Moldova: Cine va fi următorul preşedinte?

Pentru UNIMEDIA

Demisionarea recentă a Cabinetului de Miniştri al Guvernului moldovean a generat o serie de întrebări privind posibililele ecuaţii politice pregătite de PCRM în privinţa viitoarei candidaturi pentru Preşedinţia RM. Ştirea despre înlocuirea lui Tarlev cu prim-viceprim-ministrul Z. Greceanîi a produs primele ecouri privind potenţiala candidatură a ulteriorului Preşedinte moldovean. Cu toate acestea, pot fi dezvoltate mai multe ipoteze privitoare la candidatura deocamdată necunoscută a succesorului lui Voronin. Dar pentru aceasta trebuie să fie luate în calcul următorii factori:

1. preluarea scenariului „succesorul” realizat anterior de Kremlin în contextul alegerilor prezidenţiale, din 2 martie curent.

2. eventualitatea reglementării conflictului transnistrean cu sprijinul rusesc.

3. conjunctura internă şi specificul politicii moldoveneşti.

1. „Succesorul”. Experienţa şi tehnicile ruseşti privind implementarea proiectului „succesorul” încearcă a fi utilizate de PCRM pentru alegerile din 2009. Dacă analizăm acest scenariu putem regăsi anumite coincidenţe cu ceea ce se petrece la moment în Republica Moldova. Prin urmare, V. Zubkov a fost numit prim-ministru în Rusia în ajunul alegerilor prezidenţiale, atunci când se aştepta că numirea respectivă va corespunde cu numele viitorului preşedinte al Rusiei. După care s-a creat suspans pe marginea candidaturile lui Ivanov şi cea a lui Medvedev, precum şi vizavi de decizia finală a lui Putin privitor la susţinerea uneia din acestea. Situaţia dată a permis Moscovei să se repoziţioneze pe plan extern şi să se pregătească pentru confruntările electorale interne.

Concluzie: Or, numirea Z. Greceanîi în funcţie de Prim-ministru nu înseamnă eventuala sa promovare şi pentru mandatul de preşedinte. Dacă PCRM-ul se ghidează după schema rusească, atunci la moment ar trebui să urmeze inocularea suspansului şi incertitudinii privitor la profilul viitorului preşedinte. În fond, comuniştii au reuşit să creeze această situaţie atât pentru a debulosa opoziţia politică, cât şi pentru a induce în eroare comunitatea europeană (care indirect ar putea să influenţeze rezultatele alegerilor din 2009).

2. Conflictul transnsitrean. Lansarea Z. Greceanîi în calitatea de Prim-ministru se datorează conform unor opinii faptului că a ocupat postul de co-preşedindete a comisiei interguvernamentale pentru relaţiile moldo-ruse în domeniul economic şi comercial, ceea ce ar putea contribui la facilitarea negocierilor privind reglementarea conflictului transnistrean. Graţie negocierilor duse de Greceanîi pe marginea gazelor naturale în conformitatea cu interesele ruse, este posibil ca această remaniere efectuată de PCRM să fie coordonată cu Moscova în legătură cu prognozabila soluţionare a conflictului transnistrean. Or, demisionarea lui Tarlev poate fi calificată drept o concesie sau o necesitate a comuniştilor pentru a putea avansa procesul de negocieri. Totuşi, această iniţiativă poate fi încadrată perfect în planul „succesorul” preluat sau chiar proiectat de Moscova pentru PCRM (considerat la moment aliat de încredere pentru actuala guvernarea rusă).

Concluzie: Noul Prim-ministru, Z. Greceanîi, este o figură credibilă în ochii Moscovei, datorită negocierilor avantajoase pentru Rusia pe tema gazelor naturale ruseşti importate de Moldova. În acest fel, pentru eficientizarea şi credibilizarea procesului de reglementare a conflictului transnistrean s-a decis numirea Z. Greceanîi în funcţie de Prim-ministru. De asemenea, această acţiune a comuniştilor nicidecum nu încurcă realizării planului „succesorul”, ci din contra reprezintă un supliment al acestui scenariu politic.
3. Conjunctura internă şi specificul moldovenesc.

PCRM-ul se află într-o situaţie destul de dificilă pe plan intern. Alegerile locale s-au soldat cu pierderea unor poziţii importante de către comunişti (pierderea alegerilor din Chişinău şi Găgăuzia), ceea ce a redus din potenţialul lor electoral deţinut anterior. Prin urmare, comuniştii încearcă să pună în joc aşii obţinuţi datorită apropierii pe plan extern de Rusia şi evenimentele datorate acesteia (reluarea exportului de vinuri şi producţie agro-industrială, posibila reglementare a conflictului transnistrean etc.). Totodată, o miza importantă reprezintă planul „succesorul” care ar putea să aducă dividente electorale semnificative pentru alegerile din 2009. În acest context, Greceanîi este propusă în funcţia de Prim-ministru pentru a depăşi starea de criză la care a ajuns guvernarea comunistă, cât şi pentru a progresa soluţionarea problemei transnistrene. De asemenea, în cazul în care falimentează aceste iniţiative atunci victima acestor „experimente” nu va putea fi nimeni altcineva decât Greceanîi.

Concluzie: PCRM-ul tinde să-şi restabilească poziţia politică, astfel se decide să-l scoată din joc pe Tarlev în favoarea Z. Greceanîi pentru a încerca să rezolve anumite probleme economice şi de alt gen, dar şi pentru a impulsiona reglementarea chestiunii transnistrene. Totodată, dacă nu se vor atinge rezultatele scontate, sancţiunile vor fi direcţionate noului Prim-ministru, fiind motivate de incompetenţa şi lipsa de experienţă a Z.Greceanîi în procesul de guvernare.

În cele din urmă conchidem că PCRM-ul a demarat proiectul „succesorul”, care după toate aparenţele se va finisa cu nominalizarea altei persoane decât Greaceanîi pentru funcţia de Preşedinte al RM. Constatarea dată se bazează pe următoarele argumente:

  • după scenariul rus, numirea unui nou Prim-ministru este numai fază preliminară şi nicidecum finală a planului de transmitere a puterii către alt candidat.
  • mişcarea făcută de comunişti nu are drept scop promovarea Z. Greceanîi pentru preşidenţia RM, ci mai degrabă soluţionarea unor probleme de ordin economic şi/sau a celei transnistrene.
  • prin prisma tehnologiei electorale, numirea viitorului candidat (Greceanîi) la preşidenţie în funcţia de Prim-ministru pe finalul guvernării (lui Tarlev) şi prin moştenirea unei serii de diverse probleme pare nu numai ilogică, dar şi riscantă pentru perspectivele electorale ale comuniştilor.
  • electoratul RM este ancorat la principiile paternaliste, conform cărora formula clasică de putere constă în delegarea intrumentelor de conducere către bărbaţi (conform regulilor de patriarhat bazat pe formula familiei, „tatăl” are grijă de „copii”), ceea ce reduce esenţial din prognozele conform cărora Greceanîi este numită în funcţie de Prim-ministru pentru a fi ulterior Preşedinte al RM.

Această platformă de argumente ne permite să constatăm, că viitorul candidat ar putea fi bărbat, cu experienţă politică, dedicat cauzei comunismului în stil moldovenesc şi loial actualului Preşedinte. V. Voronin după ce a fost reales în funcţie de Preşedinte a PCRM-ului, păstrează toate şansele şi pârghiile să deţină puterea şi după 2009, cu condiţia că comuniştii vor obţine o victorie confortabilă şi că se va alegege corect succesorul.

În această ordine de idei, putem considera că Tarlev este unul din potenţialii succesori ai lui Voronin. Graţie devotamentului şi conformismului demonstrat în timpul guvernării, Tarlev a căpătat o credibilitate incredibilă în ochii actualului Preşedinte. În condiţiile în care Voronin are nevoie de continuitatea politicii începute încă din 2001 (precum şi siguranţă pentru capitalul său financiar dar şi imunitate individuală asigurată), promovarea lui V. Tarlev în funcţie de Preşedinte al RM ar fi cea mai convenabilă şi sigură. Mai ales că imaginea lui Tarlev este recunoscută de electorat şi de ceilalţi actori interni şi externi. Prin urmare, demisionarea Cabinetului lui Tarlev nu înseamnă căderea în dizgraţie a lui Tarlev sau sancţionarea lui, ci mai degrabă începutul derulării planului „succesorul” şi eventuala re-apariţie în politica moldovenească deja în calitate de candidat pentru fotoliul preşidenţiei.

Oricum, candidatura lui V. Stepaniuc, A. Stratan sau chiar M. Lupu nu trebuie scoase nici într-un caz din calcule. Totul va depinde de natura reală şi evoluţiile planului ”succesorul” implementat de guvernarea comunistă.

Anunțuri
Explore posts in the same categories: moldova

7 comentarii pe “Moldova: Cine va fi următorul preşedinte?”

  1. diogene73 Says:

    Lenin, că parcă mai e încă disponibil !

  2. diogene73 Says:

    Apropos, de fraţii găgăuţi ce se mai aude ? Nu ne mai parvine nicio ştire…

  3. Turist Says:

    Buna analiza 🙂

  4. Denis Cenusa Says:

    Cred ca in scurt timp voi realiza o alta analiza pe tema respectiva de indata ce D-na Greceanii va face (sau nu) schimbari in Cabinetul de Ministri.

  5. Elena Says:

    Eventual va dori iarasi tatuca Voronin sa ocupe fotoliul….daca nu are el un as in mineca….don’t worry.
    As vrea sa fie Lupu,nefiind membru a PCRM.

  6. tudor andrei Says:

    O analiza pertinenta pe care am citit-o intamplator, dar cu placere. Pun si eu o intrebare de profan in ale politichiei moldovenesti, ca tot l-am vazut pe tanarul primar al Chisinaului la emisiunea lui Turcescu si mi-a atras admiratia. De ce nu il luati si pe el in calcul?

  7. deniscenusa Says:

    Stimate Tudor Andrei, D. Chirtoaca face parte dintr-un partid care nu se bucura de autoritate in RM. Din aceste considerente candidatura lui nu este fiabila. Cu atat mai mult ca partidele, care dupa parerea mea vor fi in componenta Parlamentului din 2009, vor putin interesate de candidatura lui Chirtoaca.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: