NATO după Bucureşti şi noua realitatea geopolitică

Summitul de la Bucureşti a luat sfârşit însă mutaţiile realităţii geopolitice începute aici vor  evolua în continuare. NATO a facut paşi importanţi în direcţia consolidării unităţii sale politice şi componenţiale. Pentru Rusia acest forum a reprezentat o pistă mai mult sau mai puţin reuşită de relansare a politicii sale externe, ce după insuccesul în Kosovo a avut nevoie de o impulsionare inedită.

NATO şi noua matrice a realităţii geopolitice

Alianţa Nord-Atlantică în urma acestui Summit a schiţat conceptul viitoarei sale activităţi în sistemul de relaţii internaţionale. Aceste aspecte sunt evidenţiate în Declaraţia Summitului NATO de la Bucureşti [1]. În pofida provocărilor existente în cadrul organiziţiei, cât şi celor exogene, statele NATO au atins consens în diverse domenii vitale pentru securitatea şi stabilitatea spaţiului euro-atlantic. Printre principalele priorităţi  de natură geopolitică trasate de Alianţă în acest document pot fi enumerate:

  • Continuitatea procesului de extindere euroatlantică. Albania şi Croaţia au obţinut invitaţia de aderare la NATO. Principiul „uşilor deschise” este declarat în continuare valabil, fiind propus spre aplicare nu numai pentru Macedonia, dar şi pentru alte state balcanice, inclusiv Serbia. De asemenea, se admite faptul ca lărgirea ulterioară a NATO să fie realizată prin atragerea Ucrainei şi Georgiei. De altfel, însăşi Secretarul General al Alianţei, a declarat că „extinderea va mai avea loc, [Albania, Croaţia şi în perspectivă Macedonia] valul curent nu este ultima fază”, astefel vizându-se şi alte state balcanice. [2] În acest fel Alianţa preconizează realizarea scopului privind crearea unei „Europe unitare, libere şi paşnice”. Prin urmare, se conturează configuraţia unei eventuale transformări geopolitice anticipate de Rusia şi alţi actori internaţionali. În orice caz, indiferent de natura parteneriatelor NATO cu Moscova, raporturile geopolitice se vor modifica odată cu extinderea euroatlantică spre Sud şi cu atât mai mult spre Est, fapt ce nu va putea fi stopat de Rusia.
  • Reiterarea latentă a statalităţii Kosovo. Problema dată a fost abordată prin prisma faptului împlinit. Adică, părţile au convenit într-o formă diplomatică asupra faptului că Kosovo urmează să fie sprijinit de toţi actorii internaţionali relevanţi, printre care şi UE, în vederea creării unei „entităţi” stabile, democratice, multietnice şi paşnice. Supremaţia legii în Kosovo şi securitatea acestei regiuni au obţinut garanţii suplimentare din partea statelor NATO. Or, procesul de statalizare a Kosovo obţine noi asigurări, în detrimentul încercărilor Moscovei de a denunţa şi anula această acţiune. Situaţia dată la fel accentuează dinamica fluxurilor geopolitice ce au loc în Europa ( de data aceasta prin minimizarea rolului şi/sau ocolirea normelor şi principiilor de drept internaţional propagate cu insistenţă de Rusia).

  • Eventualitatea extinderii influenţei geopolitice în Asia prin Afganistan. Subiectul dat trebuie să fie tratat prin optica dihotomiei. Or, reuşita pe marginea problematicii afganeze a fost necesară atât pentru Rusia, cât şi pentru statele NATO. Stabilitatea sud-asiatică şi distanţarea fundamentalismului islamic de frontierile ruseşti reprezintă pentru Moscova o realizarea de primă necesitate (reieşind din importanţa factorului religios musulman pe spaţiul teritorial şi politic rusesc). Cu toate acestea, pentru Alianţă, misiunea din Afganistan este o posibilitate unică de a-şi dezvolta ponderea geopolitică în această zonă atât din motive de securitate anti-teroristă, cât şi de cea energetică (Afganistanul este situat în apropierea statelor limitrofe Bazinului Caspic, care reprezintă concomitent posesori şi furnizori semnificativi de hidrocarburi). Prin urmare, acordul Rusiei privind facilitarea tranzitării teritoriului rusesc pentru transportarea echipamentului non-militar în vederea alimentării forţelor militare NATO din Afganistan [3], reprezintă un pas important în ce priveşte eventuala statornicire geopolitică a Alianţei în această regiune geografică şi eventualul „control” energetic exercitat de aceasta.

  • Reluarea discuţiilor pe marginea implicării energetice a NATO. Sectorul energetic este scos în evidenţă de Alianţă, datorită nivelului înalt de vulnerabilitate pe care acesta îl comportă pentru statele NATO. Măsurile preconizate spre realizare ţin atât de cooperarea mai strânsă pe marginea securităţii energetice, proiectarea şi administrarea riscurilor relevante, cât şi de sprijinirea acţiunilor de protecţie a infrastructurii energetice vitale. Acest subiect a căpătat formă la Summitul de la Riga din 2006, când a fost propus drept un domeniu nou important de activitatea a Alianţei.[4] La Bucureşti, NATO şi-a declarat intenţia de se implica mai activ în vederea reglementării afacerilor referitoare securităţii energetice, propunându-şi drept scop atingerea statutului similar organizaţiilor internaţionale specializate pe acest domeniu. Această menţiune l-a deranjat pe Preşedintele rus, V. Putin, care s-a pronunţat împotriva absorbţiei de către agenda euroatlantică a problemelor legate de securitatea energetică.[5] Partea rusă evocă această obiecţie pentru că anticipează care pot fi ulterioarele evoluţii ale acestor demersuri ale NATO. Dat fiind faptul, că Rusia este cointeresată în realizarea mai multor proiecte energetice, care de fapt vor aduce Europa sub dependenţa generală de hidrocarburile rusesţi, aceasta încearcă să se împotrivească acestui proces. Cu toate acestea, statele NATO conştientizează faptul că factorul energetic rusesc poate genera dependenţa politică a acestora faţă de Moscova. Cu atât mai mult că, lupta pentru hidrocarburi va deveni şi mai acerbă în perspectivă medie, statele NATO doresc să-şi creeze imunitate şi capacităţi necesare pentru a face faţă acestei „ameninţări”. Totodată, există posibilitatea ca aceste aranjamente să fie legate de eficientizarea NATO în cazul unor conflicte cu Rusia pentru resursele energetice din anumite regiuni geografice ca Arctica, Asia Centrală etc.  (Recent UE a făcut public un raport în care se prognozează eventualitatea unor confruntări cu Rusia pe motive energetice etc. apărute drept consecinţă a încălzirii globale [6]). Prin urmare, NATO şi UE încearcă să creeze mecanisme viabile pentru posibilele confruntări cu Rusia. Desigur, aceste iniţiative au un impact direct asupra valoarei geopolitice regionale şi chiar internaţionale ale NATO, ceea ce cu certitudine va constitui o contrapondere pentru influenţa energetică rusească. Eventualitatea acestor efecte este cu atât mai mare, cu cât partea rusă nu doreşte să cedeze statutul său de mare putere energetică regională şi treptat mondială, graţie căreia şi-a revigorat prezenţa în sistemul actual al relaţiilor internaţionale.

  • Susţinerea ideei amplasării scutului antirachetă american în Europa. Scutul dat era criticat de mai multe state NATO, care nu vedeau în acest proiect nimic altceva decât încercarea SUA de a-şi intensifica rolul său în arhitectura geopolitică europeană. Cu toate acestea, la Bucureşti acest subiect a devenit unul din succesele de bază ale delegaţiei americane, care a reuşit să convingă partenerii europeni de necesitatea implementării acestui proiect. În final, Jan de Hoop Scheffer a propus Alianţei să dezvolte un sistem european antirachetă care să fie conectat la cel american, astfel încât să fie realizată securizarea antibalistică a Europei în întregime.[7] Totodată, NATO cheamă Rusia să adere la această propunere. Crearea unui sistem complex de apărare antirachetă pentru SUA, UE şi Rusia urmează să fie discutată şi la Soci, de Preşedinţii Putin şi Bush. Dacă Moscova va refuză să participe la acest proiect, atunci statele spaţiului euroatlantic vor obţine un atuu geopolitic semnificativ. Umbrela antirachetă prevăzută în Documentul final de la Bucureşti va ajusta securitatea euroatlantică pe ambele maluri ale Atlanticului, contribuind la avansarea geopolitică a NATO. Or, Rusia urmează să demonstreze constructivism şi pragmatism în negocierea acestei oportunităţi, pentru a nu pierde poziţii importante atât în ceea ce priveşte posibilitatea unei dezvoltări colective eficiente a propriului potenţial antibalistic, cât şi pentru a se menţine în forţă din punct de vedere geopolitic.

Concluzii:
Summitul de la Bucureşti a stabilit noii direcţii de dezvoltare a ordinii geopolitice pe spaţiul euro-atlantic. Rezultatele acestui forum reprezintă nu numai perspective la adresa remodelării geopolitice a raporturilor actuale dintre SUA, UE şi Rusia, dar şi provocări legate de pierderea sau cedarea unor poziţii esenţiale de către partea rusă (în special în privinţa Kosovo, extinerea NATO etc.). Totodată, aici au fost prezente şi momente de consens între NATO şi Rusia, legate de  Afganistan şi într-o anumită măsură de  scutul antirachetă, care însă  se dovedesc a fi favorabile în primul rând Alianţei. Oricum, negocierile duse în cadrul Consiliului NATO-Rusia au fost caracterizate drept constructive („mature” după impresia lui Putin) şi s-au soldat cu o serie de înţelegeri (lupta împotriva terorismului, neproliferarea armelor de distrugere în masă etc.). În pofida existenţei unor rezultate pozitive, realitatea geopolitică de după Bucureşti  avantajează în mod evident şi primordial NATO.

Referinţe:

1.  Bucharest Summit Declaration, Issued by the Heads of State and Government participating in the meeting of the North Atlantic Council in Bucharest on 3 April 2008

2. Генсек НАТО: Разногласия с Россией преодолеть не удалось, http://obzor.ua/ru/world/2008/4/4/56826

3. ISAF nations affirm long-term commitment to Afghanistan, http://www.nato.int/docu/update/2008/04-april/e0403g.htm

4.  Summit-ul NATO, http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=31436

5. В.Путин: Приближение НАТО к границам РФ – прямая угроза, http://top.rbc.ru/politics/04/04/2008/155068.shtml

6. Климатические изменения могут вызвать конфликт ЕС с Россией, http://www.inopressa.ru/guardian/2008/03/10/10:54:08/climate

7.Prague to host US radar for tracking ballistic missiles, http://euobserver.com/9/25908/?rk=1

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Amestec de geo/politică

8 comentarii pe “NATO după Bucureşti şi noua realitatea geopolitică”

  1. inconstantin Says:

    Denis, intrebare intrebatoare: e articol scris de tine? Daca da, super, e foarte bun!!!

  2. Turist Says:

    Constantin iti raspund eu 🙂 articolul e scris de Denis 😉 doar ai vazut si la offline 🙂

  3. inconstantin Says:

    Atunci sincere felicitari pentru Denis! E foarte bun, sincer:)!

    P.S. Merci, Turist:)!

  4. Denis Cenusa Says:

    Stimati prieteni, toate articolele de pe acest blog sunt ale mele. Va multumesc pentru aprecieri. Sincer, imi face placere sa scriu si fac asemenea anlize, luind in considerare ca ma specializez pe analitica si cercetare. Totodata, sunt deshis pentru colaborare!!! Daca sunteti interesati putem face analize impreuna. Cu respect, Denis Cenusa

  5. Artur Says:

    Nu am inteles de ce sa cautat invingaotorul si invinsul dupa acest summit, Rusia sau SUA, Ucraina sau Macedoania. Eu m-as uita in curtea proprie si m-as gindi ce are de cistigat sau pierdut Moldova de pe urma acestei reuniuni. Moldova a pierdut inca o data ocazia sa faca auzita problema transnistreana, mesajul prezidential fiindunul anost iar reactia practic inexistenta.

  6. Denis Cenusa Says:

    Artur, merci pentru interventie chiar vreau sa fac analiza pe tema succeselor RM. Daca sincer, RM a fost amintita la Summit, inclusiv in textul Declaratiei finale, doar ca textul a fost preluat din Declaratia de la Summitul (de la Riga) anterior, practic cuvant cu cuvant. De aceasta, constat ca pozitia Occidentului a ramas intacta. In afara de aceasta, subiectul conflictelor inghetate dupa cum au mentionat toate partile implicate in conflict trebuie sa fie solutionate in baza mecanismelor de relgementare existente la moment. Desigur, nu nu face referinta la calitatea acesteor mecanisme, dar totusi acest lucru este vizibil la nivel de declaratii. O cauza primordiala in ceea ce priveste nediscutarea pe larg a acestei chestiuni este declinul in care au ajuns relatiile Occidentului cu Rusia pe marginea altor dosare de pe agenda internationala (Kosovo, extinderea NATO etc.). Am sa incerc sa analizez aceste lucru mai detaliat!!!

  7. VladL Says:

    O analiza buna, Denis. Cred ca cei interesati de tema NATO se bucura sa citeasca astfel de materiale logice si clare. Personal am citit postarea inca vineri, dar nu am avut timp sa comentez. Azi mi-a atras atentia la postare un amic care este interesat de RI. Deci, se citeste si este bine.

    M-am uitat pe postarea cu FACE, dar la ea as comenta ca nu totul in retragerea trupelor ruse din RM depinde de FACE. Nu este si nu trebuie sa fie unicul argument. Altfel, devenim ca „ostateci” ai propriei lipse de viziune si incapacitate de adapatare sau actiune in contextul schimbator al RI (vorba cu ostatecii nu-mi apartine;).

    Mult succes!

    VL

  8. unu Says:

    De fapt,summitul de la Bucuresti nu a demonstrat decat ceea ce deja incepuse sa se evidentieze destul de mult – cresterea puterii Rusiei si rolul ei in geopolitica internationala.Observam foarte bine, ca incetul cu incetul lumea revine la momentul razboiului rece – o lume bipolara – cu Rusia intr-un capat si America in alt capat.Desigur ca vor aparaea intrebari – cum ramane in legatura cu Uniunea Europeana si cu NATO.S-o luam pe rand.
    Uniunea Europeana, aceasta „confederatie,tara”(caci cam asa se vrea a fi considerat mai mult spatiul european) nu exista mai mult decat pe baza unor principii si idei economice,tot de ce are nevoie fiecare membru UE este nevoia de spatiu de desfacere,piata pentru produsele sale.In realitate, nu cred ca UE ca structura iti poate oferi o siguranta nationala.Cardasia care mai exista intre unele state membre nu le va permite niciodata o unificare si in acest domeniu.
    NATO- este un simplu instrument folosit de SUA,pentru a-si putea explica unele actiuni „democratice” efectuate prin lume.Ce s-a intamplat atunci cand NATO s-a opus atacului din Irak?NIMIC.Americanii oricum si-au vazut de interesele lor.Ce se intampla cand americanii vor sa isi instaleze rachetele lor aici in Europa?NIMIC.
    Un singur lucru nu pot sa inteleg.Americanii si Rusii dezvolta pe termen lung, strategii de dezvoltare,practic diametral opus.Rusii vand tot petrolul din tara,doar pentru a obtine cat mai multi bani si influenta in lume( si trebuie sa recunoastem ca datorita acestui fapt si-au revenit…),americanii din contra – agonisesc.Se pare ca americanii gandesc pe o perioada muuuuuult muuult mai indelungata,iar rusii spera sa isi ia acum un avant, iar pe viitor mai vad ei cum fac…merg din inertie.Dupa cum ai observat si tu Denis, petrolul si resursele energetice devin punctele cele mai discutate la aceste mari reuniuni.Dar Moldova,sarmana ce are de facut,decat sa umble „cu sita la cumatra”,asa ca nu mai avea niciun „raison” (cum zic francezii) sa se bage in seama cu transnistria.Americanii aveau nevoie de altceva de la acel summit ei aveau nevoie de Afganistan…si de influenta in zona ceea,acolo se afla acum mai mult petrol.

    P.S.Denis,odata ce am citit aici in comentariile tale, ca am putea sa iti sugeram noi cateva idei de studiu,as avea si eu asa o tema:In perioada de campanie a algerilor parlamentare din Rusia,aparuse acolo in acea perioada cateva partide noi de opozitie care se bateau cu pumnul in piept ca ei vor in Uniunea Europeana.Acum vine intrebarea,dupa parerea ta,crezi ca ar putea UE sa accepte asa ceva?Cine ar avea de castigat si cine ar avea de pierdut in acest caz,Rusia sau UE sau Rusia are nevoie pur si simplu de statutul de membru in cadrul OMC?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: