Destinul relaţiilor moldo-ruse în epoca lui Medvedev

i2.jpgpentru UNIMEDIA 

i2.jpgRecentele alegeri din Rusia au desemnat fără echivoc şi cu exces de previzibilitate candidatura lui D. Medvedev în calitate de lider suprem al Federaţiei Ruse, îndată după finisarea mandatului lui V. Putin. Cu toate acestea, comunitatea internaţională este ferm convinsă că politica noului lider de la Kremlin nu se va rupe din contextul celei actuale, datorită menţinerii lui Putin la putere prin acordarea postului de Prim-ministru al Rusiei. Or, această învestitură formală a lui Medvedev în funcţie de Preşedinte va condiţiona într-un fel relaţiile Rusiei cu Occidentul, cu statele CSI, în speţă cu R. Moldova.

Sau, totuşi, influenţa lui Putin nu va fi capabilă să inhibeze caracterul liberal al noului Preşedinte rus (D. Medvedev), atât de mult apreciat şi cotat în Occident. Totuşi, în cazul Moldovei, natura relaţiilor cu Rusia va depinde nu numai de eventuala emanciparea liberală activă şi nelimitată a noului Preşedinte rus, dar şi de specificul conjuncturii interne şi externe a statului moldovenesc.

 Persistenţa umbrei lui Putin

Unul din cele mai semnificative imperative pentru raporturile moldo-ruse este reprezentat de gradul de implicare a lui Putin în afacerile externe a Rusiei, pe durata preşidenţiei lui Medvedev. Totodată, un rol mare îl va juca şi propria prestaţie politică a noului Preşedinte rus, care este calificat de opinia publică drept adept convins al doctrinei liberale. Dacă Medvedev va prelua integral stilul şi agenda politică a predecesorului său pentru perioada sa de guvernare, atunci riscăm să asistăm la acelaşi gen de relaţii moldo-ruse. Această ameninţare persistă, deoarece noul Preşedinte de nenumărate ori a repetat că „Planul lui Putin” de guvernare va reprezenta documentul prioritar în procesul de exercitare a mandatului său. Totodată, acesta a evocat faptul că problemele legate de politica externă vor intra în mod prioritar în competenţa lui V. Putin. Prin urmare, pericolul ancorării politice a lui Mevedev în limitele conului de umbră a personalităţii şi practicii politice a lui Putin se poate materializa îndată după învestitura acestuia. În acest caz, Rusia va păstra acelaşi tip de raporturi cu Moldova, atrăgând-o şi mai mult în sfera sa de influenţă şi contrariind-o într-o formă latentă procesului de integrare euroatlantică. Autoritarismul caracteristic lui Putin în mod zelos inoculat în ulteriorul model de guvernare a lui Medvedev va conduce la vulnerabilizarea iminentă profundă a suveranităţii şi posibil a integrităţii teritoriale moldoveneşti. Aceasta se datorează faptului că actuala guvernare de la Chişinău cedează intenţionat din acestea în schimbul unor avantaje economice evident efemere (dorinţa de a menţine preţurile la gaze naturale, reluarea “eficientă” a exportului de vinuri în Rusia etc.) sau pentru a obţine suport electoral în lupta pentru putere.

Alegerile din 2009

Viitorul relaţiilor moldo-ruse sunt într-o corelaţie strânsă cu rezultatele scrutinului electoral moldovenesc din 2009. Pierderea de către comunişti a majorităţii parlamentare va duce la crearea de coaliţii, ceea ce presupune creare unei guvernări greu controlabile şi cu un comportament pe plan extern destul de imprevizibil. Această temere poate fi evidenţiată în raporturile actuale dintre Moscova şi Chişinău.
Prin oportunităţile electorale create de Rusia, actuala guvernarea încearcă să-şi asigure victoria la viitoarele alegeri. Totodată, conducerea comunistă încearcă să-şi demonstreze loialitatea deplină faţă de Moscova, în special în ce priveşte reglementarea conflictului transnistrean, opunerea categorică apropierii reale de NATO, confruntarea multidimensională cu România (inclusiv pe filiera religioasă), problema Kosovo etc. Aceste acţiuni sunt îndreptate pentru a convinge partea rusă de faptul că PCRM-ul (Partidul Comuniştilor din Moldova) este cel mai potrivit şi de încredere partener politic pentru Rusia. Atitudinea pozitivă a Moscovei faţă de iniţiativele guvernării comuniste au o semnificaţie majoră pentru evoluţia şi rezultatele finale ale alegerilor din 2009. Dacă aceasta va realiza un transfer de imagine în favoarea PCRM-ului, atunci acesta va obţine avantaje considerabile în raport cu celelalte forţe politice, în lupta pentru mandatele parlamentare. Or, guvernarea comunistă nu este interesată să intre în dizgraţia Rusia (la fel ca după nesemnarea Planului Kozak, 2003), fapt pentru care va admite să fie presată în ceea ce priveşte acceptarea necondiţionată a propunerile parvenite de la partea rusă (în special pe marginea reglementării conflictului transnistrean, ostilizarea relaţiilor cu România şi/sau distanţarea de perspectiva integrării euroatlantice). Nu putem exclude faptul că Rusia este însăşi cointeresată în conservarea actualelor relaţii cu Moldova pentru a se impune geo/politic în faţa Occidentului. Coalizarea sau venirea la putere a unor forţe politice moldoveneşti netestate nu tocmai intră în planurile Rusiei. În rezultat, aceasta va avea de ales din două opţiuni: a) va paria pe PCRM, testându-l în continuare şi obligându-l să facă tot mai multe concesii; b) va apela la serviciul altor forţe politice mult mai credibile şi conforme intereselor ruseşti.

Impactul soluţionării conflictului transnistrean

Relaţiile moldo-ruse vor depinde în mare măsură de modelul de reglementare a conflictului transnistrean. În acest sens, un rol important îl va avea modul de abordarea a cazului Kosovo în raport cu problema transnistreană. Prin urmare, dacă Rusia va demara procesul de recunoaşterea a regiunilor secesioniste de pe spaţiul post-sovietic, printre care şi Transnistria, atunci raporturile moldo-ruse, indiferent de predilecţia politică a guvernării comuniste, vor căpăta o configuraţie total nouă (având tentă peiorativă). Acest risc este perceput de Rusia destul de bine, de aceea în cadrul discuţiilor pe marginea statutului „republicilor autoproclamate” din CSI, din 13 martie curent, Duma rusească va încerca să găsească o explicaţie delicată privind amânarea recunoaşterii acestora, în schimbul unor relaţii preferenţiale mai speciale cu regiunile date (o  acţiune de acest gen a fost deja aplicată în cazul Abhaziei, care şi-a reluat relaţiile economice, financiare etc. cu partea rusă, în urma abandonării de către aceasta a sancţiunilor stabilite în 1996 în vederea reglementării conflictului abhazian.). Prin urmare, Rusia în frunte cu D. Medvedev va manifesta activ interes pentru procesul de reglementare a conflictului transnistrean. Pentru că aceasta ar putea duce la crearea unei entităţi statale moldoveneşti dirijabile în mod continuu şi facil de autorităţile ruse. Totodată, soluţionarea problemei transnsitrene în corespundere cu “Planul Kozak” (presupune o structură federativă pentru Moldova) va garanta Moscovei relaţii bilaterale strategice realizate exclusiv în interesul părţii ruse şi orientate împotriva acţiunilor Occidentului (extinderea NATO spre Est etc.). În acest fel, Kremlinul va obţine capacitatea necesară pentru a modela priorităţile şi comportamentul externe a Moldovei, privând Chişinăul de posibilitatea de a decide desinestătător viziunea şi preferinţele sale vis-a-vis de afacerile externe, inclusiv dialogul politic moldo-rus.

Politica de vecinătatea – factor de influenţă

Felul în care relaţionează Chişinăul cu Moscova depinde relativ şi de raporturile Moldovei cu statele vecine. Reorientarea de la Est spre Vest şi invers ce are loc în politica externă moldovenească a devenit o legitimitate constantă. Dacă se observă o încălzire în raporturile dintre Moldova şi România, atunci cu certitudine s-a deteriorat dialogul cu Rusia. Şi, din contra, apropierea de Moscova va însemna distanţarea categorică de România. Acest handicap este caracteristic pentru toate guvernările care s-au perindat în Moldova. Or, orice disensiune în raport cu România reprezintă o valoare adăugată pentru relaţiile cu Rusia. Prin urmare, păstrarea unor disensiuni cu partea română contribuie la avansarea raporturilor cu Moscova. În acest fel, schimbarea guvernării moldoveneşti cu una pro-română va schimba atitudinea Rusiei faţă de Moldova. Pentru ca orientarea politicii externe moldoveneşti să nu să raporteze la această legitimitatea, este necesară reglementarea constructivă şi eficientă a relaţiilor moldo-ruse, ce s-au agravat semnificativ mai ales odată cu începutul guvernării lui T. Băsescu. Însă dacă aceste defecte nu vor fi reparate, atunci Moldova are toate şansele să ducă şi în continuare o politică oscilantă, ce se răsfrânge negativ asupra oportunităţilor şi aspiraţiilor sale europene. Evaluând situaţia curentă şi tendinţele pe termen lung putem remarca faptul că relaţiile moldo-ruse vor avansa în continuarea, deoarece cele cu România riscă să erodeze în orice moment graţie politicii anti-româneşti duse de actuala guvernare, precum şi a ideii reunificării asiduu promovate de unele forţe politice de la Bucureşti. Acest lucru se poate schimba numai dacă la alegerile din 2009 nu vor obţine victoria forţele politice pro-ruse. Totodată, chiar dacă vor câştiga din nou comuniştii este posibil să se repete situaţia din 2005, când PCRM-ul a realizat o dezvoltare remarcabilă a relaţiilor cu România, în detrimentul celor cu Rusia. Ipotetic ultimul scenariu este posibil, dar dacă Rusia reuşeşte să creeze o Moldovă federativă cu ajutorul actualei sau ulterioarei guvernări comuniste (în cazul în care aceasta va câştiga alegerile din 2009), atunci realizarea unor relaţii bilaterale amicale cu România vor deveni şi mai improbabile.

Apropierea Occidentului sau detaşarea Rusiei
 
Factorul occidental este inerent şi major în ce priveşte menţinerea şi evoluţia relaţiilor moldo-ruse. Totodată, un aspect important ce determină natura acestor raporturi îl reprezintă şi dialogarea dintre Occident şi Rusia. Această legătură este mai puţin caracteristică pentru UE şi se referă nemijlocit la NATO. Prin urmare, dacă Moldova va fi inclusă, cu acordul guvernanţilor săi, în lista priorităţilor acestei organizaţii politico-militare privind eficientizarea colaborării bilaterale şi apropierii dintre aceste părţi, aceasta va duce nolens volens la degenerarea relaţiilor cu Rusia. Actualele relaţii între Moldova şi NATO sunt simptomatice în acest sens şi reprezintă reflectarea atitudinii ostile a Moscovei faţă acest bloc. De asemenea, intenţia Moldovei de a consfinţi la nivel internaţional neutralitatea permanentă şi de a renunţa pentru totdeauna la perspectiva de aderare la NATO, asigură menţinerea unor relaţii moldo-ruse foarte bune pe viitor. Or, atât timp cât organizaţia respectivă nu va fi interesată de Moldova, dialogul acesteia cu Rusia nu va suferi schimbări esenţiale. Prin urmare, din această perspectivă relaţiile moldo-ruse nu sunt ameninţate în niciun fel pe perioada guvernării lui Medvedev, cu condiţia ca Moldova să devina stat neutru pe viaţă şi acest lucru să fie recunoscut de toţi actorii internaţionali.

Concluzie

Reieşind din şirul de factori vizaţi mai sus de care depind în mod esenţial actualele relaţii moldo-ruse, putem constata că la moment şi în perspectivă scurtă acestea nu vor fi supuse unor transformări substanţiale. În acest sens, un rol important îl vor juca alegerile din 2009, ce ar putea să le modifice în dependenţă de natura geopolitică a partidului câştigător sau de gradul de instabilitate a posibilelor „coaliţii” guvernamentale. Prin urmare, Rusia va încerca „să congeleze” actualele raporturi cu Moldova pentru a-şi păstra avantajele sale geopolitice în regiune. Dat fiind faptul că, potenţialul Moldovei este net inferior celui rusesc, aceasta nu va reuşi (în cazul în care va dori) nicicum să schimbe raporturile cu Rusia fără susţinerea UE şi SUA (NATO) sau în lipsa unei victorii solide a forţelor moderate sau pro-occidentale la viitoarele electorale.

Explore posts in the same categories: Rusia pretutindeni

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: