Conotaţia electorală a demiterii lui Muşuc

Pentru UNIMEDIA

Contextul electoral implică jocuri de culise deseori ambigue şi aparent încurcate, dar extrem de importante şi cruciale pentru ecuaţiile de forţe politice şi strategiile de campanie electorală dezvoltate de participanţii la alegerile parlamentare din 5 aprilie curent. Din această serie de acţiuni face parte şi demiterea Peşedintelui Consiliului Municipal Chişinău, Eduard Muşuc, care fiind votat în această funcţie de 27 de consilieri, a fost eliberat din ea de 30. Accidental sau premeditat, dar voturile exprimate de consilierii municipali au fost secrete, ceea ce permite decriptarea esenţei acestui act de natură politică, reieşind din conjunctura şi interesele politice puse în joc.

 

Calcule matematice versus ecuaţii politice   

Pentru demiterea lui Muşuc au votat 30 de consilieri, 5 reprezentanţi ai PSD s-au abţinut, 2 voturi au fost considerate nevalabile, iar împotrivă s-au pronunţat 8 persoane. Prin urmare din 51 de consilieri la vot au participat 45 de persoane, dintre care PL (11 persoane), AMN (7 persoane) şi PLDM (3 persoane) sunt principalele partide care şi-au dorit demiterea lui Muşuc (45-11-7-3=24). Din aceasta rezultă că acele fracţiuni care cândva au optat pentru instalarea vicepreşedintelui PSD, E. Muşuc în funcţia de preşedinte al CMC nu au mai fost interesate de aceasta. Astfel, atât PCRM, cât şi PPCD care au susţinut anterior fracţiunea municipală PSD (demiterea lui M. Ghimpu din funcţia de Preşedinte CMC, precum şi opunerea rezistenţei PL, AMN şi PLDM, în mod special Primarului de Chişinău, Dorin Chirtoacă) au participat alături de inamicii „naturali” ai social-democraţilor (PL, AMN şi PLDM) la luarea acestei decizii (voturile PL (11) +AMN (7) + PLD (3) = 21, de aceea, pe lângă posibilele voturi din partea reprezentantului PNL, PD, Blocul Electoral „Patria- Родина – Равноправие ” sau Partidul „Casa Noastră Moldova”, au fost încă 5 voturi adăugătoare). Totodată, acest scenariu ar putea fi o simplă trădarea în rândurile comuniştilor sau/şi din partea creştin-democraţilor sau din contra o înscenare reuşită de ordin electoral şi pentru consumul alegătorilor.
Aceste deducţii sunt pe cât de banale, pe atât de dubioase şi interesante din punctul de vedere al strategiei electorale derulate. Ipotezele lansate din această perspectivă vor reflecta anumite direcţii adoptate de candadaţi pentru apropiatele electorale:

 

• Muşuc – instrument în mîinile comuniştilor. În mod evident, fracţiunea comunistă a fost în stare să ruineze planurile celor care şi-au propus dezinstalarea lui Muşuc, atât prin supremaţia sa numerică, cât şi ponderea sa latentă in relatie cu PPCD şi alte elemente minoritare din cadrul CMC. Cu toate acestea, comuniştii nu au depus eforturi în acest sens, lăsându-i pe PL, AMN, PLD şi alţii să-l elimine din joc pe Muşuc. Asemenea inacţiune a comuniştilor poate fi dedusă din raţionamentul electoral ce constă din intenţia acestora de a maximiza efectul crizei admnistrative în municipiul Chişinău, cu scopul de învinui în final coaliţia PL-PLD-AMN, dar în special primarul general, Dorin Chirtoacă, de comiterea ei. Participarea ultimului pe listele electorale ale PL, reprezentând simbol al Partidului Liberal, dar şi al opoziţiei anti-comuniste în general, constituie o adevărată ameninţare pentru PCRM şi aliaţii lui (PPCD şi alţii). De aceea, amplificarea situaţiei de criză din Chişinău, în special pe fondul problemei în sfera termo-energetică (preţul ridicat la tarife, lipsa compensaţiilor nominative la termificare etc.), urmează să constituie principalul argument (în realitate artificial şi nejustificat) al comuniştilor în lupta împotriva lui Dorin Chirtoacă şi liberalilor (care conform sondajelor reprezintă principalul adeversar impunător emergent la alegerile parlamentare din aprilie 2009). Concludenţa acestei teze se confirmă prin declaraţia reprezentantului PCRM în CMC, Valerii Pavlov, care l-a susţinut pe Eduard Musuc şi a spus ca „acesta este cel mai potrivit în funcţia de preşedinte al CMC”. Prin urmare jertfirea lui poate avea mai degrabă o motivaţie electorală legată de cauzarea stării critice din Chişinău, în eventualitate a unei nemulţumiri şi antipatii mai mari din partea alegătorilor din Chişinău în detrimentul liberalului Dorin Chirtoacă (comuniştii au pierdut în faţa liberalilor în alegerile pentru funcţia de primar al mun. Chişinău în 2007, de aceea aceştia îşi concentrează maximum efort pentru a împiedica repetarea acestei ruzultat la scrutinul din 2009.).

• Demiterea lui Muşuc şi alegerile noului preşedinte. În condiţiile perioadei electorale cruciale nu numai pentru comunişti, dar şi pentru partidele de opoziţie, alegerea noului preşedinte al CMC ar însemna atragerea supmplimentară a atenţiei din partea electoratului dezinteresat politic, dar totodată, iritat şi motivat din punct de vedere socio-economic. De asemenea, aceasta ar favoriza mobilizarea alegătorilor municipiului Chişinău înainte de alegeri (drept etapă pregătitoare). Cu toate acestea, majoritatea consilierilor municipali consideră ca alegerea noului preşedinte ar trebui organizată după 5 aprilie curent (www.azi.md, 13.02.09). În cele din urmă, chiar dacă comuniştii vor încerca să iniţieze această procedură, ei pot conta pe sprijinul PPCD şi PSD, care în contextul alegerilor sunt mai manipulabile şi cooperanţi concomitent.

• Eliminarea lui Muşuc – trădare din partea comuniştilor. Indiferent de faptul că Pavlov şi alţi consilieri comunişti l-au susţinut pe Muşuc, aceştia au putut acţiona contrar afirmaţiilor lor în timpul votului secret. De altfel, vicepreşedintele PSD a declarat că această demitere are o semnificaţie electorală solicitând exprimarea votului în mod deschis. Or, în realitate, E. Muşuc nu s-a aşteptat că votul va fi negativ sau aceasta a fost ceva pregătit din timp. Propunerea de a-l elibera din funcţie îi aparţine reprezentantului PLDM, dar asta nu înseamnă că fracţiunea comunistă nu ar fi interesată la fel în aceasta. Dat fiind faptul că Chirtoacă nu deţine deocamdată funcţia de primar, Muşuc reprezinta unicul element al conducerii municipale, bucurându-se de atenţia şi prerogativele prevăzute de statutul de preşedinte al CMC. Pentru a minimiza ponderea acestuia în perioada electorală, dar şi pentru a spori imaginea PCRM-ului în capitală, comuniştii au hotărât să renunţe la serviciile lui Muşuc. Totodată, această abandonare ar putea fi determinată de recentele evenimente din interiorul PSD privitor la părăsirea acestei formaţiuni de mai multe persoane în favoarea Uniunii Centriste (conduse de Tarlev), care conform unor supoziţii ar putea avea legături latente cu PCRM (folosite de ultima pentru a atrage electoratul pro-rus dezamăgit în comunişti, cei care se desprind de la aşa partide ca PSD, precum şi reflectă votul electoratului găgăuz etc). Această alternaţă de poziţii ale comuniştilor este determinată de formulele politice elaborate de aceasta pentru activitatea în cadrul viitorului Parlament, în cazul prezenţei sale modeste (PCRM-ul testează terenul pentru viitoarele coaliţii guvernamentale, bazându-se pe posibilităţile reale ale partidelor politice compatibile el de a trece pragul electoral. Astfel, comuniştii şi-au schimbat punctele de reper, contând tot mai puţin pe PSD). 

 

Indiferent de teza ce stă la baza deciziei de demitere a lui Muşuc, PCRM-ul este principalul profitor de pe urma acestei acţiuni. Aceasta îi serveşte lui în continuare pentru agravarea situaţiei în Chişinău, tensionând şi instigând electoratul la „ură” faţă de primarul de Chişinău, dar şi de partidele democratice care îl susţin pe acesta sau sunt asociate cu el. În acest context, folosindu-se de perioada electorală, comuniştii ar putea forţa PPCD-ul, dar şi PSD-ul ( precum şi elementele minoritare din cadrul Consiliului) să voteze pentru un nou preşedinte al CMC – comunist, producând un efect de rezonanţă majoră favorabilă imaginii comuniştilor în campania electorală. De asemenea, însăşi Muşuc ar putea într-o oarecare măsură beneficia de pe urma acestei demisionări, nu numai pentru a consolida segmentul de electorat care l-a simpatizat în calitate de Preşedinte CMC, dar şi pentru a se salva de valurile de critică parvenite din partea cetăţenilor nemulţumiţi de nesoluţionarea problemelor în sfera termoenergetică.

 

 

 

 

 

În orice caz, demisionarea lui E. Muşuc va lăsa amprente electorale, jucând rolul de catalizator electoral şi posibil de mobilizator pentru alegătorii capitalei.

Anunțuri
Explore posts in the same categories: moldova

2 comentarii pe “Conotaţia electorală a demiterii lui Muşuc”


  1. precizare: Klimenco de la ravnopravie l-a sustinut pe Musuc, deci nu a votat impotriva

  2. Denis Cenusa Says:

    Cu sau fara Klimenco, comunistii au calculat provizoriu voturile si s-au asigurat ca totul sa mearga struna. Klimenco este un personaj politic odios, care in timpul apropiat ar putea disparea, daca nu vom asista la un nou val de sovinism artificial indus anumitor segmente marginale ale populatiei vorbitoare de limba rusa.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: