Rolul minorităţilor naţionale la alegerile parlamentare anticipate

Emergenţa simpatiilor potenţialilor alegători faţă de reprezentanţii opoziţiei, în condiţiile unei crize de timp acute, exprimă riscuri pentru „stabilitatea” verticalei puterii comuniste în RM îndată după alegerile parlamentare anticipate. Sondajele prezentate recent publicului de către Institutul de Politici Publice şi Asociaţia Sociologilor şi Demografilor din Republica Moldova (ASD) denotă o implozie semnificativă a sprijinului electoral pentru PCRM (31,3 % şi respectiv 29%). În martie 2009, Barometrul de Opinie Publică (BOP) proba o cotă de 36,2% pentru comunişti în cazul unui eventual scrutin.
Dacă comparăm cu datele BOP în perioadele premergătoare alegerilor din 2005, atunci atestăm o cădere şi mai drastică a PCRM-ului în preferinţele electoratului (noiembrie 2004 – 35% şi februarie 2005 – 47% ). Involuţia comuniştilor este şi mai spectaculoasă datorită faptului că nu a putut fi stopată nici prin intermediul acoperirii mediatice considerabile, dar nici prin accesul la resursele administrative substanţiale gratuite. Totodată, acest fenomen politic merită atenţie pentru faptul că opus descreşterii dispoziţiilor pro-comuniste în societate, unii reprezentanţi ai opoziţiei au cunoscut o stabilitate evidentă în ceea priveşte opţiunile de vot ale populaţiei.
Astfel, potrivit celor două organizaţii non-guvernamentale menţionate mai sus Partidul Liberal a reuşit să-şi păstreze „status-quoul electoral” de la alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 (IPP – 13,2% şi ASD – 13,3% comparativ cu rezultatele obţinute la alegeri -13,13%, dacă excludem marja de eroare de 2,5 -3% şi numeroasele fraude electorale deocamdată neprobate de instituţiile de stat relevante, din diverse motive mai mult sau mai puţin obiective).
Exemplul PL este deosebit pentru faptul că nici propaganda anti-liberală direcţionată împotriva lui Dorin Chirtoacă, în calitate de edil al capitalei,  şi contra fracţiunii PL în cadrul CMC, nu a fost capabilă să deturneze simpatiile faţă de această formaţiunea. Trăinicia poziţiei liberalilor a fost testată şi de insinuările regulate şi campania de demonizare a opoziţiei liberale orchestrată de comunişti prin invocarea ororilor evenimentelor din 7 aprilie curent. În orice caz, progresul înregistrat de PL nu poate fi interpretat doar din perspectiva  „impotenţei” propagandistice a PCRM-ului, dar şi ca urmare a reducerii substanţiale a credibilităţii altor partide de dreapta (PPCD), consolidării deliberate a PL de către comunişti prin „victimizarea” exagerată şi vădit favorabilă pentru popularitatea liberalilor în rândul unor anumite categorii de electorat, orientării pro-româneşti accentuate, valorificării eficiente a poziţiilor publice deţinute de reprezentanţii acestui partid în structurile autorităţii publice centrale ale capitalei etc.

În altă ordine de idei, polarizarea politică a societăţii a fost şi rămâne vitală pentru comunişti, care folosesc partidele de opoziţie, în special PL şi liderii acestuia, în scopul mobilizării minorităţilor naţionale din RM. După evenimentele post-electorale,comuniştii au evocat motive fataliste privind scindarea, dispariţia ţării sau anexarea acesteia la România fals etichetată drept stat „revizionist” şi chiar „fascist”.
În cadrul întâlnirii reprezentanţilor organizaţiilor etnoculturale autohtone cu liderul PCRM, V. Voronin, organizate cu 9 zile înainte de alegerile anticipate, a fost dezvăluită esenţa îngrijorărilor şi fobiilor percepute de reprezentanţii minorităţilor în raport cu perspectiva partidelor de opoziţie de a accede în viitorul for legislativ. Printre tezele emise în cadrul acestei reuniuni, şi  susţinute activ de conducătorul comuniştilor Voronin, se numără următoarele [3]:
•    PCRM este unicul partid din RM care caracterizează cel mai mult natura multinaţională a poporului moldovenesc;
•    Grija şi toleranţa PCRM faţă de minorităţile etnice sunt confirmate de susţinerea pe care a primit-o formaţiunea din partea comunităţilor etnice;
•    Comuniştii urmează modelul lui Ştefan cel Mare în ce priveşte toleranţa faţă de minorităţile naţionale;
•    Partidele din opoziţiei îşi reamintesc de minorităţi doar înainte de alegeri, demonstrându-şi atitudinea reală prin faptul că nu includ deloc în listele lor electorale reprezentanţii comunităţilor etnice sau îi folosesc doar pentru imagine;
•    Comuniştii trebuie susţinuţi pentru a asigura nediscriminarea şi apărarea valorilor culturale, deoarece problemele minorităţilor naţionale nu sunt în arealul intereselor opoziţiei liberale;
•    Sprijinul comuniştilor va însemna salvarea „statalităţii” moldoveneşti pentru urmaşi;
•    Opoziţia liberal-democrată cere cunoaşterea limbii române din partea minorităţilor etnice pentru ca acestea în cele din urmă să se adapteze la noile realităţi;
•    Poziţia civică a minorităţilor naţionale/etnice constă în susţinerea PCRM la alegerile parlamentare;
•    Comuniştii niciodată nu a divizat cetăţenii RM după criteriul social, naţional, religios sau lingvistic, ceea ce îi deosebeşte de opoziţie.
Toate aceste idei au fost fondate pe percepţiile şi convingerile induse de informaţiile distorsionate transmise şi, spre regret, recepţionate în amalgam de către reprezentanţii minorităţilor etnice, prin intermediul mass-mediei controlate direct de comunişti sau a celei ruseşti interesate în menţinerea PCRM-ului la putere (NIT, N4, Moldova 1 şi respectiv ORT/Prime).
În realitate însă, lipsesc dovezi publice ilustrative ce ar elucida existenţa unor viziuni sau convingeri politice în cadrul opoziţiei care să ameninţe securitatea şi siguranţa minorităţilor etnice. Acuzaţiile comuniştilor sunt prin urmare nejustificate, în primul rând, deoarece aspiraţiile pro-europene ale partidelor de opoziţie exclud orice manifestări de ură sau discriminare etnică, iar anti-comunismul susţinut de acestea se referă strict la guvernarea politică a comuniştilor, dar nici într-un caz la opţiunile politice ale votanţilor ei.
În al doilea rând, suspiciunile faţă de opoziţie inoculate de PCRM minorităţilor pot fi dezminţite trecând în revistă protestele post-electorale recente la care au participat inclusiv tineri reprezentanţi ai comunităţilor etnice. Aceste argumente demonstrează încă o dată caracterul speculativ şi propagandistic al PCRM-ului, care ţine să-şi repare „breşele” electorale prin demonizarea „duşmanilor interni” reprezentaţi de opoziţia liberală.
Minorităţile naţionale au viziuni politice polarizate similar majorităţii titulare
Conform ultimului recensământ al populaţiei RM, minorităţile etnice constituie 17,2% (ucrainenii – 8,4%, ruşii – 5,9%, bulgarii – 1,9% şi alte naţionalităţi – 1%) faţă de moldoveni/români care alcătuiesc 78%. Dacă să examinăm aceste date prin prisma „eligibilităţii electorale” a reprezentanţilor electorali putem presupune (în lipsa unor date precise în acest sens) că numărul „votanţilor etnici” corespunde proporţiilor naţionalităţilor exprimate pe republică. Or, aproximativ 18%  din cetăţenii RM cu drept de vot provin din interiorul minorităţilor etnice.
Reieşind din această constatare putem modela comportamentul reprezentanţilor minorităţilor etnice în circumstanţe electorale clar definite, cum ar fi viitoarele alegeri anticipate. În acest sens vom apela la rezultatele Barometrului de Opinie Publică (iulie, 2009), care arată că „alegerile parlamentare din 5 aprilie” au fost calificate ca defectuoase de către 13,7% din respondenţii de naţionalitate rusă, 19,3% – ucraineni şi 22,6%- reprezentanţi ale altor naţionalităţi. Or, alolingvii alături de cele 49,2% de moldoveni/români (ceea ce constituie 42,6% din totalul respondenţilor) contestă in/direct rezultatele alegerilor anterioare declarate de comunişti corecte şi libere.
Din cele 22% de respondenţi care nu vor vota în niciun caz pentru PCRM: 6% sunt ruşi, 9,2% – ucraineni, 13,1% – alte etnii. În cazul Partidului Liberal, din cele 9,5% din respondenţii care nu vor vota pentru ele: 20,9% reprezintă ruşi, 15,6% – ucraineni şi 14,8% – alte etnii (la PLDM tendiţele sunt similare, dar puţin mai bune decât la PL).
Profilul potenţialilor alegători ai partidelor de opoziţie liberale cu şanse de a accede în viitorul Parlament (PL şi PLDM) [4] denotă o anumite intenţii de vot din partea minorităţilor naţionale:
•    Pentru PL ar vota la eventualele alegeri: 2,5% – ruşi, 7,2% – ucraineni şi 1,3% – alte etnii (din procentul total de 13,2%).
•    În favoare PLDM: ruşi – 4,1%; ucraineni – 1,6%; alte etnii – 3,6% (din procentul total de 7,2%).
Atitudinea minorităţilor etnice faţă de demonstraţiile post-electorale dovedeşte la fel prezenţa unei polarizări în cadrul acesteia. Or, din cele 14,6 % de respondenţi care au calificat protestele ca “total justificate” 15,7% au fost ruşi, 11,4% – ucraineni şi 4,8% – alte etnii.
În altă ordine de idei, partidul de guvernământ este considerat vinovat de evenimentele de după 5 aprilie de către 9,9% – ruşi, 10,1% – ucraineni şi 13,5% – alte etnii (din procentul total de 26,9%). Pe când partidele de opoziţie sunt acuzate de 43,3% – ruşi, 42,% – ucraineni şi 42,2% – alte etnii (din totalul de 27,2%).
Evaluând acţiunile autorităţilor faţă de protestele post-electorale, din procentul total de respondeţi care le consideră „prea severe” (25,4%): 19,7% reprezintă etnia rusă, 14,6% – ucraineni şi 15,1% – alte etnii. Or, anumite segmente alte minorităţilor naţionale dezaprobă reacţia disproporţionată a guvernării comuniste şi se alătură public sau în mod discret opoziţiei liberale.
Prin evidenţierea preferinţelor votanţilor “etnici” vizavi de principalul partener strategic extern al RM, putem conchide viziuni liberale în rândul lor. Astfel, din cele 26,2% de respondenţi care optează pentru UE: 14,3% sunt de naţionalitate rusă, 14,5% – ucraineni şi 11,3% – alte naţionalităţi (moldoveni/români – 29,7%). Iar în favoare României se pronunţă circa 10% de reprezentanţi ai grupurilor etnice (din totalul de 10,8%), deşi marea lor parte au viziuni anti-româneşti.
Viziunea comunităţilor etnice faţă de eventualitatea aderării la NATO, sprijinită pe de altă parte de opoziţia liberală, relevă o altă sursă puternică de anti-comunism în rândul lor. Or, PCRM se împotriveşte acestei soluţii pentru asigurarea securităţii naţionale. Astfel, din cele 20,7% de respondenţi care simpatizează NATO (şi ar vota pentru aderarea la Alianţă), 18,2% revin ruşilor, 7,5% – ucrainenilor şi 5,2% – celorlalte etnii.
În final, nivelul de credibilitate faţă de Traian Băsescu în rândul minorităţilor naţionale constituie punctul culminant în ceea ce priveşte eterogenitate lor politică şi imposibilitatea comuniştilor de a controla comportamentul lor electoral. Or, din 34,3% de respondenţi care au “foarte multă încredere/oarecare încredere”, 19,9% sunt ruşi, 23% – ucraineni iar alte etnii numără 6,7%. Totodată, grupurile etnice susţin într-o oarecare măsură lideri ai opoziţiei liberale (Dorin Chirtoacă, Vlad Filat şi Serafim Ureacheanu), demonstrând disponibilitatea de a avea încredere politică în alte pesonalităţi, decât cele existente în PCRM (V. Voronin, Z. Greaceanîi) sau produse de această formaţiune (Marian Lupu, Vasile Tarlev).
Concluzii:
•    PCRM în frunte cu preşedintele V. Voronin nu are capacitatea de a coagula şi atrage toate opţiunile alegătorilor “etnici”.
•    Minorităţile naţionale la fel ca şi majoritatea titulară este divizată politic, deşi în mare parte susţin comuniştii.
•    Reieşind din percepţiile vizavi de UE şi România, liderii opoziţiei liberale şi a preşedintelui României, reflectate în BOP, putem constata că anumite segmente ale grupurilor etnice sunt atrase de viziuni liberale şi pro-europene (putem presupune că ei sunt din mediul urban, tineri, persoane cu nivel înalt de educaţie şi nivel socio-economic ridicat).
•    La fel ca şi în rândul moldovenilor/românilor, anumiţi reprezentanţi ai minorităţilor etnice consideră alegerile din 5 aprilie curent incorecte şi deloc libere, total justificate acţiunile de protest desfăşurate ca urmare a fraudării alegerilor şi apreciază drept disproporţionată reacţia autorităţilor centrale.
•    Nici apropierea de Moscova nu poate conduce la dominarea deplină a comuniştilor asupra preferinţelor politice ale grupurilor etnice.
•    În condiţiile unor acţiuni coerente şi active (inclusiv în ce priveşte elucidarea adevărului evenimentelor pre şi post-electorale), opoziţia liberală poate colecta voturile alolingvilor „neacoperiţi” de comunişti. Aceasta va juca un rol major în cazul preluării guvernării de către opoziţie, nu numai în atenuarea sentimentelor de frustrare post-electorală în cadrul minorităţilor naţionale per ansamblu, dar şi în procesul de “integrare” a societăţii moldoveneşti pentru a face faţă crizei economice.

Referinţe:
1. Barometrul de Opinie Publică, iulie 2009, Institutul de Politici Publice din RM
2. Comuniştii moldoveni – sub 30% în sondaje, http://www.dw-world.de/dw/article/0,,4493834,00.html
3. ПКРМ – единственная партия, в которой наиболее полно представлен многонациональный народ Молдовы,   http://www.point.md/News/Read.aspx?NEWSID=96170
4. Conform BOP, Alianţa “Moldova Noastră” nu va trece pragul electoral. În timp ce PDM trebuie diferenţiat de opoziţia liberală, atât din considerentul poziţionării lui de centru-stânga, cât şi datorită faptului că nu a fost implicat în niciun fel în evenimentele post-electorale recente.

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Alegeri anticipate 2009, moldova

2 comentarii pe “Rolul minorităţilor naţionale la alegerile parlamentare anticipate”

  1. Piciul Says:

    N-ar strica niste analize statistice in SPSS, ceva mai intemeiate asa cum a facut Ion Osoian pe UNimedia.

    „În condiţiile unor acţiuni coerente şi active (inclusiv în ce priveşte elucidarea adevărului evenimentelor pre şi post-electorale), opoziţia liberală poate colecta voturile alolingvilor „neacoperiţi” de comunişti.” – ceva mai concret, acest lucru s stie. Ce fel de actiuni coerente si active? Da exemple. PLDM a iesit cu asemenea actiuni, Chirtoaca mai stroceste cate ceva in rusa, AMN – la fel, PDM in general a preluat segmentul rusofon. Ce a fost de luat a fost luat deja.

  2. Denis Cenusa Says:

    Pentru a face ceva in SPSS trebuie sa rezultatele initiale (originale), pe cand rezultatele BOP deja sunt informatii prelucrate in SPSS. Acest lucru este cunoscut, doar ca argumente in baza sondajelor nimeni pana acum nu a adus. Vorbind de actiuni nu ma refer doar la declaratiile si materialel electorale traduse in rusa, dar la proiecte de legi care ar putea fi puse eventual pe rol, in cazul accederii partidelor de opozitie in Parlament. De exemplu, initiative cu privire la facilitarea studieri limbii de stat/romane de catre minoritati, proiecte pentru integrarea minoritatilor etnice (rromi, bulgari, gagauzi etc.), proiecte regionale cu participarea partenerilor europeni (ca Bulgaria, Ucraina) pentru implicarea socio-politica a minoritatilor etc. Misiunea partidelor este sa vina nu numai cu mesaje populiste cu „termen de valabilitate” ce cuprinde strict perioada electorala, dar si propuneri de actiuni nu numai pentru minoritati, dar si pentru relationarea lor cu majoritatea.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: