Comentariu: Ucraina ameninţată?

Acest comentariu se referă la răspunsul Ministrului ucrainean a Afacerilor Externe, V. Ogrâzko, privitor la mesajul despre teritoriile ucrainene şi Transnistria, lansat de preşedintele României, T. Băsescu („Transnistria să revină Ucrainei, dar uită să vorbească despre sudul Ucrainei, care ar trebui să revină Moldovei”[1]).

Problema teritorială nu reprezintă subiectul unor discuţii

Problema teritorială, de altfel ca şi cea legată de independenţa şi/sau suveranitatea Ucrainei, sunt subiecte extrem de sensibile pentru Kiev. O dovadă în acest sens reprezintă reacţiile conducerii ucrainene la presupusele declaraţii făcute de V. Putin în cadrul Summitului de la Bucureşti, privitor la eventualitatea dezintergrării teritoriale a Ucrainei, dacă aceasta va adera la NATO. [2] Or, orice aluzie sau menţiune referitoare la compoziţia statului ucrainean contemporan sunt recepţionate de cercurile politice ucrainene drept atacuri la integritatea teritorială a Ucrainei.

Cu toate acestea, în poziţia Ucrainei se observă duble standarde de abordare a problemei securităţii sale teritoriale. Spre exemplu, în cazul Rusiei, MAE-ul ucrainean a reacţionat la afirmaţiile lui Putin aproximativ după o săptămână de la finalizarea Summitului de la Bucureşti. La această tardivitate se mai poate adăuga şi alte momente specifice, cum ar fi faptul că conţinutul mesajului lui Putin a fost reiterat de alţi membri ai conducerii ruseşti (A. Lavrov, I. Baluevschii), iar tribuna unde s-a vehiculat iniţial aceste afirmaţii a fost Summitul NATO. În afară de aceasta, ameninţările remarcate în declaraţiile lui Putin, parvin din partea unui stat nemembru al NATO şi UE, ceea ce prezintă un pericol major şi real la adresa securităţii teritoriale a Ucrainei.

În comparaţie cu Rusia, România prin intermediul Ambasadorului său la Kiev, a fost urgent interpelată pe marginea afirmaţiilor expuse de T. Băsescu. Analizâd situaţia dată, devine clar faptul că mesajul lansat de preşedintele român a fost tratat disproporţionat şi în mod subiectiv (în primul rând de mass-media), prin abstractizarea contextului şi neverificarea sursei originare a acestuia. Prin urmare, putem cataloga răspunsul Ucrainei la declaraţia lui Băsescu drept o demonstraţie suplimentară a faptului că relaţiile româno-ucrainene sunt încă tensionate şi complicate (aceasta se datorează inclusiv lipsei de soluţii viabile pentru disputele dintre Bucureşti şi Kiev prezente în dosarele: Canalul Bîstroe, Insule Şerpilor, problema minorităţilor etc.) .

Totodată, reacţia Ucrainei poate fi apreciată drept un comportament apărut datorită sinergiei ultimelor evenimente. Mai ales, după acţiunile întreprinse de Rusia în vederea stopării procesului de integrare euroatlantică a Ucrainei. Or, în percepţia Kievului, comportamentul României (în persoana lui Băsescu) este încurajat de manifestările ruseşti. Aceasta comportă un risc esenţial de durată medie şi lungă pentru unitatea Ucrainei, ceea ce o face să riposteze mai dur în cazul cu România decât cu Rusia. De asemenea, putem observa că Ucraina încearcă să realizeze o apropiere de Rusia, pentru a reduce din handicapul relaţiilor bilaterale ( generat nu numai de perspectivele de extidere a NATO spre Est, dar şi din cauza divergenţelor apărute pe motivul abordării diferite a realităţii istorice, a foametei din anii ’30 ai secolului XX, a limbii etc. ). Redresarea relaţiilor dintre aceste ţări este văzută de Kiev (la cererea Bruxellului) drept o necesitate iminentă şi importantă pentru a progresa pocesul de acordare pentru Ucraina a statutului de candidat spre aderare la NATO (MAP). În acest sens, conducearea ucraineană se simte nevoită să pondereze discuţiile asupra unităţii teritoriale ale Ucrainei pusă la îndoială de Rusia, în schimbul escaladării acestor dispute în cazul României. Or, Kievul înţelege bine că în realitate, România nu poate reprezenta un pericol potenţial pentru securitatea ucraineană (în comparaţie cu Rusia). Însă pentru a atinge obiectivul privind îmbunătăţirea relaţiilor cu Rusia, Ucraina trebuie să transfere imaginea de inamic extern către un alt stat vecin. Obiectivul dat a fost atins pe contul României (care corespunde după mai mulţi parametri: relaţiile româno-ucrainene sunt în situaţie dificilă şi acest lucru poate fi exploatat în continuare, deoarece nu creează consecinţe negative majore pentru politica externă ucraineană etc. ).

În afară de aceasta, Ucraina se apropie de alegeri prezidenţiale, iar forţele politice aflate acum în fruntea ţării sunt în deficit de imagine. Drept urmare, partidele politice „oranjiste”, în special partidul actualului preşedinte ucrainean, V. Iuşcenko, are nevoie de sprijinul electoratului. Pentru a reanima elctoratul, acestea sunt impuse să folosească toate mijloacele de mobilizare existente, inclusiv conjunctura externă. Or, atacurile sau orice aluzie de amininţare la adresa integrităţii teritoriale a statului ucrainean, indiferent de gradul lor de credibilitate şi fezabilitate, sunt folosite pentru a colecta dividende politice materializate în susţinere din partea opiniei publice locale.

Altă faţetă a problemei date, este intenţia Ucrainei de a-şi consolida frontierile sale. Dacă graniţa cu Rusia are o acoperire juridică (Tratatul de prietenie şi cooperare dintre Ucraina şi Rusia), atunci cele cu RM sunt încă în proces de stabilire. Un document în acest sens va putea fi semnat după ce vor finaliza lucrările de demarcare a frontierei moldo-ucrainene pe segmentul transnistrean. Totuşi, frontierele cu RM rămân nestatornicite până când aceasta nu va semna Tratatul de bază cu România. Însă Bucureştiul a remarcat faptul că asemenea tratat nu reprezintă o prioritate şi a insistat asupra semnării unui acord de tip european (fără a oferi concretizări adăugătoare). Totodată, s-a menţionat faptul că România nu urmăreşte scopul să valideze rezultatele celui de-al doilea Război Mondial prin semnarea unui tratat de frontieră cu RM („Deci, nu cred că este nevoie să consolidăm prin propria noastră voinţă un act din perioada celui de-al doilea război mondial, pe care niciunul dintre noi nu-l acceptă ca fiind valid şi legal”, a spus Băsescu, citează Basa-press).

Prin urmare, MAE-ul ucrainean, cu ocazia criticării afirmaţiilor lui Băsescu privind posibilul schimb teritorial dintre RM şi Ucraina, şi-a manifestat regretul faţă de faptul că încă nu a fost semnat tratatul privind forntierile moldo-române. Or, autorităţile ucrainene văd un oarecare risc pentru integritate sa teritorială, în condiţiile în care două state vecine (Rusia şi România) în repetate ori încearcă să reevalueze aranjamentele teritoriale constituite în urma celui de-al doilea Rărzboi Mondial. De altfel, anume din acest motiv autorităţile ucrainene ar fi acceptat să scoată în evidenţă absenţa unui tratat de frontieră între RM şi România.

În realitate, Ucraina este interesată de definitivarea negocierilor teritoriale între Chişinău şi Bucureşti, pentru a consolida în mod urgent şi durabil frontierile ex-sovietice, dintre care fac parte şi cele româno-ucrainene şi moldo-române. Totodată, în cazul unei potenţiale reunificări a României cu Moldova, Ucraina doreşte să-şi asigure status-qoul frontierelor sale din Sud-Vest. În cazul în care nu va exista un asemenea tratat, România „reunificată” ar putea să atenteze asupra altor teritorii ucrainene care cu mult timp în urmă aparţineau predecesorului statului român.

Chiar dacă ultimul argument pare perimat şi necorespunzător principiilor actuale ale dreptului internaţional, oricum Ucraina reacţionează în mod consecvent şi agresiv la orice intenţie de această natură. Probabil cazul Kosovo a alimentat încă o dată nesiguranţa în valabilitatea şi imuabilitatea principiilor şi normelor internaţionale. În aceste circumstanţe, Ucraina se simte nevoită să trateze cu suspiciune şi cu o doză relativă de brutalitate orice mesaj ce se referă la inviolabilitatea sa teritorială, chiar dacă aceste alocuţiuni pot fi emise de state membre ale NATO spre care cu atâta zel tind actualele autorităţi ucrainene.

Referinţe:

1. Ministrul de Externe de la Kiev: Integritatea teritorială a Ucrainei nu este în discuţie, http://www.unimedia.md/index.php?mod=home&hmod=newsbyid&id=5450

2. Путин на саммите НАТО не ставил под сомнение суверенитет Украины – МИД, http://www.rian.ru/politics/20080415/105109418.html

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Ucraina

One Comment pe “Comentariu: Ucraina ameninţată?”

  1. Stefan Says:

    Cred ca trebuie de evidentiat ca:
    1. Aceste declaratii au loc dupa intilnirea Basescu-Putin
    2. Problema canalului Bistroe si a insulei Serpilor
    3. Nerespectarea drepturilor minoritatile romane de pe teritoriul ei
    4. Dorinta Ukrainei de a adera la NATO


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: