Motivele mărturiei comuniştilor despre neparticiparea României la evenimentele din 7 aprilie

Mărturisirile făcute recent de procurorul general, Valeriu Gurbulea, pe marginea circumstanţelor dezordinilor post-electorale din RM, dovedesc în repetate ori caracterul speculativ/propagandisctic, iresponsabil, dar şi „duşmănos” al guvernării comuniste faţă de statul român. În linii generale, discursul lui Gurbulea denotă faptul că investigaţia desfăşurată de Procuratura Generală, dacă nu este lacunară, atunci este cel puţin tendenţioasă. Or, datele oferite de procuror diferă de cele ale rapoartelor locale şi internaţionale în ce priveşte numărul persoanelor reţinute şi tratamentul aplicat faţă de acestea. Totodată, probele prezentate au dovedit faptul că România, în calitate de stat, nu are nimic comun cu ceea ce s-a întâmplat la Chişinău după alegerile parlamentare din aprilie.

Ce a înclinat autorităţile moldovene să accepte acest fapt? Neposedarea dovezilor plauzibile sau conjunctura electorală? De ce are loc această „dezvăluire”, dacă Voronin şi colegii de partid au promovat intens şi destul de eficient (din punct de vedere electoral) scenariul diversiunii „imaginare” (deja probate) din partea Bucureştiului împotriva Chişinăului?

Motivele mărturiei comuniste

Campania electorală este pe ultima sută de metri, iar forţele politice sunt tentate să condiţioneze corectări finale în opţiunile şi intenţiile de vot ale electoratului. Această abordare este specifică atât pentru opoziţia liberală (inclusiv PDM), cât şi de guvernarea comunistă. În lumina sondajelor publicate recent, departajarea voturilor nu este tocmai favorabilă planurilor comuniste de a domina viitorul for legislativ. Reieşind din rezultatele acestor sondaje, care probabil coincid cu cele realizate de PCRM în propriile laboratoare, comuniştii sunt forţaţi/interesaţi să-şi revizuiască atitudinea politică în anumite privinţe, chiar dacă aceasta contravine logicii lor electorale curente. Or, PCRM ar putea obţine mai puţine voturi, decât îşi doreşte în realitate, în pofida faptului că beneficiază de condiţii electorale net superioare celor oferite partidelor de opoziţie.

Schimarea poziţiei faţă de „România” este sugestivă în acest sens. Printre motivele acestei „metamorfoze de retorică” pot fi evidenţiate următoarele:

• Comuniştii au făcut această mişcare pentru a reda credibilitate concluziilor elaborate de Procuratura Generală în ochii electoratului (în special cel „indecis”), care pe de altă parte reduce din responsabilitatea organelor de menţinere a ordinii publice, dar, totodată, confirmă existenţa unui scenariu privind tentativa de uzurpare de stat, în care se pretinde că ar fi participat opoziţia. Mesajele lansate de Gurbulea sunt prielnice pentru PCRM (chiar dacă comportă şi anumite riscuri), care promovează activ filmul „Atac asupra Moldovei”, în special în anumite regiuni ale RM. Reieşind din faptul că sursele mass-media private şi publice subordonate puterii deseori prezintă distorsionat informaţia, iar uneori dezinformează populaţia, invocarea inculpabilităţii României poate fi omisă în mod lejer din fluxurile de informaţii difuzate.

• Dezvinovăţirea României (apriori nevinovate) poate fi calificat drept un gest pro-european, destinat în primul rând oficialilor europeni care critică in/direct comuniştii pentru fraudarea alegerilor şi comiterea atrocităţilor împotriva protestatarilor. Transmiterea acestui semnal de către Gurbulea explică, pe de altă parte faptul că, retorica generală a PCRM-ului şi a lui V. Voronin faţă de Bucureşti şi-ar putea păstra neschimbat caracterul neprietenos şi periodic acid ulterior. În acest fel, guvernarea comunistă ar încerca să umbrească ultimele aranjamente pentru orchestrarea unor „alegeri corecte şi libere”, în condiţiile în care se menţine un potenţial enorm de fraudare din partea lor.

• Dacă să rezultăm din faptul că, totuşi, PCRM este convins în victoria sa, atunci putem interpreta această „cedare politică” în faţa Bucureştiului drept o primă tentativă pentru ameliorarea relaţiilor cu România. Această circumstanţă este esenţială pentru negocierea viitorului acord cu UE vital pentru redresare situaţiei din RM, deşi, în esenţă, comuniştilor le displace ideea reconcilierii cu România, până când nu va fi soluţionată problema tratului de frontieră şi a celui de bază.

• Reclamarea acestei erori a guvernării comuniste anterior categorice în privinţa vinovăţiei României poate fi rezultatul obiecţiilor parvenite de la Bruxellul extrem de nemulţumit,deşi în mod tacit, de recurgerea guvernării comuniste la asemenea acuzaţii nefondate. Probabilitatea unor campanii diplomatice a europenilor de persuadare a Chişinăului, cu siguranţă, au putut avea loc pe fundalul indisponibilităţii guvernării comuniste de a demonstra aşa numitele “implicaţii” ale Bucureştiului. În orice caz, acest lucru este pozitiv pentru UE care se confruntă cu ştirbiri din imagine în relaţiile cu alte state (de exemplu, Iranul). De asemenea, mărturiile Chişinăului subliniază un anumit succes al diplomaţiei române, care în situaţia excepţională din RM a rezistat cu tărie provocărilor guvernării comuniste. În cele din urmă, această conjunctură ar putea semnifica foarte mult nu numai pentru relaţiile bilaterale româno-moldovene la nivelul contactelor interpersonale (prin înlăturarea regimului de vize impus de Chişinău după 7 aprilie), dar şi pentru componenta politică (indiferent de antipatiile personale ale comuniştilor faţă de România). 

•  Printre alte motive care ar sta la baza acestei dezminţiri poate fi intenţia comuniştilor de a provoca Cotroceniul (preşedintele României, Traian Băsescu) la noi declaraţii cu referire la Voronin şi comunişti în general. Aceasta poate fi dedusă din informaţia care a fost difuzată de sursele mediatice loiale comuniştilor (inclusiv cele în rusă), unde nu se menţionează nimic despre contestarea participării României la revoltele din aprilie 2009 (vezi sursele: trm.md, omg.md etc). Or, comuniştii urmăresc intenţionat recapitularea amintirile despre 7 aprilie curent din scopuri strict electorale, ţinând cont mai puţin de acuzaţiile grave aduse unei ţări vecine care face parte din UE şi NATO.

În loc de concluzie

Indiferent de motivaţia care a stat la baza acestei dezvinovăţiri tranşante, Uniunea Europeană trebuie să monitorizeze activ perioada electorală din RM, anticipând sau prevenind astfel posibile „provocări” din partea guvernării comuniste (inclusiv cu susţinerea Rusiei), fie prin fraudarea repetată a alegerilor sau prin exercitarea unor presiuni post-electorale majore asupra oponenţilor politici.

Articolul a fost preluat de Jurnal.md: http://jurnal.md/article/18445/

Explore posts in the same categories: Alegeri anticipate 2009, moldova, RM şi România, România, România europeană, UE şi RM

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: