[Comentariu] Evenimentele din Georgia şi efectele lor asupra RM

pentru www.moldova.org

Primele evaluări ale intervenţiei ruse în Georgia

Acţiunile militare purtate de Federaţia Rusă împotriva Georgiei au fost iniţial ocolite de critica tranşantă din partea comunităţii internaţionale. Totuşi, odată cu intervenţia militară vădită a forţelor armate ruse în Georgia, de la începutul acestei săptămâni, precum şi pe fondul bombardamentului localităţilor, infrastructurii civile şi militare georgiene, întreprins de aviaţia militară rusă, s-a schimbat în mod esenţial retorica statelor occidentale vizavi de evenimentele din Georgia. Printre principalele state care au susţinut cauza Georgiei se numără SUA (sprijin politic precum şi asistenţă tehnică pentru transportarea militarilor georgieni din Irak către Georgia), cu precădere Ucraina (sprijin politic, intervenţie diplomatică, asistenţă umanitară), dar şi Polonia, Letonia, Estonia şi Lituania (Ţările Baltice împreună cu Polonia şi Ucraina s-au deplasat pe data de 12 august în Georgia pentru a-şi exprima sprijinul faţă de suveranitatea şi integritatea teritorială a Georgiei). Preşedintele francez, N. Sarkozy, şi Ministrul francez de Externe, B. Koushner,  au sosit la Moscova, unde au negociat cu Rusia condiţiile necesare pentru soluţionarea conflictelor din Georgia. O serie de state europene sunt pe poziţii mai temperate decât fostele state socialiste şi sovietice din cadrul UE. Astfel, Germania şi Italia au o atitudine destul de echilibrată faţă de conflictele din Georgia şi intervenţia militară a Rusiei, încercând să nu agraveze relaţiile dificile cu Rusia, sprijinind concomitent integritatea teritorială şi suveranitatea Georgiei. Substratul acestui comportament moderat rezultă din interesele economice pe care le urmăresc cercurile politice şi economice din aceste state legate de conductele de gaze şi petrol care urmează să le livreze hidrocarburi din Rusia (South Stream, Nrd Stream, Novorosiisk-Constanţa-Trieste etc.). De asemenea, reticenţa dată este rezultatul politicii externe fragmentare a UE, divizate în lagărul statelor loiale faţă de Rusia şi cel reprezentat de state ostile oricărei influenţe minime a Moscovei în spaţiul european extins (dar şi cel cuprins în politica europeană de vecinătate). Acelaşi lucru se observă şi în cadrul NATO, unde nu toate ţările susţin adoptarea unei poziţii favorabile părţii georgiene, criticând Tbilisi de faptul că a iniţiat acţiunile militare în zonele de conflict. Totuşi, la întâlnirea ambasadorilor statelor NATO cu reprezentanţii MAE-ului georgian, din 12 august curent, Secretarul General, Jaap de Hoop Scheffer, a dat de înţeles că perspectiva obţinerii MAP rămâne în continuare valabilă pentru Georgia şi a cerut revenirea la status-quoul de până la începerea acţiunilor militare în Osetia de Sud. Cu toate acestea, Scheffer a subliniat faptul că NATO nu va avea un rol activ în medierea conflictelor din Georgia, ci doar va sprijini procesele de negociere.
În continuarea nu este clar când Rusia îşi va retrage forţele armate de pe teritoriul georgian. Dar implicaţia UE în această situaţia, în special participarea personală a preşedintelui francez şi a Franţei în general, ne permite să facem prognoze optimiste. Interesul Rusiei faţă de un nou acord de parteneriat cu UE, de asemenea, poate contribui la eventuala încetare a focului şi retragerea trupelor sale de pe teritoriul georgian din afara zonei de conflict. Un alt factor important este sprijinul masiv pe care Georgia îl primeşte din partea mai multor state europene, dar în mod special de la Ucraina şi SUA. Cu cât mai mult timp Rusia se găseşte în Georgia, încalcă normele internaţionale existente şi refuză metodele paşnice de soluţionare a conflictelor, cu atât mai multe probleme va avea aceasta la accederea la OMC, menţinerea în continuare în G8, păstrarea dreptului de a organiza olimpiada de iarnă din 2014 etc.   

Absenteismul “motivat” al autorităţilor RM

Realitatea Caucazului de Sud a fost ignorată premeditat de guvernarea comunistă, care nu doreşte să deterioreze relaţiile cu Rusia în ajunul perioadei electorale pentru Parlamentul RM. Gestul timid din partea autorităţile moldovene prin care acestea s-au alăturat Declaraţiei Preşedintelui Consiliului Europei, Franţa, a fost unica expresie a atitudinii RM vizavi de actul de agresiune comis de Rusia împotriva Georgiei. Nici statutul de membru al GUAM şi nici existenţa unui conflict pe teritoriul moldovean nu sunt luate în calcul de conducerea RM. Aceasta se datorează nu numai atenţiei deosebite a actualei conduceri moldovene faţă de dialogul cu Rusia, dar şi a încercării acesteia de a evita eventuale animozităţi cu Tiraspolul din cauza adoptării unei poziţii oficiale dure a RM vizavi de intervenţia militară rusă în Georgia.
Cu toate acestea, „avantajele” descrise mai sus au efecte temporare pentru RM şi actuala guvernare moldoveană. De aceea, acestea ar putea fi nevoite să facă faţă următoarelor provocări:

• Regiunea transnistreană susţine ferm acţiunile Rusiei orientate împotriva Georgiei, cerând recunoaşterea independenţei regiunilor separatiste din Georgia şi a raioanelor de Est a RM de către comunitatea internaţională. Astfel, forţele separatiste din RM vor încerca să folosească precedentele abhaz şi sud-osetin pentru a se impune în procesul negocierilor cu Chişinăul, obţinând cât mai multe avantaje politice şi de alt ordin favorabile pentru acestea şi influenţa Federaţiei Ruse în regiune (ceea ce a demonstrat şi şantajul lansat de Tiraspol recent, prin care acesta revendică de la Chişinău condamnarea fără echivoc a Georgiei).

• După agresiunea faţă de Georgia, Rusia va încerca să anihileze şi aspiraţiile euroatlantiste ale Ucrainei, provocând ameninţări la adresa integrităţii teritoriale şi suveranităţii Ucrainei. Dacă aceste scenarii vor reuşi atunci RM nu va mai avea nicio şansă să se distanţeze de influenţa Rusiei. Chiar dacă Moscova are pârghii prin care îşi asigură păstrarea RM în zona sa de influenţă (mass-media rusească din RM, factorul energetic, comercial, economic etc.), detaşarea Ucrainei de la procesele euroatlantiste poate cauza o inerţie opusă celei produse de integrarea europeană (consolidarea CSI, Uniunii Economice Euroasiatice sau a eventualei Uniuni Europei de Est), ceea ce va periclita perspectivele europene şi euroatlantice ale regiunii, în particular a RM.

• Dezarmarea Georgiei şi semnarea de către aceasta a unui acord de neagresiunea sunt obiectivele prevăzute în prezent de Rusia. Îndeplinirea lor ar duce la subordonarea definitivă a procesului de negocieri pe marginea conflictelor georgiene intereselor ruse în regiune. Drept rezultat, Europa va pierde oportunităţile de a transporta agenţii energetici din bazinul Caspic, via Georgia, pe piaţa europeană. Aceasta va intensifica dependenţa energetică a statelor UE de Rusia, ceea ce va lovi indirect şi securitatea energetică a RM. În afară de aceasta, proiectele energetice ce se desfăşoară sau urmează să fie realizate cu participarea Georgiei vor fi puse în pericol, ceea ce va afecta inclusiv interesele economice, energetice etc. ale RM, care în proporţie de aproximativ 100% depinde de hidrocarburile importate din exterior.

Explore posts in the same categories: NO COMMENTS - MOLDOVA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: