Realitatea contradiicţiilor ruso-georgiene

În ultima perioadă, relaţiile ruso-georgiene au parcurs momente de maximă tensiune, degenerând până la limita unui posibil conflict armat. Totuşi, o serie de factori interni şi exogeni au influenţat esenţial evoluţia raporturilor bilaterale dintre Georgia şi Rusia, forţând rectificarea retoricii şi comportamentului ambelor părţi. Mobilitatea şi eficienţa diplomaţiei georgiene, în corelaţie cu intensitatea situaţiei extrem de încordate apărute în regiunea abhază, a condus la constituirea unei atitudini favorabile faţă de cauza Georgiei în rândul statelor occidentale. Un rol semnificativ în acest sens a fost jucat de demersul Lituaniei vizavi de conflictele îngheţate din spaţiul ex-sovietic, în contextul discuţiilor ruso-comunitare privind semnarea unui nou Acord de Parteneriat şi Cooperare. De asemenea, o importanţă deosebită a constituit adoptarea Rezoluţiei privind situaţia persoanelor dislocate intern şi a refugiaţilor din Abhazia. Aceste imputuri au rezultat cu degajarea parţială a nivelului tensiunii, precum şi cu relansarea dialogului dintre Moscova şi Tbilisi privind reglementarea conflictului abhaz.

Grad periculos de tensiune în relaţiile ruso-georgiene

Ridicarea nivelului de tensiune în dialogul dintre Moscova şi Tbilisi a demarat odată cu incidentul doborârii în aer a aparatului de zbor fără pilot, lansat de partea georgiană în scopuri de înregistrare a locaţiei geografice a formaţiunilor militare abhaze. Drept urmare, Georgia a acuzat Rusia de faptul că drona georgiană a fost ţintită de un avion rusesc de tip “MIG-29”. Autorităţile ruse au denunţat aceste acuze, argumentând că materialele video pe care sunt filmate scenele doborârii dronei sunt fabricate [1]. În acest sens, Tbilisi a fost incriminată de faptul că ar fi organizat această acţiune cu scopul de a compromite Rusia şi de a tensiona în mod premeditat relaţiile cu aceasta (evenimentul dat este legat de iniţiativele ex-preşedintelui rus V. Putin de a aboli sancţiunile economice faţă de Abhazia, stabilite prin decizia statelor CSI din 1996, precum şi de a elabora un pachet de acţiuni orientate spre  relaţionarea mai activă dintre Rusia şi autorităţile de facto ale Abhaziei şi Osetiei de Sud, în vederea impulsionării relaţiilor economice, comerciale, sociale, culturale şi informaţionale cu aceste regiuni, dar şi constituirii mecanismelor de protejare a drepturilor şi libertăţilor diverse a cetăţenilor ruşi din aceste regiuni [2]). În afară de dovezi despre neveridicitatea datelor aduse de partea georgiană vizavi de acest incident, Rusia a criticat dur zborul avionului-spion georgian deasupra teritoriului abhaz, învinuind Georgia de încălcarea flagrantă a prevederilor Acordului de la Moscova privind încetare focului (14 mai 1994), precum şi a unei serii de Rezoluţii ale ONU adoptate pe marginea conflictului abhaz. La cererea Georgiei această problemă a fost abordată în cadrul Consiliului ONU. Aceste discuţii nu s-au soldat cu adoptarea vreunei decizii favorabile părţii georgiene, care iniţial a sperat că va obţine câştig de cauză în detrimentul Rusiei. Or, putem presupune că prin intermediul acestei iniţiative Georgia a urmărit atingerea altor câtorva obiective utile:
•    Stoparea sau periclitarea măsurilor întreprinse de Moscova în vederea adoptării unor relaţii mai apropiate cu regiunile georgiene rebele.
•    Diminuarea imaginii de mediator în conflict a Rusiei şi atribuirea caracteristicii de parte inerentă a conflictului, ceea ce ar putea justifica demersul Georgiei de a modifica şi/sau a înlocui structura forţelor pacificatoare (de natură rusă) din regiune abhază, prin atragerea pacificatorilor internaţionali (europeni sau euroatlantici).
•    Mediatizarea suplimentară a conflictului abhaz cu intenţia de a angaja politic actorii internaţionali majori, în scopul monitorizării şi facilitării procesului de soluţionare a acestuia (Georgia are nevoie de mai mulţi susţinători în promovarea cauzei sale euroatlantice, care este corelată de unele state NATO la succesele atinse de autorităţile georgiene în cadrul reglementării conflictelor abhaz şi sud-osetin. În aceste condiţii, Tbilisi este nevoit să demonstreze că incapacitatea sa de a soluţiona problema abhază este influenţată de implicaţiile non-pacifiste a Rusiei. Drept rezultat, acesta încearcă să se deresponsabilizeze de eşecurile politicii sale de reunificare a ţării, neştirbind din pesrpectivele sale euroatlantice )
•    Mobilizarea şi consolidarea electoratului georgian în ajunul alegerilor parlamentare programate pentru 21 mai, prin antagonizarea relaţiilor cu Rusia şi tratarea intervenţiei acesteia în calitate de pericol la adresa integrităţii teritoriale georgiene.

În cele din urmă, ONU a propus crearea unei comisii speciale care să examineze incidentul cu drona georgiană, alcătuită din reprezentanţii Georgiei, regiunii Abhaze, Rusiei şi din observatorii ONU [3] (La apelul Georgiei către Grupul de Prieteni ai Secretarului General ONU pentru Georgia, acestea şi-au reafirmat angajamentele privind independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială a Georgiei. Totodată, acestea au cerut Rusiei să renunţe la iniţiativele de stabilire a unor relaţii oficiale cu regiunile secesioniste Abhazia şi Osetia de Sud, până când nu va exista un consens în acest sens cu Georgia. De asemenea, acestea au apreciat iniţiativele Preşedintelui Georgian privind soluţionarea paşnică a conflictelor de pe teritoriul său, susţinând continuarea dezvoltării lor în continuare. Cât despre cazul cu doborârea dronei georgiene, acestea au criticat toate acţiunile capabile să cauzeze escaladarea tensiunilor, chemând în contextul acestui incident ca toate părţile implicate să renunţe la acţiuni armate sau militare. Una din propunerile de bază a acestor ţări a fost necesitatea de a extinde competenţele de monitorizare ale Misiunii ONU de Monitorizare. [3]). Cu toate acestea, eficienţa acestui grup de lucru este deocamdată incertă, dat fiind faptul că nu toate părţile ar putea fi de acord să participe la investigarea acestui caz (invocând caracterul mimat al acestui incident – Rusia şi autorităţile abhaze; Georgia deja a declarat că este de acord să participe la lucrările acestei comisii).
Chestiunea dronei georgiene a fost utilizată de Moscova pentru a demonstra că Georgia încearcă să destabilizeze situaţia în regiunea de conflict, pentru ca ulterior să învinuiască Tbilisi de iniţierea unor acţiuni de instigare a părţii abhaze, dar şi a pacificatorilor ruşi la acţiuni militare. În acest sens, Moscova a readus în discuţie situaţia din regiunea Kodori (Abhazia), unde activează administraţia alternativă pro-georgiană a regiunii abhaze, ce se supune Tbilisi. Argumentele Rusiei vizau acţiunile de militarizare a acestei regiuni de către autorităţile georgiene, de pregătire a unei infrastructuri corespunzătoare pentru facilitarea organizării unei  incursiuni militare a forţelor georgiene asupra Suhumi. În schimb, Georgia declară că în Kodori sunt prezenţi numai reprezentanţi ai poliţiei georgiene. Nici una din aceste afirmaţii nu poate fi demonstrată, deoarece Misiunea ONU de Monitorizare responsabilă de urmărirea situaţiei din zonele de conflict, nu îşi poate extinde activitatea şi pe Kodori, fără avizarea şi respectiv autorizarea acesteia de către părţile în conflict (conform Acordului de încetare a focului de la Moscova din 14 mai 1994 [4]). De fapt, această formulare reprezintă o lacună serioasă, oferind părţii georgiene posibilitatea să-şi evacueze din Kodori forţele sale militare (în cazul în care ele există) până la avizarea demarării procesului de monitorizare de către observatorii ONU. Astfel, atât partea rusă, cât şi cea georgiană are posibilitatea să speculeze în continuu cu acest subiect.
Totuşi, invocarea de către Rusia a clauzelor Acordului de la Moscova, precum şi a Rezoluţiilor ONU, nu este logică şi nici eficientă. În primul rând, nu poate fi demonstrat faptul că Georgia încalcă aceste prevederi, din cauza lipsei de informaţie, dar şi de posibilitatea de a aduce dovezi plauzibile. În al doilea rând, Georgia a declarat cu mai multe ocazii că în Kodori sunt prezenţi numai reprezentanţii poliţiei, ceea ce în niciun fel nu încalcă documentele sus-menţionate, care se referă la forţe militare sau la formaţiuni voluntare din non-abhaze.
De fapt, Rusia a fost liberă să folosească subiectului Kodori întotdeauna. Cauza uzitării curente a acestuia se datorează dinamismului diplomatic pe plan internaţional al Georgiei, care riscă să ameninţe acţiunile de apropiere dintre Moscova, pe deoparte, şi Suhumi şi Ţhinvali, pe de altă parte. Mai ales, după ce M. Saakaşvili a propus o serie de acţiuni de consolidare a încrederii între părţile în conflict, care au fost sprijinite de Grupul de Prieteni a Secretarul General al ONU pentru Georgia. Pe lângă acestea, Rusia percepe drept periculoase propunerile acestui grup de a lărgi responsabilităţile Misiunii ONU de Monitorizare, fapt ce poate duce la revizuire eventuală a statutului pacificatorilor ruşi în conflictele din Georgia (dacă Misiunea ONU va primi noi competenţe, atunci aceasta ar putea descoperi chestiuni legate de eventuale implicaţii distructive a pacificatorilor ruşi, discreditând eventual importanţa lor, respectiv diminuând influenţa acestora asupra procesului de reglementare a conflictului abhaz). Pe lângă aceasta, Rusia este îngrijorată de faptul că în lumina acestor evenimente Georgia poate să avanseze în vederea obţinerii foii de parcurs pentru Acordul de pregătire pentru aderare la NATO (În cadrul Summitului de la Bucureşti, Germania şi alte câteva state s-au opus candidaturii georgiene la  MAP, nu atât din cauza existenţei unor conflicte în această ţară, cât a lipsei de acţiuni propice de reglementare a acestora. În condiţiile în care până la sfârşitul lui 2008, statele NATO vor trebui să pronunţe decizia finală referitoare la MAP, Georgia întreprinde acţiuni constante pentru a demonstra capacitatea şi voinţa sa politica în vederea soluţionării problemelor secesioniste de pe teritoriul său.).
Chiar dacă Moscova este conştientă de faptul că orice acţiune din partea sa poate fi folosită în favoarea Partidului pro-prezidenţial “Mişcarea Naţională” la alegerile curente, oricum conjunctura generală ameninţă interesele ruse în regiune. De aceea, Rusia folosind cazul Kodori a încercat să anihileze în plan strategic acţiunile georgiene (care devin din ce în ce mai vizibile şi eficiente). Sub pretextul existenţei informaţiei (nedemonstrate) despre dislocarea suplimentară a “forţelor militare georgiene”, a armamentului şi materialelor de război etc. în Kodori [5], Rusia a luat decizia de a majora în zonele de conflict din Abhazia contingentul Forţelor Colective CSI de menţinere a păcii, până la 2,5-3 mii de persoane, ceea ce corespunde Acordului de folosire a forţelor CSI în zonele de conflict.[6] Informaţiile vehiculate de partea rusă privind pregătirea în Kodori  de către Georgia a unei platforme militare pentru organizarea unui atac asupra Abhaziei nu au fost confirmate de Misiunea ONU în regiune, dar nici de alte surse alternative veridice de informare. În contextul acestei absenţe procedura de completare a forţelor pacificatoare din Abhazia a fost calificată de partea georgiană drept agresiune militară din partea Rusiei. Dat fiind faptul, că partea rusă nu a convenit cu Georgia, în calitate de ţară gazdă, asupra detaliilor privind mărirea contingentului forţelor pacificatoare (ruse) în Abhazia, aceasta a încălcat prevederile Acordului CSI privitor la completarea forţelor colective, din 22 august 1994.[7] În baza acestui caz, Georgia a început o amplă campanie de atragere a susţinerii comunităţii internaţionale, în scopul apărării integrităţii şi suveranităţii sale împotriva acţiunilor agresive din partea Rusiei. Astfel, Tbilisi a obţinut criticarea acţiunilor ruse de către SUA, care le-a calificat drept “provocatoare”. De asemenea, Washingtonul a cerut Rusiei respectarea suveranităţii Georgiei, reiterând că majorarea contingentului forţelor colective CSI de pacificare, precum şi doborârea aparatelor de zbor georgiene, duc la creşterea riscului de posibilă confruntare militară în Caucaz. În acest sens, Nino Burjanadze, ex-spicher al Parlamentului georgian, a declarat că partea americană susţine în continuare integritatea teritorială a Georgiei, promiţând că va face tot posibilul pentru a o proteja de orice acţinuni inamicale (Nino Burjanadze a fost unul din numeroşii oficiali georgieni, trimişi de Saakaşvili peste hotare în vederea maximizării suportului marilor actori internaţionali vizavi de mărirea nesupravegheată a numărului pacificatorilor ruşi din Abhazia). Poziţia georgiană a fost sprijinită de UE, care prin intermediul lui Javier Solana, Înaltul Reprezentant al UE pentru Politică Comună Externă şi de Securitate, a declarat că sprijină în continuare integritatea teritorială a Georgiei, calificând acţiunile Rusiei drept “neînţelepte” [8] şi periculoase pentru stabilitatea în regiune. Aceeaşi poziţie a fost luată de 5 state europene (Letonia, Lituania, Slovenia, Polonia, Suedia) care s-au deplasat la Tbilisi în vederea sondării situaţiei de facto din regiune, precum şi pentru a-şi exprima sprijinul pentru integritatea şi suveranitatea georgiană, chemând părţile implicate să apeleze la mijloacele paşnice de reglementare a conflictelor [9] (Totuşi, misiunea acestor state nu a fost agreată de celelalte state europene, care sunt interesate în păstrarea unor relaţii pozitive cu Rusia şi lansarea cât mai urgentă a negocierilor privind noul Acord de Parteneriat şi Cooperare. De asemenea, Bruxellul a rămas stupefiat de faptul că ţări cu pondere politică nesemnificativă în cadrul UE, au decis să se implice în mod direct în disputa dintre Georgia şi Rusia [10]). Estonia, precum şi Lituania, au adoptat declaraţii oficiale privind susţinerea independenţei şi integrităţii teritoriale a Georgiei [11]. Sub presiunea statelor membre, precum şi a intervenţiei diplomatico-politice a Georgiei, UE a fost forţată să ia o atitudine mai serioasă faţă de situaţia încordată în regiunea de conflict din Georgia. Astfel, aceasta a emis o declaraţia oficială comună prin care şi-a exprimat îngrijorarea faţă de intenţia Rusiei de mări numărul contingentului de pacificatori în Abhazia (29 aprilie curent), de a constitui 15 puncte noi de control de-a lungul “graniţei administrativ-teritoriale ale regiunii abhaze”, precum şi faţă de incidentul cu aparatul de zbor georgian, din 20 aprilie curent. Totodată, aceasta a chemat părţile implicate să se abţine de la orice acţiune în stare să tensioneze şi mai mult situaţia, şi să elaboreze acţiuni viabile de restabilire a încrederii.[13] În aceeaşi ordine de idei, UE a reconfirmat unitatea teritorială a Georgiei, recunoscută la nivel internaţional, inclusiv în cea mai recentă Rezoluţie adoptată de Consiliul de Securitate al ONU (Rezoluţia 1808, 15 aprilie curent [14]). Anterior, UE a luat de asemenea o atitudine critică faţă de acţiunile ruse, ce vizau adoptarea unor iniţiative de stabilire a unor relaţii oficiale directe dintre autorităţile abhaze şi sud-osetine cu Moscova. De această dată UE a emis o declaraţie ce sprijinea plenar poziţia Georgiei şi critica pe cea a Rusiei. Totodată, Bruxellul a remarcat necesitatea dezvoltării propunerilor lui Saakaşvili privind soluţionarea paşnică a conflictelor din Georgia. Aceasta a reiterat participarea continuă a reprezentanţilor UE în procesul de identificare a soluţiilor privind consolidarea încrederii, angajându-se să monitorizeze evoluţia ulterioară a situaţiei.[15]
Totalitatea acestor reacţii demonstrează un grad înalt de eficienţă a diplomaţiei georgiene, capacitatea operaţională a acesteia, precum şi numărul mare de susţinători în rândul statelor lumii (SUA, statele membre ale UE, etc.). De fapt, eficacitatea activităţii politico-diplomatice a Georgiei ar fi fost insuficientă, dacă nu ar fi existat sprijinul in/direct al SUA şi a unui grup mare de state atât la nivel european (pentru care Georgia joacă un rol multidimensional important în regiune – coridor energetic, contrabalansare a intereselor ruse în Caucaz, viitor membru al NATO etc.), cât şi în cadrul ONU (la nivelul Grupului de prieteni). Congruenţa lor comună a redus simţitor gradul de tensiune în zonă, contribuind la ameliorarea dialogului pe axa Tbilisi-Suhumi-Moscova.

Detensionarea “impusă” a relaţiilor ruso-georgiene

Procesul de destindere a relaţiilor ruso-georgiene a fost influenţat de o serie de circumstanţe descrise anterior. Cu toate acestea, există factori care au determinat în mod prioritar autorităţile ruse să reînceapă tratative cu Georgia, pe marginea găsirii unui consens privitor la soluţionarea conflictului abhazo-georgian.
Primo, blocarea repetată  de către Lituania a negocierilor dintre UE şi Rusia privind semnarea unui nou APC. Dat fiind faptul că pe data de 26 mai, va avea loc şedinţa Miniştrilor de Externe a UE privind avizarea mandatului necesar Comisiei Europene pentru a începe negocierile cu Rusia, Vilniusul face în mod latent presiuni asupra Bruxellului privind abordarea problemei conflictelor îngheţate în cadrul viitorului APC (de asemenea, aceasta solicită rezolvarea altor probleme stringente din cadrul relaţiilor ruso-lituaniene). De fapt, Lituania doreşte să responsabilizeze UE şi Rusia de mersul procesului de reglementare a conflictelor din Georgia şi Moldova. De la Bruxelles se cere monitorizarea progreselor stadiilor soluţionării conflictelor din aceste ţări. În timp ce Rusia este chemată să contribuie cu o participare mai constructivă în rezolvarea acestor conflicte. Unii experţi consideră că, de fapt, recent Vilniusul a făcut o manevră falsă privitor la ridicarea vetoului său, dorind sub acest pretext să atragă Polonia, Suedia, dar în primul rând Slovenia, în acţiunile diplomatice de susţinere a cauzei Georgiei (Slovenia actualmente prezidează Consiliul European). Îndată după ce această misiune a finalizat, Lituania a revenit la poziţia sa anterioară privitoare la stoparea negocierilor pentru actualizarea APC-ului cu Rusia.[16] Prin aceste tehnici, statul baltic a încercat să atingă două obiective majore:
•    Sprijinirea Georgiei în contextul “agresiunii” ruseşti, prin implicarea directă a unui număr cât mai mare de state europene, inclusiv Sloveniei care deţine mandatul de Preşedinte a Consiliului European.
•    Forţarea unor noi discuţii între Moscova şi Bruxelles pe marginea problemelor stringente pentru interesele lituaniene, precum şi pentru promovarea iniţiativelor de eficientizarea a reglementărilor conflictelor îngheţate din Moldova şi Georgia.
Astfel, UE este în continuare obligată să convingă Lituania de necesitatea renunţării la veto (mai ales că în presă au apărut informaţii privitoare la faptul că Bruxellul nu a promis nimic Vilniusului). Totodată, reieşind din contextul general al APC (UE doreşte să avanseze relaţiile cu Rusia, dar este presată de timp. Pe 24 iunie va avea loc Summitul UE-Rusia, cu acest scop până la 26 mai UE este impusă să obţină da la Lituania mandatul pentru negocierea APC.), autorităţile lituaniene deţin pârghii enorme de influenţarea a deciziilor în cadrul UE, în special pe problematica georgiană. Or, sub această incidenţă Bruxellul ar putea fi constrâns să folosească canalele sale politice şi diplomatice pentru a negocia cu Rusia eventuala reducere a presiunii acesteia asupra Georgiei.
Secundo, adoptarea în cadrul Adunării Generale ONU a Rezoluţiei privind drepturile persoanelor dislocate intern şi a refugiaţilor din Abhazia. Rezultatele votului au fost ridiculizate de partea rusă, fiind considerate drept o pierdere zdrobitoare a diplomaţiei georgiene (14 voturi pentru, 11 împotrivă şi 105 abţineri [17]). Cu toate acestea, Moscova a afirmat că Rezoluţia dată este părtinitoare politic, reflectând distorsionat situaţia reală a conflictului abhazo-georgian, neexprimând toate datele istorice etc. Autorităţile ruse consideră acest gest drept neproductiv, ce poate cauza agravarea relaţiilor dintre Tbilisi şi Suhumi.[18] În realitate, acest document reprezintă o importanţă majoră pentru depăşirea situaţiei de criză atestată în relaţiile ruso-georgiene şi abhazo-georgiene. Graţie semnificaţiei politice a acestei Rezoluţii, Georgia nu numai că confirmă drepturile refugiaţilor, dar şi formulează repere clare privind obligativitatea autorităţilor abhaze de a contribui la procesul de întoarcere a acestora. În pofida faptului că Rezoluţia nu are efecte juridice faţă de subiecţii acesteia, oricum acest document va permite Georgiei să forţeze realizarea obiectivelor privitor la refugiaţi (se referă la Suhumi). Totodată, acest document include cererea Georgiei faţă de membrii ONU de a interzice persoanelor aflate sub jurisdicţia lor de a procura imobil în regiunea abhază, în detrimentul drepturilor refugiaţilor. Această clauză este orientată împotriva Rusiei, a cărei structuri de stat şi cetăţeni au achiziţionat mai multe obiecte (clădiri, apartamente etc.) în Abhazia. [19] În contextul Olimpiadei de iarnă de la Soci, din 2014, interdicţia de a procura imobil în Abhazia, precum şi prevederea de a întoarce refugiaţii, menţionate în Rezoluţie, ar putea periclita pregătirile generale pentru acest eveniment (proiectele de construcţie a obiectelor sportive pentru Olimpiadă presupun atragerea infrastructurii abhaze, ceea ce ar putea fi ulterior catalogată drept violarea a acestei Rezoluţii).
Pe termen lung, Rezoluţia dată (având în vedere şi Rezoluţia 1808 a Consiliului de Securitate ONU, care cuprinde anumite elemente similare cu cea adoptată în cadrul Adunării Generale  a ONU) constituie o temelie importantă de garantare a integrităţii teritoriale georgiene. Astfel, acest document specifică faptul că nu se permite schimbarea componenţei demografice de până la conflict.[20] Prin urmare, Georgia evită greşeală comisă de Serbia în cazul Kosovo. Din cauza faptului că Belgradul a acceptat modificările demografice apărute în provincia kosovară în urma violenţelor, când se luau decizii privitor la viitorul Kosovo, în provincie nu era suficientă populaţie sârbă care să se împotrivească deciziilor anti-sârbe, inclusiv cea legată de independenţa provinciei. Spre deosebirea de aceasta, Georgia va folosi această Rezoluţie pentru a demonstra ulterior că orice hotărâre luată de Abhazia, în componenţa sa etnică actuală nu este legitimă, până când nu se va pronunţa acea categorie de persoane care la moment au statutul de refugiaţi. În afară de această, documentul adoptat prevede raportarea ulterioară a rezultatelor implementării acestei Rezoluţii de către Secretarul General al ONU, Ban Ki Moon, fapt ce va oferi Georgiei posibilitatea de a-şi fortifica demersurile sale viitoare faţă de Abhazia şi Rusia.
Tertio, blocarea aderării Rusiei la Organizaţia Mondială a Comerţului. Tbilisi a declarat că va împiedica acestui proces atât timp cât Moscova nu va renunţa la iniţiativele sale de apropiere în raport cu Suhumi şi Ţhinvali, precum şi cea care prevede ieşirea Rusiei din Acordul statelor CSI privind instituirea sancţiunilor economice şi comerciale împotriva Abhaziei.[21] La moment, autorităţile georgiene pot abandona acest demers, în cazul în care Moscova va ajunge la un numitor comun cu Tbilisi [22], contribuind la dezvoltarea reală a relaţiilor bilaterale dintre aceste două ţări.
Or, existenţa acestor factori a înlesnit apariţia unor perspective favorabile pentru relansarea relaţiilor ruso-georgiene, precum şi a procesului de negocieri pe marginea conflictului abhazo-georgian.

Încălzirea relaţiilor ruso-georgiene

Împrejurările descrise mai sus au condiţionat repararea parţială a relaţiilor dintre Moscova şi Tbilisi. În acest sens, partea georgiană se arată optimistă în ce priveşte reluarea raporturilor dintre aceste ţări. De fapt, Georgia înţelege bine conjunctura actuala în care este situată Rusia şi faptul că cea din urmă este din ce în ce mai mult obligată să accepte propunerile venite din partea autorităţilor georgiene. În acelaşi timp, informaţia despre acordul Abhaziei de a trece sub protectoratul militar al Rusiei, în schimbul unor garanţii de securitate[23], precum şi cea despre posibila construcţie a unei baze militare ruse în regiunea abhază (care conform oficialilor militari ruşi, ar putea să asigure creşterea calităţii de apărare a frontierelor ruseşti), impun Georgiei parametri foarte restrânşi de acţiune.
În acest context, Georgia şi-a mobilizat eforturile pentru a pune la dispoziţia Rusiei propunerile sale referitoare la avansarea reglementării abhaze. Acestea preconizează semnarea Acordului de încetarea focului, care să se refere inclusiv la problema refugiaţilor şi a returnării lor, precum şi eventuala evacuare a formaţiunilor georgiene de menţinere a ordinii dislocate în regiunea Kodori. Anterior asupra acestui plan au convenit oficialii georgieni şi abhazi (M. Saakaşvili a declarat de asemenea că doreşte să semneze acest document). Chiar dacă asemenea document există, negocierea lui va necesita multe eforturi suplimentare. Astfel, prevederile despre refugiaţi vor constitui un obstacol serios, mai ales după adoptarea Rezoluţiei în cadrul Adunării Generale a ONU. Alt impediment îl poate constitui introducerea clauzei ce va specifica rolul formaţiunilor pacificatoare ruse. Anume această menţiune crea probleme în negocierile precedente, deoarece partea rusă insista asupra unui rol pozitiv al pacificatorilor ruşi, în timp ce partea georgiană se opunea acestei formulări. Reieşind din faptul că Abhazia a declarat că păstrarea forţelor pacificatoare ruse este o condiţie obligatorie pentru acest acord, Georgia va trebui să facă stipulările corespunzătoare. Însă având în vedere că Tbilisi a făcut diverse eforturi în vederea schimbării pacificatorilor ruşi cu o misiune internaţională de menţinere a păcii, nu se prevede o concesie categorică din partea acesteia (mai ales în contextul în care Ucraina s-a declarat disponibilă să participe la acţiunile de menţinere a păcii în zonele de conflict din Georgia [24], iar UE organizează misiuni speciale pentru Kosovo şi alte regiuni ale lumii). Conform unor surse de informare, ministrul de reintegrare georgian, Temur Iakoboşvili, care a avut o deplasare la Moscova, între 16-17 mai curent, cu scopul prezentării planului de reglementare abhază, ar fi primit indicaţii să discute cu partea rusă despre posibilitatea implicării UE şi SUA în acţiunile de menţinere a păcii în regiunea abhază.[225] Despre eventualitatea acestei modificări se presupunea să se discute în cadrul unei Conferinţe internaţionale. Însă această iniţiativă a fost criticată foarte dur de către Ministrul rus de Externe, S. Lavrov, care a declarat că prin această conferinţă autorităţile georgiene vor să internaţionalizeze conflictele abhazo-georgian şi cel din Osetia de Sud (aceasta este poziţia oficială a Rusiei faţă de iniţiativele privind modificarea mecanismelor de negocieri şi de pacificare, constituite din militari ruşi, pentru reglementarea conflictelor din Moldova şi Georgia [26]). Reprezentantul  diplomaţiei ruse a calificat scopul acestui eveniment drept acţiune de propagandă. Respingerea ideii de a organiza asemenea conferinţă este una favorabilă Rusiei, care nu doreşte să promoveze în continuare iniţiativele georgiene, astfel contribuind indirect la internaţionalizarea acestora. Sub pretextul lipsei unor propuneri mai constructive din partea Tbilisi, partea rusă a închis discuţiile referitoare la o posibilă conferinţă internaţională.[27] De fapt, propunerile Georgiei corespund unei abordări constructive faţă de posibila soluţionare a conflictelor de pe teritoriul său. Paradoxal, dar Rusia încearcă să iniţieze un asemenea eveniment la Moscova, în legătura cu criza din Orientul Apropiat, totodată, nefiind de acord să organizeze o conferinţă internaţională întru avansarea reglementării unui conflict la hotarele sale sudice. Or, aceasta încearcă să menţină statu-quoul acestui conflict, dezvoltând acţiuni îndreptate spre integrarea treptată a Abhaziei şi Osetiei de Sud în spaţiul rusesc.
Totuşi, Georgia va continua să convingă partea rusă de necesitatea semnării acestui acord, numai cu condiţia elucidării intereselor reciproc avantajoase. Datorită intereselor enorme ale Rusiei în Abhazia şi Osetia de Sud, precum şi graţie problemelor pe care aceste două regiuni pot să le creeze procesului de integrare euroatlantică a Georgiei, prima va încerca să zădărnicească orice iniţiativă georgiană.
În orice caz, Georgia continuă să ceară scoaterea trupelor ruse de pe teritoriul abhaz. În acest sens, Tbilisi a expediat o notă către secretariatul CSI, prin care această califică cantonarea în Abhazia a forţelor ruse înarmate cu armament greu drept încălcarea Deciziei Consiliului Şefilor Statelor CSI din 1995, solicitând de la Comitetul executiv al CSI, scoaterea imediată a tehnicii militare interzise de pe teritoriul abhaz.[28] Această acţiune este semnificativă şi importantă pentru Georgia. Dacă organele CSI nu vor lua act de această cerere, atunci se va discredita. Însă dacă va lua o decizia în defavoarea Georgiei va demonstra comunităţii internaţionale dependenţa sa faţă de Rusia, reiterându-şi caracterul său de structură loială intereselor ruse. Astfel, Georgia va obţine încă un argument în avantajul obiectivului privind înlocuirea forţelor CSI de pacificare cu altele de origine internaţională.
Indiferent de faptul că Georgia cere acest lucru, planul de reglementare propus Moscovei rămâne valabil. Din considerentele descrise mai sus rezultă că Rusia va fi nevoită în curând să cedeze, deoarece acţiunile sale ilogice concentrează împotriva sa critica şi presiunea comunităţii internaţionale. Dacă aceasta nu îşi va corecta poziţia şi acţiunile, atunci probabilitatea aderării Georgiei la NATO va creşte şi mai mult. Totodată, din cauza deficitului de raţiune strategică autorităţile ruse au contribuit la avantajarea electorală a partidului lui Saakaşvili. Dacă Rusia doreşte să-şi păstreze interesele în această regiune, aceasta va urma să-şi îmbunătăţească relaţiile cu Georgia/Saakaşvili, să asigure netergiversarea soluţionării conflictelor secesioniste din această ţară, precum şi să nu împiedice liberei formulări a priorităţilor de politică externă a Tbilisi. În caz contrar, la conducerea acestei ţări se vor menţine forţe politice inamicale intereselor ruse, iar Georgia va tinde să rupă toate relaţiile bilaterale cu vecinul său nordic.

Referinţe:
1.    Комментарий Департамента информации и печати МИД России в связи с поражением самолета-разведчика Грузии в зоне грузино-абхазского конфликта, http://www.mid.ru/brp_4.nsf/sps/675E6F99DD1DC5AAC325743A00301AF6a
2.    О поручениях Президента России Правительству Российской Федерации в отношении Абхазии и Южной Осетии, http://www.mid.ru/bl.nsf/78b919b523f2fa20c3256fa3003e9536/f45a21184bab6d07c325742d0046535f?OpenDocument
3.    Press Release, April 23, 2008, http://www.usembassy.ge/releases/2008/8.htm
4.    Москва сегодня выступила сразу с несколькими резкими заявлениями в адрес Грузии, http://www.echo.msk.ru/news/510991-echo.html
5.    Agreement on cease-Fire and separation of Forces, signed in Moscow on 14 May 1994, Citeşte aici: Conform acestui Acord, în regiunea Kodori nu trebuie să fie disclocate forţe militare georgiene, care de fapt urmează eventual să fie evacuate sub auspiciile misiunii de pacificare CSI, a Misiunii ONU de Monitorizare, precum şi a părţilor în conflict. Totodată, documentul dat specifică că ulterioarele acţiuni de monitorizare pot fi întreprinse de observatorii ONU, după avizarea prealabilă şi autorizarea părţilor în conflict.
6.    Комментарий Департамента информации и печати МИД России, Некоторые факты к характеристике политики Тбилиси, http://www.mid.ru/brp_4.nsf/sps/85FAB58A955A3DBFC325743A002E1FB6
7.    Минобороны готово увеличить контингент миротворцев в Абхазии, http://www.kommersant.ru/doc.aspx?DocsID=890131&NodesID=2
8.    Reply of the Press and Information Department to a question of the News-Georgia Agency concerning a comment of the Spokesperson of the Russian Foreign Ministry, http://www.mfa.gov.ge/index.php?lang_id=ENG&sec_id=459&info_id=6606
9.    EU warns Russia against boosting troops in Georgian breakaway regions, http://euobserver.com/9/26066/?rk=1
10.    EU ministers urge peace on Georgia mission, http://euobserver.com/9/26122/?rk=1
11.    Литва согласна на переговоры ЕС с Россией, http://inopressa.ru/sueddeutsche/2008/05/13/13:09:01/litauen
12.    Парламент Эстонии заявил о поддержке Грузии, http://newsukraine.com.ua/news/107324/
13.    Declaration by the Presidency on behalf of the EU on the escalation of tension between Georgia and Russia, http://www.consilium.europa.eu/ueDocs/cms_Data/docs/pressdata/en/cfsp/100236.pdf
14.    Resolution 1808 (2008) Adopted by the Security Council at its 5866th meeting, on15 April 2008, http://www.unhcr.org/cgi-bin/texis/vtx/refworld/rwmain?page=country&docid=4808a6582&skip=&type=RESOLUTION&coi=GEO&rid=4562d8b62
15.    Declaration by the Presidency on behalf of the European Union on Georgia, http://www.eu2008.si/en/News_and_Documents/CFSP_Statements/April/0418MZZ_Gruzija.html
16.    Литва вернулась к вето, http://www.kommersant.ru/doc.aspx?DocsID=891846&NodesID=5
17.    GENERAL ASSEMBLY ADOPTS RESOLUTION RECOGNIZING RIGHT OF RETURN BY REFUGEES, INTERNALLY DISPLACED PERSONS TO ABKHAZIA, GEORGIA, http://www.un.org/News/Press/docs/2008/ga10708.doc.htm
18.    О резолюции Генассамблеи ООН «Положение внутренне перемещенных лиц и беженцев из Абхазии, Грузия, http://www.mid.ru/bl.nsf/78b919b523f2fa20c3256fa3003e9536/6a730f8d01e17a9fc325744b00415bcb?OpenDocument
19.    Грузия ставит на недвижимость, http://www.kommersant.ru/doc.aspx?DocsID=891766&NodesID=5
20.    GENERAL ASSEMBLY ADOPTS RESOLUTION RECOGNIZING RIGHT OF RETURN BY REFUGEES, INTERNALLY DISPLACED PERSONS TO ABKHAZIA, GEORGIA, http://www.un.org/News/Press/docs/2008/ga10708.doc.htm
21.    Тбилиси будет блокировать вступление России в ВТО, пока РФ не откажется от поддержки Абхазии, http://www.newsukraine.com.ua/news/109842/
22.    Посол: Грузия может поддержать вступление России в ВТО, http://www.newsukraine.com.ua/news/110175/
23.    Абхазия согласна, чтобы РФ взяла ее территорию под военный контроль, http://www.newsukraine.com.ua/news/108420/
24.    Замминистра иностранных дел Грузии: Украина уже готова отправить миротворцев в Абхазию, http://www.newsukraine.com.ua/news/110063/
25.    Грузия хочет убедить Москву вовлечь в переговоры ЕС и США – источник, http://www.rian.ru/politics/20080515/107428861.html
26.    Стенограмма выступления  и ответов на вопросы депутатов Министра иностранных дел России С.В.Лаврова в рамках «правительственного часа» в Государственной Думе Федерального Собрания Российской Федерации Москва, 2 апреля 2008 года, http://www.mid.ru/bl.nsf/78b919b523f2fa20c3256fa3003e9536/99d5570b1cf6c69ac32574250045cb7b?OpenDocument
27.    Предложение, от которого нельзя не отказаться, http://www.kommersant.ru/doc.aspx?DocsID=892663&NodesID=5
28.    Грузия потребовала срочного вывода российских войск из Абхазии, http://www.newsukraine.com.ua/news/110458

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Rusia pretutindeni

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: