Întâlnirea Smirnov-Voronin – o “necesitate” a Moscovei

Benderul va găzdui în mod repetat întâlnirea dintre Voronin şi Smirnov. De această dată miza este reluarea oficială a negocierilor dintre Chişinău şi Tiraspol, care au fost îngheţate pentru o perioada de maratoriul impus de regimul transnistrean, pe motiv că RM nu a condamnat acţiunile Georgiei împotriva Osetiei de Sud. Figurile lui Voronin şi Smirnov au devenit centrale în reglementarea transnistreană, după întrevederea acestora cu Medvedev (din 25 august curent). Cu toate acestea, coordonatele acţiunilor întreprinse de aceştia sunt stabilite şi aprobate la şi de către Moscova. Întrevederea de la Bender are un caracter formal şi “iluzoriu”, încercând să creeze impresia unei relansări anevoioase a dialogului dintre Chişinău şi Tiraspol, care în realitate face parte dintr-un scenariu complex înscenat şi derulat de Rusia (fără mari obiecţii din partea RM şi a regiunii sale rebele).
Conform acestui plan negocierile trebuie să fie purtate între Tiraspol şi Chişinău, cu respectarea principiului parităţii părţilor, după care să fie transferate în formatul “5+2”, fiind precedată de semnarea unei declaraţii la Moscova (care ar putea include schiţa planului de reglementare a conflictului, denumit de ambasadorul rus, Kuzmin, “Planul Voronin”, dar care în realitate ar putea să reprezinte o versiune reînnoită a Planului „Kozak”). În aceste condiţii, Rusia are posibilitatea să dirijeze tratativele dintre Smirnov şi Voronin, inoculându-le o soluţie acceptabilă atât pentru interesele regimului de la Tiraspol, cît şi pentru manevrele electorale ale Partidului Comuniştilor din Moldova. Desigur, Moscova are posibilitatea să “faciliteze” comunicarea dintre cele două personaje politice prin stimulente şi presiuni atât de ordin politic (sprijinirea PCRM-ului la alegerile din 2008, includerea regiunii transnistrene în programele naţionale ruseşti în sfera socială şi umanitară), cât şi economic (încetinirea creşterii preţurilor la gaze naturale pentru RM, ignorarea problemei “datoriilor” pentru gaze naturale ale Tiraspolului, neîmpiedicarea în continuare a revenirii vinului moldovenesc pe piaţa rusă, eventuala intensificare a investiţiilor în economia RM etc.). În schimb, Rusia urmăreşte atingerea unui set de obiective majore:
• Obţinerea garanţiilor din partea Chişinăului privind legalitatea privatizărilor efectuate de companiile ruse în regiunea transnistreană;
• Infiltrarea regimului transnistrean în spaţiul jurisdicţional şi legal al RM, pentru a stopa şi/sau a tergiversa orientarea euroatlantică a RM şi a promova în mod constant interesele ruse;
• Paralizarea dezvoltării democraţiei de tip european în RM în favoarea democraţiei suverane caracteristică Rusiei (Belarusului, etc.);
• Compromiterea iniţiativelor europene (Parteneriatul Estic, Sinergia Mării Negre), dacă acestea vor crea obstacole influenţei ruse în regiune, precum şi controlarea sau influenţarea ulterioarelor proiecte politice adoptate de clasa politică de la Chişinău (posibil cu sprijinul UTA Găgăuzia);
• Obţinerea unei neutralităţi internaţionale pentru RM drept prim element al noului sistem de securitate pan-european propagat activ de autorităţile ruse după criza din Caucaz (inventat pentru blocarea extinderii NATO spre Est);
• Menţinerea trupelor ruse în RM, în calitate de forţe de pacificare de gestionare a situaţiei post-conflict (astfel, statutul pacificatorilor ruşi din regiunea transnistreană ar putea fi modificat, fără a se cere evacuarea lor, odată ce Rusia va demonstra că poate contribui la soluţionarea problemei transnistrene pe cale paşnică);
• Reabilitarea imaginii internaţionale a Rusiei după agresiunea militară împotriva Georgiei şi ridicarea prestigiului acesteia în calitate de actor internaţional cu capacităţi reale de reglementare a conflictelor (dar şi susţinător al metodelor politico-diplomatice de abordare a conflictelor);
• Demonstraţia adeziunii la normele dreptului internaţional, prin asigurarea soluţionării conflictului transnistrean cu respectarea integrităţii teritoriale şi suveranităţii a RM (o necesitate presantă pentru Moscova, după ce aceasta a fost criticată pentru violarea acestor principii în cazul Georgiei);
• Folosirea reglementării transnistrene în comparaţie cu conflictele din Georgia pentru a intimida elitele politice de pe spaţiul ex-sovietic, a se justifica în faţa lor, dar şi pentru a contura frontierele influenţei sale în Europa;
• Restabilirea relaţiilor de colaborare cu UE subminate profund de criza din Caucaz şi temperarea influenţei forţelor anti-ruse în Europa (pentru a elimina obstacolele în vederea noului APC şi a realizării proiectelor energetice: South Stream şi Nord Stream).

Anunțuri
Explore posts in the same categories: moldova

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: