Parteneriatul Estic – o nouă proiecţie asupra Europei de Est

Analiză realizată pentru TIMPUL

Iniţiativa polono-suedeză, lansată în luna mai curent, prevede fixarea unei noi dimensiuni politice ale UE pentru statele din Europa de Est. Acest proiect politic propune Bruxellului o abordare nouă privitor la relaţiile cu ţările post-sovietice, preconizând aprofundarea multilaterală  a raporturilor bilaterale (liberalizarea comerţului, flexibilizarea regimului de vize, intensificarea relaţiilor culturale, securitatea regională etc.) între vecinii europeni, pe de o parte, şi cei 27 membri ai Uniunii Europene, pe de altă parte. Totodată, Parteneriatul Estic s-a cristalizat drept reacţie la preşedinţia franceză a UE care urma să se axeze pe dimensiunea sudică a vecinătăţii europene circumscrisă în “Uniunea pentru Marea Neagră”.

Matricea Parteneriatului Estic
Oboseala extinderii Uniunii Europene, reticenţa Vechii Europe faţă de fenomenul lărgirii europene, tergiversarea intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona (drept rezultat al votului negativ la referendumul din Irlanda, 12 iunie 2008), precum şi susţinerea enormă a noilor membri ai UE (Polonia, Ţările Baltice etc.) pentru demersul european al statelor din lagărul post-sovietic, au impulsionat în mod deosebit procesul proiectării şi promovării Parteneriatului Estic. Spre deosebire de „Uniunea pentru Marea Neagră”, proiectul polono-suedez va fi coordonat de Comisia Europeană, fiind finanţat din bugetul Politicii Europene de Vecinătate (care constituie 223,5 mil. de euro pentru perioada 2007-2010). Spaţiul Europei de Est este eterogen şi extrem de complex din punct de vedere socio-economic, politic, geopolitic etc. De aceea, Parteneriatul Estic este vizat drept mecanism util pentru uniformizarea, organizarea şi avansarea proceselor integrării europene care derulează în mod diferit în Ucraina, Republica Moldova, Georgia, Azerbaijan, Armenia, Belarus (care va participa la Parteneriat la nivel de experţi în faza incipientă) şi Rusia (care va fi atrasă în realizarea unor proiecte specifice etc.). În viziunea autorilor, Parteneriatul dat ar trebui să constituie un instrument eficient de promovare a valorilor şi principiilor europene pe spaţiul Europei Est. Alte obiective majore planificate spre implementare numără ajustarea şi menţinerea unei democraţii viabile de tip european, consolidarea economiei de piaţă, adoptarea corespunzătoare plenară a cadrului legislativ european în vederea atingerii condiţiilor necesare pentru realizarea unei aprofundări constante şi ireversibile a dialogului dintre statele est-europene (ex-sovietice) şi UE.
Parteneriatul Estic – regiune ambiguă
Până la evenimentele din Caucaz (7-12 august curent) Parteneriatul Estic urmărea dezvoltarea unei atitudini politice speciale a UE faţă de Europa de Est (separată de abordarea generală a Bruxellului faţă de întreaga vecinătate europeană), materializată într-un mecanism nou de cooperare regională. Conform acestei viziuni Europa s-a decis să-şi definească poziţia politică faţă de grupul de state est-europene, incluse în Politica Europeană de Vecinătate, care spre deosebire de cele africane au temeiuri raţionale de a revendica foia de parcurs pentru statutul de membru al UE. Totodată, în pofida neomogenităţii geografice, politice, socio-economice, geo/politice etc., importanţa strategică pe termen mediu şi lung al acestei zone nu poate fi trecută cu vederea de către oficialii europeni. Chiar dacă Europa de Est prezintă concomitent o sursă de îngrijorare pentru cancelariile europene (instabilitate politică, conflicte îngheţate, nesustenabilitatea energetică, migraţia ilegală etc.), pragmatismul european a pus accentul pe potenţialul energetic, economic şi social al regiunii. Acţiunile militarea ale Rusiei împotriva Georgiei, precum şi noile principii ale politicii externe ruse (privind “zona de interes privilegiat” al Rusiei; rezervarea dreptului de a interveni în afacerile interne ale statelor străine, inclusiv prin aplicarea potenţialului militar, pentru a apăra pacificatorii şi cetăţenii ruşi şi altele), pe fondul violării flagrante a dreptului internaţional (recunoaşterea independenţei Abhaziei şi Osetiei de Sud de către Rusia, urmată de Nicaragua) au scos în evidenţă vulnerabilităţile Europei de Est, dar şi potenţialele ameninţări la adresa securităţii regionale şi a celei europene per ansamblu. Acest context a forţat anticiparea prezentării primelor schiţe ale Parteneriatului deja în perioada exercitării funcţiei de Preşedinte al UE de către Franţa (schiţele Parteneriatului Estic vor fi prezentate de către Comisia Europeană în noiembrie curent, conform Concluziilor Consiliului European, din perioada 15-16 octombrie curent), atunci când anterior acest lucru era programat pentru mandatul Republicii Cehe (primele 6 luni ale anului 2009). Mai mult decât atât, Comisarul european pentru relaţii externe, Benito Ferrero-Waldner, a precizat că Parteneriatul Estic va imprima o puternică “componentă de securitate”, ce va include toate mecanismele instituţionale constituite în cadrul procesului de negocieri pe marginea conflictelor îngheţate (spre exemplu Grupul de la Minsk, dar şi formatul “5+2” etc.).
Parteneriatul Estic – alternativă sau perspectivă pentru RM
Aspiraţiile europene ale RM sunt apreciate şi susţinute de o serie de state europene (România, Polonia, Ţările Baltice, etc.). Cu toate acestea, există o deosebire majoră între demersul României de a încadra RM în pachetul Balcanilor de Vest şi cel al celorlalte state europene care evită să stabilească termene concrete privind candidatura RM pentru UE. În schimb ultimele, în frunte cu Polonia şi Suedia propagă activ Parteneriatul Estic, obţinând deja acordul preliminar al RM, Ucrainei şi Georgiei de a participa la acest iniţiativă (celelalte state est-europene urmează să se pronunţe în viitorul apropiat). Conform unor estimări, statele vizate de Parteneriat ar putea să fie examinate în calitate de potenţiali candidaţi spre aderare la UE peste 10-15 ani, perioada în care aceste state vor fi angajate în procese ample de integrare în spaţiul european. În acest scop, se prevede semnarea unor acorduri strategice similare celui negociat de Bruxelles cu Kiev, care va fi denumit “acord de asociere”, excluzându-se însă perspectiva aderării ulterioare la UE.

Conducerea de la Chişinău nu s-a opus iniţiativei europene, având în vedere posibilele dividende politice şi financiare pe care le va primi RM în calitate de participant al acestui Parteneriat (dar şi din motive electorale). În lipsa unor progrese majore în ce priveşte integrarea europeană, precum şi în realizarea dezideratului privind asocierea RM la proiectul european al Balcanilor de Vest, oficialii moldoveni au ales să se conformeze întru totul agendei politice externe trasate de Bruxelles. În prezent, această poziţie face parte din retorica cotidiană a oficialilor moldoveni, astfel, recent ministrul moldovean de externe şi-a exprimat convingerea că “RM trebuie să se grăbească încet spre Uniunea Europeană” .Totodată, interesul Chişinăului poate fi explicat prin eventualitatea transformării RM în unul din cei mai  “de nădejde parteneri ai UE în Est” (opinie ce aparţine lui Kalman Mizsei, Reprezentantul special al UE pentru Republica Moldova).

România alături de alte state din Noua Europă se exprimă pentru dezvoltarea unei abordări diferenţiate privitor la cauza europeană a RM în raport cu celelalte state nominalizate pentru Parteneriatul Estic (recent, ideea dată a fost reiterată de T. Băsescu în cadrul conferinţei birourilor regionale ale Fundaţiei „Konrad Adenauer” cu tema „Securitate sporită în zona Mării Negre – posibilităţi, iniţiative şi instrumente”, din 22 octombrie 2008). În Declaraţia Comună a Miniştrilor de Externe ai României şi Ungariei, din 21 octombrie 2008, ambele părţi au convenit asupra necesităţii realizării iniţiativei Parteneriatului Estic în calitate de element complementar pentru Sinergia Mării Negre, ceea ce va asigura indirect fortificarea reciprocă a celor două proiecte europene, în concomitenţă cu consolidarea generală a Politicii Europene de Vecinătate.

În condiţiile în care Rusia se face tot mai vizibilă pe spaţiul post-sovietic, iar Vechea Europă se împotriveşte extinderii NATO spre Est (pentru a nu deteriora dialogul cu Moscova), Parteneriatul Estic ar putea funcţiona în acelaşi timp în calitate de alternativă pentru statutul de stat UE, păstrând valabilă şi perspectiva pentru apropierea definitivă de UE. Or, imposibilitatea antrenării acestor state în procesele reformatorii asigurate de NATO (sub presiunea Rusiei şi reticenţei Germaniei şi altor state europene) obligă UE să revizuiască modelul de transformare a statelor din Europa de Est în membri ai UE, aplicat în cazul statelor post-socialiste şi cele ex-sovietice. De aceea, Parteneriatului Estic ar putea avea nu numai rolul de “punte” de cooperare, de asigurare a securităţii regionale, dar şi de “europenizare” a Europei de Est (eliminându-se imperativul aderării la NATO).

sursa originala: http://europa.timpul.md/Article.asp?idIssue=182&idRubric=2177&idArticle=5541

Anunțuri
Explore posts in the same categories: UE şi RM

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: