Republica Moldova, alegerile electorale şi influenţele externe

 Circumstanţele politice din Republica Moldova demonstrează că viitoarele alegeri parlamentare sunt pe de o parte cruciale şi vitale pentru actorii interni, iar pe de altă parte principiale şi chiar esenţiale pentru factorii externi (Rusia, UE şi SUA). Astfel, anumiţi reprezentanţi ai mediul politic local sunt antrenaţi în lupta electorală pentru a se menţine la putere (PCRM şi PPCD etc.), iar alţi exponenţi ai politicului moldovenesc îşi canalizează eforturile în vederea accederii în Parlament şi formării unei guvernări non-comuniste (AMN, PL, PLDM). Ceilalţi actori politici şi-au formulat comportamentul electoral în corespundere cu interesele guvernării actuale (exemplul Uniunii Centriste, care dacă nimereşte sau nu în viitorul Parlament, oricum reprezintă un element pro-comunist, etc.) sau a ambiţiilor politice personale nefondate şi improbabile (planurile electorale ale PNL-MAE fac abstracţie de pragul electorale de 6%, pe care acestea împreună sau individual sunt incapabile să-l depăşească).

În contextul alegerilor din 2009, influenţa din exterior este activă în RM, atât în calitate de obiect al manipulărilor şi tranzacţiilor politice interne, cât şi ca subiect independent care tinde să modifice, modeleze sau să contrabalanseze raporturile de forţe între „jucătorii” politici autohtoni. Or, PCRM şi aliaţii lor folosesc problema datoriilor pentru gazele naturale ruseşti neachitate de întreprinderile municipale pentru a diminua şi a contraria ponderea electorală a Partidului Liberal în municipiul Chişinău, precum şi pentru compromiterea imaginii vicepreşedintelui PL, Dorin Chirtoacă, care reprezintă un atu impunător în favoarea liberalilor în timpul campaniei electorale. Astfel, recent compania rusă „Gazprom” prin intermediul SA „Moldova-Gaz” a informat autorităţile moldoveneşti despre faptul că ar putea minimiza sau sista livrările de gaze naturale pentru toată populaţia RM, invocând situaţia municipiului Chişinău care este incapabil să plătească pentru gazul consumat (Comunicatul de presă emis de „Moldova-Gaz”, 19 decembrie 2008). De această dată, gestul „Gazpromului” are încărcătură mai mult economică, decât politică, rezultată de pe urma intensificării crizei financiare şi economice globale, care afectează în primul rând producătorii şi exportatorii internaţionali de hidrocarburi (printre care se numără şi GAZPROM). Din aceste considerente, implicarea actuală a politicului rusesc în această chestiune nu persistă spre deosebire de neînţelegerile puternic politizate pe marginea problemei energetice dintre Ucraina şi Rusia.

Eşecurile acţiunilor PCRM (şi PPCD) privitor la respectarea şi asigurarea unui climat politic favorabil pentru desfăşurarea unor alegeri electorale democratice au permis partidelor de opoziţie din RM să capitalizeze reacţiile şi obiecţiile negative ale oficialilor europeni, transformându-le în avantaje electorale. Astfel, cazul PRO TV poate fi considerat unul din cele mai grave provocări “electorale” ale actualei guvernări, deoarece a atras atenţia Bruxellului asupra situaţiei din RM, dar şi a mobilizat opinia publică locală şi a conectat-o la discursul public al partidelor politice de opoziţie. Cu toate acestea, moratoriul în privinţa radiodifuzorilor cu licenţe de emisie expirate în perioada electorală, anunţat recent de Consiliul Coordonator al Audiovizualului, urmează să tempereze impactul chestiunii „Pro TV Chişinău” (astfel, campania de colectare a semnăturilor în sprijinul PRO TV de către PLDM a fost zădărnicită, partidele politice care au susţinut vehement PRO TV vor fi ridiculizate de acoliţii PCRM şi PPCD prin intermediul surselor mass-media controlate de acestea, iar structurile europene vor fi lipsite de argumente politice critice la adresa PCRM în cadrul diplomaţiei publice etc.). Cu siguranţă, guvernarea comunistă a fost pusă în situaţia de a repara această gafă “electorală”, la presiunile in/directe ale Bruxellului şi Washingtonului (prin intermediul diplomaţiei publice desfăşurată cu succes de către instituţiile europene şi cele americane acreditate la Chişinău). Ţinând cont de aceasta, moratoriul constituie una din soluţiile salvatoare pentru refacerea parţială a imaginii publice a guvernării comuniste, dar şi o posibilitate de a anihila PRO TV Chişinău îndată după finalizarea campaniei electorale. Aceasta ar favoriza PCRM-ul indiferent de numărul de mandate obţinute în urma alegerilor, lipsind opinia publică de un canal obiectiv de reflectare a situaţiei din Parlamentul din 2009, care ar putea fi în eventualitate extrem de dificilă şi incomprehensibilă pentru majoritatea populaţiei, din cauza lipsei de consens dintre viitoarele partide parlamentare. Prin urmare, excluderea PRO TV-ului de pe câmpul mediatic continuă să fie un risc pentru starea democraţiei de după 2009, dar şi un avantaj strategic pentru guvernarea comunistă care fiind în Parlament va putea manipula opinia publică din RM, având sub control sursele media publice şi cele private, dar şi un parteneriat neoficial cu cele care aparţin aliaţilor săi – PPCD şi alţii(!!!). Această ameninţare este conştientizată de PRO TV, care încearcă să conteste în instanţa de judecată decizia CCA de a refuza prelungirea de drept a licenţei de emisie.  

În orice caz, atacul împotriva PRO TV Chişinău a ilustrat o capacitate deosebită a actorilor externi de recepţiona operativ semnalele politice din RM şi de a adresa mesaje politice dure şi categorice guvernării moldovene. Apelul Benitei Ferrero-Waldner, comisarul european pentru relaţii externe şi PEV, a condiţionat în mod public factorii de decizie de la Chişinău să renunţe pentru moment la acţiunile direcţionate împotriva PRO TV, miza fiind viitorul aprofundării relaţiilor moldo-comunitare, care prevede şi enorme sume de bani din bugetul Uniunii Europene şi nu numai. Cât priveşte SUA, obiectul „presiunilor” americane ar putea fi finanţarea pe care RM urmează să o obţină prin Programul Compact (11.9 mil. $ nerambursabili). Acest program urmează să fie semnat în toamna anului 2009, dar până atunci RM trebuie să implementeze fără nicio rezervă condiţiile Planului Preliminar de Ţară, care include capitolul cu privire la consolidarea capacităţii de monitorizare a ONG-urilor şi surselor mass-media din RM (conform Planului Preliminar de Ţară activitatea mijloacelor de informare în masă profesioniste, echidistante şi obiective este esenţială pentru desfăşurarea eficientă a măsurile guvernamentale anticorupţie). Or, intenţia CCA de a nu prelungi licenţa de emisie pentru PRO TV Chişinău este în contradicţie cu prevederile consemnate în negocierile referitoare la Programul Compact şi ar putea să conducă la revizuirea finanţărilor preconizate iniţial pentru RM, după exemplul statului Nicaragua (SUA  a suspendat alocarea a 64 mil. $ din partea Corporaţiei Provocările Mileniului către Nicaragua pentru alegerile municipale frauduloase din 9 noiembrie a.c., totodată, substratul acestei decizii poate fi susţinerea independenţei Abhaziei şi Osetiei de Sud de către Niragua, precum şi apropierea excesivă dintre aceasta şi Rusia).     

Din aceste considerente, guvernarea comunistă a evitat să deruleze scenariul cu privire la PRO TV Chişinău, pentru a nu-şi complica relaţiile cu UE şi SUA şi poziţiile electorale în raport cu partidele politice anti-comuniste, menţinând „status-quoul” actual al acestei chestiuni şi exploatând la maxim beneficiile electorale posibile de pe urma ei. Or, condiţiile moratoriului explică intenţia PCRM de a pune capăt problemei PRO TV Chişinău după alegerile din 2009, când acesta va avea pârghii noi de manipulare în relaţiile cu Occidentul (cum ar fi conflictul transnistrean, flirtul politic cu Rusia etc.). Reieşind din logica curentă a comuniştilor, posibilitatea de a înfrunta presiunilor ulterioare din partea Bruxellului şi Washingtonului se va baza pe capacitatea viitoarei guvernări de a oscila între Est şi Vest (doar în cazul, unui Parlament dominat de jure sau de facto de comunişti). Pe lângă toate acestea, PCRM-ul contează pe ajutorul Rusiei, care deocamdată este receptivă la asemenea demersuri (atât prin implicarea indirectă de partea comuniştilor în cazul gazelor naturale destinate RM, cât şi prin co-optarea lor în contextul preşedinţiei CSI şi a discuţiilor vizavi de reglementarea conflictului transnistrean).

 

Spre deosebire de alegerile din 2005, comuniştii sunt în poziţii mai favorabile, fiind susţinuţi de ruşi şi acceptaţi cu anumite rezerve de către europeni şi americani (RM nu este certată cu Rusia şi nu are probleme majore în dialogul cu Occidentul). Anume această conjunctură obligă actorii externi  să fie mai puţin activi şi angajaţi în ce priveşte susţinerea accentuată şi exteriorizată a formaţiunilor politice „preferate” din cadrul politicului moldovenesc.   

 

Anunțuri
Explore posts in the same categories: moldova

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: