PCRM/Voronin– răul cel mai mic pentru Rusia

Eventualitatea eliminării comuniştilor de pe arena centrală a politicii moldoveneşti după alegerile parlamentare nu reduce deloc din atenţia Moscovei faţă de relaţia cu actuala guvernare a Republicii Moldova. Interesul accentuat al Rusiei faţă de acest actor politic „expirat” (ia sfârşit perioada de ocupare a funcţiei de preşedinte al RM de către Voronin), indiferent de loialitatea lui compromisă şi vectorul extern ambiguu, continuă să determine agenda relaţiilor moldo-ruse. Astfel, după vizita ministrului rus de externe la Chişinău şi promovării deschise şi active a partidului de guvernământ, în toiul campaniei electorale, Moscova face pregătirile necesare pentru întâlnirea lui Voronin şi Smirnov cu preşedintele rus, Dmitrii Medvedev, la Moscova (data provizorie fiind 18 martie curent), cu aproximativ 2 săptămâni înainte de scrutin. Evenimentul dat va reprezenta o pledoarie pentru PCRM, care prin acest intermediu va încerca să cucerească electoratul “nesigur”, demonstrând „capacitatea” guvernării comuniste de a soluţiona problema transnistreană cu ajutorul Moscovei (fiind ajutat de mass-media locală subordonată sau simpatizantă, dar şi de cea rusească). Pe de altă parte, Kremlinul evită să găsească soluţii reale şi urgente pentru problema transnistreană înainte de alegeri, pentru a exclude repetarea unei “trădări” din partea lui Voronin similare celei din 2003. Rusia acţionează în cunoştinţă de cauză, lipsind însă PCRM-ul de un bonus electoral major (soluţionarea conflictului transnistrean este unul din cele mai semnificative eşecuri ale comuniştilor de-a lungul guvernării). Tonul impus de Rusia şi acceptat fără rezerve de conducerea comunistă încurajează in/direct Tiraspolul să ignore în continuare propunerile “în pachet” ale Chişinăului (care cuprind şi Legea privind statul juridic special al regiunii transnistrene), să blocheze premeditat formatul de negocieri “5+2” şi să vehiculează şi mai efervescent ideea “divorţului civilizat” dintre Tiraspol şi Chişinău, bazându-se pe rezultatele cu caracter dubios, completamente subiective şi manipulate ale referendumurilor din regiunea transnistreană (în special cel din septembrie 2006, în care populaţia regiunii transnistrene s-a pronunţat împotriva unui stat unitar în cadrul RM). În timp ce UE şi SUA sunt incapabile să schimbe „raportul de forţe” dintre Chişinău şi Tiraspol, nu doar din cauza implicării active şi substanţiale a Rusiei în favoarea regimului separatist, dar şi datorită procesului decizional, reformelor şi procesului de integrare europeană implementate defectuos, dar în mod voluntar şi conştient de guvernarea RM. Explicaţia intrasigenţei Rusiei în raport cu guvernarea comunistă (compromise, parţial-credibile, ambigue pe plan extern şi “expirate” din punctul de vedere al vechimii aflării la putere) are următoarele conotaţii: • Politică. PCRM-ul este printre unicile partide cu şanse reale de a accede în viitorul Parlament şi de conduce ulterior cu ţara, având o componenţă variată a electoratului (atât vorbitori de limbă rusă, cât şi de limbă română/de stat). Această formaţiune deţine o construcţie stabilă a „verticalei puterii”, care îi permite o penetrare practic fără lacune a actului decizional pe orizontală. Iar decizia lui Voronin de a rămâne un exponent activ al politicii moldoveneşti poate asigura o voinţă politică utilă pentru continuitate relaţiilor moldo-ruse, extrem de necesară pentru consolidarea influenţei Moscovei în RM (Voronin ar putea fi spicherul Parlamentului, iar centrul decizional se va muta de la Preşedinţie la forul legislativ). Comuniştii reprezintă o forţă politică sigură (în termeni de preferinţe pentru orientarea externă pro-rusă; statutul de neutralitate; atenţia şi garanţii legale în privinţa vorbitorilor de limbă rusă, cultura şi limba rusă; continuitatea şi perpetuarea moştenirii sovietice şi realităţii istorice convenabile Rusiei) capabilă să contrabalanseze partidele politice pro-româneşti şi/sau pro-occidentale (PL, PLDM, AMN) şi are aliaţi sau parteneri pro-ruşi (potenţiali şi reali) numeroşi pe stânga eşichierului politic (UCM, PSD, Patria-Rodina etc.). PCRM-ul este un aliat constant în ceea ce priveşte păstrarea RM în componenţa CSI şi în cadrul unui format de cooperare superficial NATO-RM acceptabil pentru Moscova. • Geopolitică. În pofida faptului că, Voronin este un personaj compromis, condiţiile economice critice din RM, problema transnistreană resuscitată şi dorinţa de a-şi păstra imunitatea şi puterea în continuare prezintă vulnerabilităţi serioase la adresa comuniştilor. Aceste raţionamente fac parte din calculele Moscovei în manevrele privind trasarea unor noi hotare geopolitice via realizarea sistemului pan-european de securitate propus de Medvedev şi salutat cu anumite rezerve de Occident. Axa RM-Ucraina-Belarus (Kievul fiind în pragul unui faliment economic şi indirect politic al coaliţiei oranjiste, iar Belarusul în dependenţă financiară de creditele ruseşti) pe crearea căreia mizează Kremlinul în perioada 2009-2010 (ce coincide cu desfăşurarea alegerilor parlamentare în RM, prezindeţiale în Ucraina, pe de o parte, şi cu intensificarea posibilă a crizei economice, pe de altă parte) ar diminua semnificativ ponderea geopolitică a SUA în Europa de Est (prin slăbirea componentelor organizaţiei GUAM, mai ales în situaţia schimbării posibile a puterii la Tbilisi), stopând tendiţele euroatlantiste şi disciplinând proiectele europene percepute de Rusia drept periculoase sau cel puţin incomode (Parteneriatul Estic, Black Sea Sinergy). De asemenea, Rusia are nevoie de o voinţă politică obiedientă la Chişinău pentru manipularea facilă cu problema transnistreană în vederea condamnării abordărilor Occidentului faţă de Kosovo şi Osetia de Sud (şi Abhazia), obţinerea unor concesii în problema noii arhitecturi de securitate în europa sau în alte „mini-dosare” internaţionale, maximizarea supremaţiei geopolitice regionale şi perierea imaginii de agresor şi actor internaţional agresiv şi incontrolabil (punând în joc cartea misiunii de pacificator de succes a Rusiei în cazul gestionării conflictului de pe Nistru). • Geostrategică. Poziţia geografică a RM, ce are pe teritoriul său un conflict îngheţat nesoluţionat (regim separatist şi criminalizat, stocuri imense de armament rusesc necontrolate etc.), aflată în proximitatea frontierei estice a UE, reprezintă o conjuctură avantajoasă pentru Moscova de a condiţiona dialogul cu Bruxellul (în conxtul subordonării conducerii RM şi administrării problemei transnistrene) în materie de spaţiu de securitate comun, sistemul european de securitate, FACE adaptat etc. De asemenea, amplasarea RM nu poate fi neglijată, dat fiind faptul că spaţiul de neutralitate fictivă reprezentată de ea, este un obstacol în calea extinderii influenţei NATO spre Est, constituind în realitate o zonă gri impotentă din punctul de vedere al autoapărării şi situată în afara vreunui sistem regional de securitate (Or, neutralitatea constituţională a RM propagată în mod insistent de PCRM şi susţinută activ de Moscova, nu poate fi catalogată altfel decât neapartenenţă a RM la spaţiul de securitate colectivă euroatlantică). • Economică. Menţinerea grupării comuniste la putere asigură o activitate fructoasă şi durabilă a companiilor monopoliste ruseşti pe teritoriul RM (în sfera livrărilor de gaze şi a infrastructurii din domeniu etc.). Convergenţa pieţei moldoveneşti la piaţa comunitară, în condiţiile unei acoperiri politice asigurate de comunişti, constituie un alt interes de natură economică manifestat de mediul de afaceri rusesc, care este patronat sau în parteneriat cu autorităţile ruse centrale. Sprijinirea comuniştilor în electorală este o investiţie avantajoasă pentru Moscova, deoarece în perioada următoare după alegeri RM s-ar putea confrunta la maximum cu consecinţele crizei financiare (în special, ca urmare a scăderii remitenţelor şi efectelor colaterale ale slăbirii valutei naţionale etc.), iar eventuala noua guvernare comunistă va fi nevoită să apeleze după ajutor financiar la Rusia (datorită faptului că împrumuturile se vor baza în prim plan pe angajamente politice, ci nu pe condiţionări de creditare). Aceasta va crea o dependenţa financiară pe termen mediu a clasei politice moldoveneşti faţă de Rusia. În cele din urmă, putem concluziona faptul că Rusia susţine foarte mult PCRM-ul, dar în orice caz pregăteşte variante alternative în cazul apariţiei unor dificultăţi politice (crize politice, alianţe guvernamentale anti-ruseşti etc.) în RM, fie prin intermediul “subvenţionării” unor partide politice pro-ruseşti sau celor cu simpatii externe disimulate, sau prin alte pârghii de influenţă deja tradiţionale (problema transnistreană, embargoul pentru producţia agricolă şi vinicolă, posibile presiuni privind datoriile pentru gazele naturale ruseşti, chestiunea emigranţilor moldoveni din Rusia), dar reieşind din particularităţile geo/politice, economice şi financiare regionale ale crizei finaciare mondiale.

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Rusia pretutindeni

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: