[Comentariu] Consecinţele ieşirii Georgiei din CSI?

Preluat de UNIMEDIA

Ultima ţară semnatară a acordurilor de constituire a Comunităţii Statelor Independente (Georgia, 1993) este prima care o abandonează. De la intenţiile declarative din 2006 de a ieşi din cadrul CSI-ului [1], după evenimentele dramatice din august 2008, Tbilisi a trecut la fapte concrete. În conformitate cu hotărârea legislativului Georgiei din 14 august 2008 [2], autorităţile georgiene au demarat procedura de „desfacere” a relaţiilor cu CSI. Dar ce consecinţe va avea această măsură pentru Georgia şi Rusia, dar şi pentru spaţiul post-sovietic per ansamblu?

Recent, Ministerul georgian de externe a subliniat faptul că desprinderea politico-juridică de la acest organism nu va afecta relaţiile bilaterale cu statele CSI, care vor respecta principiul “integrităţii teritoriale”.[3] De asemenea, în corespundere cu Convenţia de la Veneţia din 1965, cele 75 de acorduri semnate de Georgia fiind în componenţa Comunităţii vor fi perpetuate.

Dacă în 2006 acest deziderat purta un caracter pur politic, atunci după acţiunile militare desfăşurate de Rusia contra Georgiei, ocuparea militară şi recunoaşterea independenţei regiunilor separatiste georgiene, decizia dată a devenit un imperativ inevitabil. În caz contrar, regimul de la Tbilisi ar fi recunoscut legitimitatea campaniei militare ruseşti, iar indirect culpabilitatea sa pentru declanşarea războiului.

Pe de altă parte, denunţarea CSI-ului de către una din fostele republici sovietice reprezintă o lovitură geopolitică dureroasă pentru Rusia. În primul rând, aceasta taie de jure şi de facto legăturile geopolitice ale Rusiei cu celelalte două state caucaziene. De fapt, acest lucru va îngreuna coordonarea relaţiilor cel puţin cu Armenia, mai ales în sfera militară. Din această cauză, putem presupune că proiectul de lege privind folosirea forţelor armate ruse peste hotare, propus spre examinare Dumei ruse saptămâna trecută, are menirea de a facilita manevrele Rusiei în regiune. Or, militarii ruşi vor avea posibilitatea să-şi justifice intervenţiile în Caucaz prin necesitatea de a apăra pacificatorii ruşi antrenaţi în activitatea bazelor militare ruseşti (a cetăţenilor ruşi etc.).

În al doilea rând, gestul Georgiei va crea un precedent nu tocmai plăcut pentru organizaţia dominată de Rusia. Aceasta fragmentează întreg conceptul de “divorţ civilizat” între elementele fostei URSS. Totodată, aceasta developează lipsa de maturitate politică a Rusiei în calitate de lider regional, dovedeşte decomplexarea treptată a republicilor ex-sovietice, dar şi gradul de disfuncţionalitate şi criza profundă prin care trece CSI-ul. La fel, acest lucru discreditează misiunea şi rostul organizaţiei, iar indirect autoritatea Moscovei resuscitată de regimul lui Putin.

Un alt aspect ce merită a fi menţionat este dinamizarea proceselor integraţioniste europene în regiunea caucaziană, care vor suplini pe cele dezvoltate pe platforma CSI. Prin urmare, Georgia va avea posibilitatea să se dedice activ programelor de integrare europeană, pe lângă cele de apropiere de Alianţa Nord-Atlantică. Conjunctura dată va consolida şi mai mult orientarea ei europeană, transformând-o într-un „recipient/emiţător” regional net al influenţei occidentale.

Totodată, celelalte state CSI vor fi puse în faţa unei alegeri privind colaboarea cu Rusia şi Georgia. Oricum, cât de principială nu va fi Moscova, pragmatismul politic şi raţionamentul economic va prevala în relaţionarea lor cu Georgia, mai ales după relansarea Nabucco (13 iulie, Ankara). O nouă evoluţie poate fi observată în cazul organizaţiilor regionale în care Tbilisi este cointeresat, în special fiind vorba de GUAM.

Schimbările impulsionate de abandonul CSI al Georgiei pot duce la diminuarea rolului organizaţiei în regiune, dar şi a Rusiei, în cadrul acesteia. De aceea ultima va întreprinde acţiuni ferme pentru a se reafirma şi a înviora spaţiul post-sovietic implicând diverse sfere, inclusiv cea militară (de exemplu, Proiectul de lege privind folosirea Forţelor militare ruse peste hotare etc.).

Referinţe:

1. Саакашвили требует обоснований нахождения Грузии в СНГ, http://www.lenta.ru/news/2006/05/02/georgia/

2. Грузия официально покинет СНГ 18 августа, http://www.kommersant.ru/news.aspx?DocsID=1222582&NodesID=5

3. One-Year Official Procedures for Georgia CIS Membership Abolishing Ends on August 18, http://www.interpressnews.ge/en/index.php/permalink/10473.html&hd_line=1

4. МИД РФ: Выход Грузии из СНГ негативно скажется на простых гражданах, http://www.rosbalt.ru/2009/08/17/664102.html

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Amestec de geo/politică, Caucazul si Rusia, CSI sau Comunitatea Statelor In/dependente de Rusia, GUAM, Rusia pretutindeni

5 comentarii pe “[Comentariu] Consecinţele ieşirii Georgiei din CSI?”

  1. Petru Culeac Says:

    Iesirea Georgiei va crea un precedent, adevărat, dar câte alte state vor mai avea curajul sa facă acest pas, fără a risca sa supere „fratele mai mare”… sau cel puţin câte vor face acest pas fiind sigure că vor putea suporta consecinţele unei astfel de mişcări? Era straniu dacă Georgia nu ieşea din CSI, căci de fapt nu mai avea ce pierde după şirul de evenimente ce au făcut inutilă prezenţa Georgiei în acest club al foştilor „colegi de imperiu sovietic”, incepînd cu interzicerea de către Rusia a importurilor din Georgia şi culminînd cu războiul din 8 august 2008.

    În acelaşi timp, prin 2006 intenţia de ieşire din CSI mai putea fi înţeleasă şi prin prisma interesului Georgiei de a se depărta de sfera de influienţă rusească în favoarea unei apropieri de UE. Acum însă acest gest, firesc de altfel, nu este altceva decît încă un răspuns Rusiei din partea Georgiei, gest care nici nu-i dăunează prea tare (căci relaţiile cu Rusia şi asa sunt în cea mai rea condiţie) dar nici nu-i foloseşte la ceva (perspectivele de integrare europeană cât şi cele euroatlantice ale Georgiei fiind acum doar nişte iluzii, cel puţin pentru termen mediu).

  2. Denis Cenusa Says:

    Pentru mine este evident faptul ca, din moment ce Ucraina va deveni membra a NATO(desi am anumite rezerve legate de aceasta), si va avea deschidere spre piata europeana, prezenta in CSI va fi inutila. Unicul lucru pe care il va negocia cu Rusia privind platforma CSI va fi circulatia persoanelor, deoarece atat statutul de membru al NATO, cat si al UE, prevede instituirea unui regim de vize. Cu cat Rusia va fi mai agresiva (inclusiv in sfera militara) cu atat tendinta de a parasi CSI va spori printre statele ex-sovietice cu aspiratii europene. Cred ca Ucraina este urmatoarea tara care poate parasi CSI, fiind dupa sanse pe pozitii apropiate cu RM, unde foarte multe vor depinde de actualii guvernanti. Dar aceste reflectii sunt deocamdata niste ipoteze. Vom vedea ce va urma.

    • Petru Culeac Says:

      pai, de acord cu afirmaţia ca odata devenita membra a NATO, e evident ca CSI-ul va fi inutil Ukrainei.
      dar.. ce nu mi se pare deloc evident, cel putin pentru moment, este aderarea Ukrainei la NATO…

      • Denis Cenusa Says:

        Usile sunt deschise pentru Ucraina (Declaratia Summtiului de la Bucuresti prevede expres acest lucru), insa ea are de indeplinit o serie de actiuni, si in primul Programele Nationale NATO-Ucraina. Viitoatrele alegeri prezindentiale din Ucraina vor confirma in ce directie merge Ucraina. Vedem in lunile martie-aprilie 2010 ce va fi cu Ucraina.

  3. Puff Says:

    Apartenenta la NATO nu tine atat de mult de indeplinirea unor criterii cat mai degraba de o decizie politica ce va fi luata la nivelul organizatiei. Daca este sa vorbim de indeplinirea unor criterii acestea se aplica in cazul integrarii in UE, dar nu pentru organizatia militara. Sigur, si aici trebuie urmati niste pasi in vederea integrarii dar nu este un – must.

    Iertati-mi umila parere, dar eu nu vad nici macar pe termen lung posibilitatea integrarii Ucrainei ori a oricarui alt stat apartinand fostei URSS in NATO si cu atta mai putin in UE.

    Ecartul de adaptabilitate si apartenenta in cadrul NATO s-a diluat foarte mult si pe moment (catva ani buni, eu cred decenii) NATO, si UE cu atat mai mult, va avea de lucrat in interiorul acestora si mai putin in afluirea unor noi membrii.

    In alta ordine de idei, „apartenenta” populatiei unei tari la structura nord atlantica nu apartine nici ucrainienilor, nici basarabenilor si nici macar georgienilor. Adica aceasta dorinta nu vine din interior ci de la varful politic care vremelnic este la conducerea acestor tari.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: