Misiunea specială a lui Putin la Chişinău

 

În perioada 13-14 noiembrie, la Chişinău se desfăşoară Summit-ul şefilor de guverne ale statelor CSI. Cu aceasta ocazie, în RM va sosi Vladimir Putin, în calitate de prim-ministru al Federaţiei Ruse. Obiectul conversaţiei dintre Putin şi factorii de decizie de la Chişinău se va referi nu doar la Strategia de dezvoltare economică a CSI, dar şi la situaţia existentă pe marginea conflictului transnistrean. În condiţiile unor antagonisme continue dintre Tiraspol şi Chişinău, dar şi a conţinutului discursului federal enunţat de Medvedev cu privire la soluţionarea conflictelor de pe spaţiul euroatlantic, se prefigurează o întrevedere complexă între ex-preşedintele rus şi actualul preşedinte al RM.

Tiraspolul – obstacol pentru negocieri?

Neînţelegerea privitor la locul de desfăşurare a întrevederii dintre liderii de la Chişinău şi Tiraspol, scandalul politic ulterior generat de acest “incident”, precum şi interdicţia aplicată de autorităţile transnistrene faţă de Voronin pentru deplasarea către Corjova, au imputat în procesul de negocieri noi animozităţi.
Recent, Smirnov în cadrul unei întrevederi cu Ambasadorul rus, Valeriu Cuzmin a încercat să convingă oficialul rus de faptul că Chişinăul obstrucţionează tratativele. De asemenea, acesta a lăsat să se înţeleagă că dialogul poate fi reluat doar în cazul în care partea moldoveană va examina propunerile Tiraspolului prezentate în cadrul întâlnirii de relansare a dialogului dintre cele două maluri ale Nistrului, din 11 aprilie 2008 (se are în vedere proiectul Acordului de prietenie şi cooperare dintre “rmn” şi RM). De fapt, absenţa unui răspuns comprehensiv la acest demers al Tiraspolului ar putea fi unul din motivele principale ale amânării tratativelor, la nivel de lideri pentru că Voronin nu poate accepta în niciun caz semnarea unui asemenea document, iar la nivel de experţi – din cauza lipsei de voinţă din partea autorităţilor transnistrene de a demara măsuri de consolidare a încrederii care în mod latent ar putea conduce la eventuala atenuare a situaţiei de conflict şi în eliminarea conflictului per se.
Restricţionarea accesului preşedintelui moldovean pe teritoriul transnistrean în scopul asistării la ceremonia de deschidere a Bisericii din Corjova a coincis perfect cu vizită de la Moscova a lui Smirnov. Este dificil de stabilit cu certitudine dacă acest caz este un truc orchestrat de autorităţile moldovene pentru a obţine un argument în plus în detrimentul lui Smirnov, în ajunul Summitului CSI de la Chişinău, sau o tentativă a regimului de la Tiraspol de a-l înjosi pe Voronin ca reacţie la declaraţiile denigratoare exprimate cu regularitate de acesta în adresa lui Smirnov şi a echipei lui. Indiferent de partea vinovată, acest incident atinge religiosul, fapt pentru care Tiraspolul, şi anume Smirnov, ar putea fi sancţionat de autorităţile ruse (necomentarea acestui caz de către Moscova permite formularea a două ipoteze: Chişinăul a organizat o provocare cu implicare religioasă sau regimul lui Smirnov a fost pedepsit în mod neoficial pentru tentativa de extinde conflictul asupra Bisericii).
V. Voronin va încerca să folosească aceste subiecte pentru a demonstra lui Putin că principalul şi poate chiar unicul factor destabilizator în negocierile dintre Chişinău şi Tiraspol este Igor Smirnov. În timp ce, Putin va da prioritate discuţiilor despre soluţionarea primară a acestui conflict în formatul “2+1”, în care RM va fi pentru început condiţionată să ajungă la un numitor comun cu regiunea transnistreană (ceea ce va necesita sau concesiuni din partea Chişinăului sau perpetuarea status-quo-ului actual în problema transnistreană). Tactica Rusiei este de a limita spaţiul de manevră politică pentru Voronin şi echipa lui, dar este în criză de timp şi de probabil de resurse. Astfel, oficialităţile ruse sunt conştiente de următoarele lucruri care se accentuează din ce în ce mai mult:
• PCRM pierde teren în faţa opoziţiei în materie de sprijin din partea electoratului. Citirea atentă a ultimului sondaj lansat de IPP (şi anume întrebarea referitoare la partidele politice care pot îmbunătăţi situaţia din ţara noastră” ) este o dovadă în plus a acestei constatări. Totodată, viitoarea componenţă politică a Parlamentului se prevede a fi destul de pestriţă, ceea ce ar putea da peste cap planurile Rusiei vizavi de RM.
• Nici gazele naturale ruse, nici alte pârghii nu pot avea efectul obţinut anterior. Astfel, comerţul exterior al RM este conectat din ce în ce mai mult la piaţa europeană, iar criza financiară mondială a lovit Rusia, în mod indirect reducând capacităţile acesteia pe plan extern.
• Influenţa UE, SUA şi a statelor europene în particular, se intensifică în relaţie cu RM în perioada alegerilor parlamentare, fapt ce dezavantajează stratagemele ruse elaborate în privinţa creării unui mediu politic prielnic Rusiei, după alegerile din 2009.
• Pe aceste alegeri contează şi Bruxellul, care face presiuni sporite asupra Chişinăului pentru a asigura desfăşurarea corectă şi democratică a viitoarelor alegeri. Prin urmare, Moscova care chiar dacă nu este pe deplin convinsă în loialitatea lui Voronin (mai ales după vizita recentă a lui Scheffer de la Chişinău şi în lumina declaraţiilor despre continuarea aprofundării relaţiilor dintre NATO şi RM, precum şi insistenţa acerbă a RM în ce priveşte soluţionarea “în pachet” a conflictului transnistrean), nu poate să renunţe la serviciile lui/lor, deoarece Voronin/comuniştii sunt pentru neutralitatea RM din interese proprii (or, Moscova înţelege că asemenea poziţie va putea fi obţinută cu dificultate din partea viitoarelor formaţiuni politice parlamentare).

În acest sens, Rusia a realizat o serie de paşi necesari pentru atenuarea posibilelor riscuri:
• A învestit-o pe RM în funcţia de preşedinte al CSI pentru perioada 2009.
• A dat start unui proces amplu de constituire a unui nou sistem de securitate pan-european (amintit în discursul lui Medvedev din 5 noiembrie), care urmăreşte stoparea extinderii NATO, dar şi adoptarea unor principii inedite comune pentru soluţionarea conflictelor din spaţiul euroatlantic (inclusiv a celui transnistrean), precum şi reformarea OSCE (crearea unor noi mecanisme de control asupra armamentului). Aceasta va reduce presiunea asupra Rusiei privind respectarea angajamentelor de la Istambul (1999), ceea ce împreună cu alte prevederi va slăbi poziţia Chişinăului în ceea ce priveşte demersul privind retragerea armamentului din regiunea transnistreană.
• Intenţionează să includă regiunea transnistreană în proiectele sociale, umanitare etc. guvernamentale ruse.
• A lansat Agenţia Federală pentru afacerile CSI după modelul USAID american.

Mai mult decât atât, mişcările Rusiei vor continua să fie din ce în ce mai agresive şi mai univoce, mai ales în condiţiile unor SUA moderate (după alegerea lui Obama), fapt ce va face mult mai pregnantă prezenţa ei geo/politică în RM şi în regiune în general.

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Rusia pretutindeni

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: