Declaraţia de la Moscova a creat premisele pentru continuitatea politicii pro-ruseşti a RM

„Pactul” semnat de Voronin cu Medvedev şi Smirnov relevă, în realitate, esenţa abordărilor PCRM-ului vizavi de orientarea RM pe plan extern, atât în prezent, cât şi probabil după alegerile parlamentare de la începutul lunii aprilie. Astfel, prin Declaraţia semnată, pe lângă faptul recunoaşterii rolului de mediator al Rusiei, părţile semnatare (Chişinău, Tiraspol) dau prioritate dialogolui cu Moscova în vederea identificării soluţiei politice. Mai mult, misiunea de pacificare a Rusiei a obţinut “foaia de parcurs” pentru activarea în regiunea transnistreană, chiar şi după găsirea soluţiei politice, în calitate de garant al păcii şi sub egida OSCE. Acest conglomerat de accepturi din partea Chişinăului va ţine să menţină RM şi noua ei conducere aproape de Moscova.

Pe de altă parte, chiar însuşi preşedintele moldovean admite posibilitatea consolidării dependenţei RM de Rusia, prin totalitatea acţiunilor întreprinse în ultimii doi ani. Resuscitarea legăturilor umanitare ruso-moldoveneşti (culminată cu deschiderea Centrului rus de ştiinţă şi cultură, dar şi acordării atenţiei majore limbii ruse în RM), precum şi a raporturilor religioase, datorită cărora PCRM-ul are posibilitatea să manipuleze cu anumite segmente ale electoratului, împreună cu promovarea şi protejarea moştenirii istorice a perioadei sovietice, sunt elementele de low policy puse în joc de Voronin pentru a se menţine la putere, în pofida subordonării RM intereselor geo/politice ruseşti.

Avantajarea influenţei ruse are loc concomitent cu ostilizarea relaţiilor cu România europeană şi euroatlantistă (la nivel politic, mediatic). De fapt, PCRM şi celalte forţe politice stataliste simt ameninţarea în legătură cu aprofundarea integrării post-aderare a României în structurile europene şi cele euroatlantice, deoarece văd în aceasta riscul posibilei realizări a proiectului “România Mare”. Aceste temeri sunt provocate nu numai de nesemnarea acordurilor de bază şi a celui de frontieră, dar şi de atractivitatea emergentă a României pentru populaţia din RM, datorită posibilităţilor garantate de cetăţenia redobândită a acestei ţări.

În vederea asigurării unei platforme viabile pentru a îndepărta pericolele legate de vecinătatea de spaţiul euroatlantic, guvernarea comunistă a propulsat Strategia de Securitate Naţională, care protejează principiul de neutralitate a RM. Dat fiind faptul că, guvernarea comunistă a eşuat în ce priveşte semnarea unor garanţii internaţionale de către marii actorii, aceasta s-a asigurat cu promisiunea expresă, dar nereglementata juridic (deocamdată), din partea Rusiei de a relaţiona pe plan bilateral cu scopul protejării neutralităţii moldoveneşti (fapt confirmat de S. Lavrov în timpul vizitei sale la Chişinău, din 23-24 februarie anului curent).

Configuraţia politicilor de stat elaborate şi implementate de comunişti pe parcursul perioadei de după ridicarea embargoului pentru produsele vinului (2007-curent), dar în mod special Declaraţia trilaterală semnată la Moscova, trasează clar traiectoria de reîntoarcere, de altfel conştientă, a conducerii moldoveneşti în sfera rusă de influenţă. Totodată, procesul electoral din RM este folosit de Moscova pentru a-şi asigura o clasă politică loială sie după 2009. Chiar dacă suspiciunile faţă de comunişti nu sunt eliminate definitiv, autorităţile ruse sunt ferme în sprijinirea acestei forţe, nu numai din raţionamentul eventualităţii intensificării poziţiilor partidelor pro-occidentale (în special pro-NATO), dar în primul rând reieşind din coincidenţa de interese pe care le exprimă actualul establishment politic rusesc şi PCRM (neutralitatea, protejarea istoriei sovietice, revigorarea CSI, liantul lingvistic şi cultural, interesele economice legate de sfera energetică, optarea pentru „democraţie suverană” de tipul
celei din ruseşti (post) putiniste etc.).

În cele din urmă, Declaraţia semnată la Moscova prezintă o dovadă în plus a încercării comuniştilor, dar şi a Moscovei, de a conserva orientarea pro-rusă a RM pentru viitoarea guvernare (Preşedinte, Parlament, Guvern), mai ales în cazul în care această va fi una pro-occidentalistă.

În pofida acestor riscuri, UE şi SUA denotă o oarecare reticenţă (din cauza crizei financiare, dar şi a detensionării (“resetării”) dialogului cu Rusia). Or, niciuna din aceasta nu au criticat prevederile controversatei Declaraţii semnate de Voronin la Moscova. Paradoxal, dar spre deosebire de acestea, reprezentantul actualei preşedinţii a OSCE (Grecia) a dat aprecieri pozitive actului semnat de “trilaterală”, propunând în cazul solicitării, implementarea clauzei privitor la transformarea misiunii de pacificare ruseşti din regiunea transnistreană în opeaţiune de garantare a păcii sub egida OSCE (necătând la faptul că angajamentele Rusiei de la Istanbul nu sunt nici pe departe îndeplinite, iar războiul recent din Caucaz se datorează în mare parte neviabilităţii mandatului de pacificator al organizaţiei date).

Anunțuri
Explore posts in the same categories: moldova

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: