţionarea spre Occident care garantează stabilitate, prosperitate, securitate şi independenţă.

În schimb Moldova sub actuala guvernarea, în condiţiile viitoarelor alegeri parlamentare şi în încercarea PCRM de a se menţine la putere, ar părea că renunţă la integritatea suveranităţii sale, cedând în faţa Rusiei pe marginea unor subiecte extrem de sensibile ca reglementarea conflictului transnistrean. Prin aceste iniţiative, Moldova riscă să se alipească şi mai mult la politicile externe regionale şi internaţionale ale Rusiei, sacrificând cu garanţii şi posibilităţi importante pentru independenţa, stabilitatea economică şi securitatea sa, inclusiv prin abandonarea ideii de a face parte din NATO.  

Anunțuri
Explore posts in the same categories: moldova

2 comentarii pe “Georgia şi Moldova: IQ-ul şi pragmatismul politic”

  1. Ion Says:

    Noi toti, nu doar guvernantii, avem multe de invatat de la giorgieni dar ma tem ca nu o vom face niciodata.

  2. DEnis CEnuşa Says:

    Activismul civic este direct proportional calitatii guvernarii. In acest sens, guvernarea politica are nevoie de reformare. Acest impuls poate si incearca a fi generat de integrarea europeana. Insa acest proces nu este folosit intocmai de clasa politica autohtona?!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: