Tiraspolul valorifică deficienţele contextului politic din dreapta Nistrului

Preluat de JURNAL.MD

Alegerea noului preşedinte al Parlamentului RM, dar şi mai mult profilul acestuia, a scos în „lumină” logica planurilor Alianţei pentru integrarea europeană, precum şi eventualele riscuri legate de compatibilitatea acesteia cu esenţa reglementării transnistrene. Noutatea despre votarea liderului liberal Mihai Ghimpu în funcţia de spicher al Parlamentului a surprins atât PCRM-ul, cât şi administraţia de la Tiraspol (cu tentă pozitivă). Evaluarea reacţiilor acestor actori elucidează două particulărităţi semnificative:

1. PCRM-ul a dezaprobat vehement nominalizarea lui Ghimpu, dealtfel neaşteptată de comunişti, considerată de ei nu atât un eşec, cât o mişcare politică „anti-comunistă” profund simbolică (Astfel, liberalii au reuşit “să ia sub control” ţara, după ce în 2007 au preluat conducerea capitalei.). Combinaţia Ghimpu (Parlamentul RM) – Chirtoacă (Primăria Chişinăului) dublează efectele de iritare la care au fost expuşi comuniştii. Chiar dacă circumstanţele date prefigurează un context politic avantajos pentru PCRM, apatia personală faţă de cei doi lideri liberali primează în conştiinţa comuniştilor. Semnificaţia politică emanată de aniversarea curândă a 65 de ani de la Marea Victoria asupra fascismului celebrată pe spaţiul CSI, precum şi amplificarea/multiplicarea „confruntărilor” politico-diplomatice între succesorul URSS – Rusia şi statele căzute anterior victime ale regimului totalitar sovietic, asigură pârghiile necesare pentru demonizarea de către comunişti a conexiunilor „românofile” (asamblate pe sentimente pro-euroatlantice şi anti-CSI) ale formaţiunii liberale. Iar simbioza dintre experienţa anterioară a ADR şi cea recentă a Coaliţiei în cadrul CMC (Consiliul Municipal Chişinău) pare să fie elementele componente ale propagandei anti-liberale ale PCRM şi primele semne ale proiectării „dualităţii puterii în RM”, dar deja la nivel naţional. În timp ce comuniştilor le este oferită posibilitatea să facă capital politic pe denigrarea liberalilor, liberal-democraţii şi ceilalţi încearcă să testeze sustenabilitatea PCRM, iar pe de altă parte, şi trăinicia „relaţiilor” de putere orânduite de comunişti (de exemplu, gradul de obedienţă a Curţii Constituţionale, solicitate la 1 septembrie să se pronunţe pe marginea legalităţii alegerii lui Mihai Ghimpu în funcţia de Preşedinte al Parlamentului). Deşi, liberal-democraţii, împreună cu democraţii, riscă să rămână în afara celorlalte două funcţii înalte (prim-ministru şi preşedinte de ţară), ipotetic vorbind, ei ar fi putut accepta formula care include pe liberalul Ghimpu, urmărind bulversarea comuniştilor pentru a cauza defecte în strategiile comuniştilor. În paralel, aceştia alimentează potenţiale confruntări dintre liberali şi comunişti, care i-ar avantaja în cazul unor alegeri anticipate.

2. Tiraspolul inspirat de alegerea spicherului Parlamentului se pregăteşte de sărbătorirea a 19 ani de la fondarea ilegală a „RMN-ului” (la 2 septembrie). Orice mişcare a liberalilor conferă legitimitate în plus regimului separatist, de aceea, cooptarea lui Ghimpu a fost salutată de Smirnov. Caracterul rezervat al Tiraspolului în legătură cu avansarea (cel puţin curentă) a liberalilor pe malul drept al Nistrului denotă faptul că aceasta ţine situaţia sub control, iar indirect şi Rusia. Or, nemulţumirea Moscovei s-ar fi reflectat în declaraţii tranşante, destul de tăioase, adresate Chişinăului pe calea Tiraspolului. Prin urmare, regimul lui Smirnov obţine treptat o conducere mai „principială” faţă de Rusia, ceea ce înseamnă omogenizarea relaţiilor lui cu Moscova şi înlăturarea comuniştilor periculos de „servili” Kremlinului. Atenţia regimului separatist faţă de „bătălia” politică purtată în noul Parlament al RM va creşte în funcţie de gravitatea conflictului dintre liberali şi comunişti. Deoarece de bilanţul lor depinde resuscitarea relaţiilor dintre Tiraspol şi Moscova, subminate de neîncrederea Rusiei faţă de regimul corupt condus de Smirnov. Adiţional, marginalizarea comuniştilor va conduce inevitabil la popularizarea ideilor „unioniste”, ceea ce va consolida şi mai mult „statalitatea transnistreană”, dar şi aprofundarea integrării regiunii transnistrene în spaţiul rusesc.

În concluzie, este evident faptul că Tiraspolul plănuieşte să valorifice toate neajunsurile situaţiei politice de la Chişinău, indiferent de miza luptelor dintre comunişti şi liberal-democraţi şi consecinţele lor geo-politice.

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Alegeri anticipate 2009, Conflictul transnistrean/приднестровский конфликт, moldova

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: