„Domnitorul Moldovei” după Voronin sau Scenariul „Tkaciuk” (Nr. I)

Această idee a fost vociferată în cadrul emisiunii televizate „Cabinetul din umbră”, difuzate de Jurnal TV, de către unul din invitaţii lui Val Butnaru, şi anume Nicolae Negru. Veridicitatea acestei ipoteze nu poate fi verificată. De aceea, vom încerca să testăm aplicabilitatea ei în contextul politic moldovenesc actual şi cel eventual.

Scenariul I. Experienţa lui Tkaciuk în calitate de „cardinal din umbră” al guvernării comuniste îi oferă multe atu-uri în posibila luptă pentru posturi înalte în cadrul noului for legislativ (dacă comuniştii vor obţine a patra parte din voturi şi vor alia cu Uniunea Centristă condusă de Tarlev, cu PPCD-ul, în cazul în care acesta va depăşi pragul electoral şi/sau cu alte partide democratice detectate în relaţii de colaborare cu PCRM). După aproape 7 ANI DE INFLUENŢĂ “REALĂ” ASUPRA PROCESULUI LUARE A DE DECIZIILOR ÎN RM este puţin probabil că Mark Tkaciuk se va mulţumi cu simpla postură de deputat, preşedinte de comisie etc. în noul Parlament. Dacă reieşim din supoziţia că influenţa lui Tkaciuk asupra lui Voronin este într-adevăr enormă, atunci putem considera posibilitatea promovării lui Tkaciuk în calitate de Preşedinte de ţară drept fezabilă (Funcţia de Prim-ministru este mai complicată şi necesită experienţă profesională, de aceea Tkaciuk nu ar fi interesat personal de aceasta, dar nici să-i fie propusă de către eventuala coaliţie „comunisto-tarlevo-democrată”). Cu toate acestea, ipoteza dată va trebui să confrunte realităţi dure din cauza imaginii „dubioase” a lui Tkaciuk în cadrul opiniei publice naţionale şi internaţionale (în acest caz, ar putea exista chiar şi confruntare dintre influenţa rusă şi cea occidentală vizavi de oscilarea balanţei în favoare sau contra candidaturii lui Tkaciuk). De asemenea, indiferent de potenţiala presiune din partea grupului lui Voronin, în cadrul PCRM, pentru cauza lui Tkaciuk, existenţa unei componenţe parlamentare ostile acestui plan va reduce la zero realizarea acestui scenariu. Prin urmare, în analizarea acestei variante de derulare a lucrurilor trebuie să fie luate în consideraţie următoarele elemente fundamentale: lupta internă în cadrul PCRM pentru primirea „binecuvântării lui Voronin” pentru postul de Preşedinte; spectrul reprezentanţelor politice din Parlamentul de după 2009 şi gradul de coalizare a acestora; eventualitatea repetării „cârdăşiei” de la Chişinău din 4 aprilie 2005; imboldul real al „ingerinţei” externe asupra proceselor politice moldoveneşti.
Scenariul II. Tkaciuk deja a fost numit în funcţia de şef al Centrului Republican „Alegeri-2009” constituit cu scopul gestionării activităţii electorale în vederea reabilitării imaginii PCRM (deteriorată, de altfel, drept rezultat al indicaţiilor lui Tkaciuk sau în urma eşecului său în postură de consilier prezidenţial pe probleme politice) şi asigurării „victoriei” actualului partid de guvernământ. Paradoxal, dar există opinii care consideră că persoana care nu a ţinut sub control creşterea sau descreşterea PCRM-ului din sondajele naţionale (precum şi alte deficienţe), în ultimii ani după alegerile din 2005, ar fi indicată cu „bunăvoinţă” pentru a conduce campania electorală în folosul comuniştilor. Aici, apar câteva întrebări esenţiale: Ce vor comuniştii: să participe la actul de guvernare sau să ajungă în Parlamentul din 2009 cu alte „scopuri”?, A fost numit Tkaciuk în calitate de „coordonator” al campaniei electorale datorită capacităţilor individuale „impresionante” sau datorită credibilităţii majore a acestuia în ochii lui Voronin?, Ar fi putut Tkaciuk să îndeplinească rolul de „far călăuzitor” al pregătirilor electorale ale comuniştilor fiind în continuare în postura de consilier preşidenţial (la fel ca în 2005)?, Este oare decretul lui Voronin un test de credibilitate pentru Tkaciuk şi/sau o ultimă şansă pentru acesta (după regresele pe care comuniştii, Voronin şi RM le-au obţinut sub auspiciul şi observaţiile lui Tkaciuk)? Cât de influent este Tkaciuk vs. de gradul de integritate şi imunitate ale acestuia faţă de exponenţii regimului lui Voronin?. Dacă vom urmări logica acestor întrebări vom conchide faptul că persistă o vulnerabilitate aparte a ipotezei conform căreia Tkaciuk este considerat element ajutător pentru comunişti în următoarele alegeri parlamentare, fără de care PCRM nu va câştiga scrutinul din 2009 (atunci când actualmente comuniştii înregistrează o cădere în sondaje mai mult sau mai puţin din cauza lui Tkaciuk!!!).
Scenariul III. Eliberarea din funcţie a lui Tkaciuk este o sancţiune a regimului lui Voronin, iar numirea lui recentă în fruntea „maşinăriei” electorale a comuniştilor nu este altceva decât un examen susţinerea căruia va însemna promovarea lui în cadrul viitorului Parlament (acest lucru va fi clar doar după nominalizarea listei electorale a comuniştilor). Totodată, interesul deosebit al UE pentru situaţia internă din RM şi „condiţiile” puse de aceasta la 13 august la Luxembourg explică o altă latură a intenţiei decretului lui Voronin. Astfel, ultimul (se are în vedere şi alţi factori reali de decizie din cadrul PCRM) fiind conştient de semnificaţia „întrebării europene” pentru electoratul moldovenesc nu poate risca mai mult. De aceea, a decis să pună în joc scenariul conform căruia îl trimite pe Tkaciuk în staff-ul electoral comunist, iar pe Stati îl numeşte în calitate de Consilier pentru afaceri politice (contribuind indirect la ameliorarea imaginii PCRM în rândul reprezentanţelor străine, precum şi diluând caracterul actual al politicii comuniştilor).
În timpul ce urmează vom fi martorii materializării unuia din aceste trei scenarii, dacă nu vor interveni modificări în raportul de forţe din cadrul PCRM sau la nivel de preferinţe în rândul electoratului, combinaţii noi dintre diferite forţe politice (fuzionări, „alianţe” electorale etc.), repercusiuni ale unor evenimente externe de anvergură şi în stratagemele legate de concentraţia intereselor externe asupra realităţilor politice, socio-economice, umanitare etc. din Republica Moldova.

Anunțuri
Explore posts in the same categories: moldova

5 comentarii pe “„Domnitorul Moldovei” după Voronin sau Scenariul „Tkaciuk” (Nr. I)”

  1. admin Says:

    Tcaciuk nu va deveni niciodata Presedinte al R.Moldova, in primul rind nu cunoaste romana/moldoveneasca conditie stipulata expres in constitutie si nu cred ca-l intereseaza orice functie in afara de consilier principal.

  2. Denis Cenusa Says:

    Ideea cu presedintele nu-mi apartine mie, dupa cum am mentionat si in articol. Eu am analizat cateva scenarii, care pot fi realizabile in contexte specifice particulare.

  3. Anna Says:

    Tkaciuc este o personalitate, pe cînd voi…

  4. Sandu Says:

    Domnule Alexandru, sa inteleg ca sunteti dintre oamenii „ai casei” comuniste… Ce am mai ris la comentariile dvs. Chiar ati trecut si pe la Universitate??? Nu va este rusine??? Vorbiti numai prostii, dealtfel ce poti sa astepti de la comunisti??? La voi totul este in crestere din 2001 incoace, numai iata ca simtul realitatii este in decrestere…
    Anna, Anna, Anna… daca iti spun o replica, risc sa cobor la nivelul personalitatii lui Tkaciuk… in rest… Fara Comentarii…
    Sunteti „……….” dea’binelea… Pacat ca mai avem asa „personalitati”… dar toate la timpul lor…

  5. Denis Cenusa Says:

    Sandu, imi rezerv dreptul sa moderez partial comentariul tau. Sper sa intelegi corect acest lucru (voi exclude doar un cuvant nu prea civilizat, ok?! in rest, nu am obiectii.). Succese.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: