Reglementarea transnistreană cu UE, dar nu şi fără de Rusia

Intenţionalitatea guvernării liberal-democrate de a realiza un parteneriat strategic cu Rusia este supusă testării de la bun început ca urmare a re-introducerii în discuţie a problemei transnistrene. 

Reluarea demersului privind evacuarea trupelor ruse staţionate pe malul stâng al Nistrului, combinată cu animarea discuţiilor despre atragerea Uniunii Europene în procesul de pacificare în regiunea transnistreană, pot produce efecte nefaste asupra dialogului dintre Chişinău şi Moscova. Evoluţia ulterioară va depinde însă foarte mult de nivelul de conjugare a acţiunilor Chişinăului cu cele ale actorilor formatului „5+2”, precum şi comportamentul individual al acestora.

Interesele Tiraspolului

Cursul ulterior în relaţiile Rusiei cu RM şi invers va fi determinat în mod covârşitor de negocierile în problema transnistreană. Chiar dacă noua guvernare de la Chişinău va încerca să profite de conjunctura internaţională şi regională pentru a contribui la relansarea negocierilor cu Moscova, Tiraspolul se va împotrivi acestei idei, invocând existenţa incomodei Legi privind statutul special al raioanelor de est ale RM (2005), dar şi apropierea dintre cele două maluri ale Prutului. Gradul de ostilitate a regimului lui Smirnov este dictat şi de faptul că noua clasă politică moldoveană încearcă revizuirea rolului forţelor ruse de pacificare, [1] criticate de aceasta pentru ineficienţă. Înlocuirea forţelor ruse de menţinere a păcii cu o misiune internaţională, alcătuită din occidentali, nu este agreată de Tiraspol, care deocamdată evită asemenea discuţii până la obţinerea unei soluţii politice finale, deocamdată stopate graţie administraţiei „separatiste” cu participarea activă sau pasivă a Moscovei.

Pe de altă parte, sentimentul de dispreţ anterior exprimat de regimul lui Smirnov faţă de comuniştii lui Voronin nu este transferat şi asupra noii guvernări. În primul rând, orice mişcare politică a liberal-democraţilor focusaţi primordial pe România justifică existenţa regimului „smirnovist”, din punctul de vedere al adepţilor independenţei regiunii transnistrene faţă de RM. În al doilea rând, activitatea liberal-democraţilor  va contribui la demararea de diverse proiecte finanţe din bani occidentali (UE, SUA sau instituţii financiare internaţionale) care vor cuprinde nemijlocit şi malul stâng al Nistrului confruntat serios cu dificultăţile crizei economico-financiare mondiale. 

 Reieşind din atitudinea şi retorica Moscovei formulate în cadrul întrevederii de la Viena a mediatorilor şi observatorilor formatului „5+2” (6 octombrie) şi a summitului CSI de la Chişinău (9 octombrie) va fi clară linia comportamentală a Tiraspolului „separatist şi pro-rus” faţă de Chişinăul „liberal-democrat şi pro-român” .

Misiunea „imposibilă” a UE/Occidentului?

Tenacitatea cu care Alianţa pentru Integrare Europeană întreprinde măsuri proactive în vederea energizării procesului de integrare europeană (din care face parte şi soluţionarea problemei transnistrene) deja a întâlnit sprijin din partea Bruxellului şi a actualei Preşedinţii suedeze a UE. În asemenea condiţii, Chişinăul speră să obţină bunăvoinţa UE în privinţa aplanării conflictului separatist.

Tendinţele înregistrate recent în regiune formează un cadru valabil pentru oferte şi tranzacţii între marii actori internaţionali. „Încălzirea” relaţiilor ruso-americane condiţionată de abandonarea proiectului privind montarea elementelor scutului anti-rachetă americană în Polonia şi Cehia, atingerea unor poziţii simetrice în dosarul iranian, receptivitatea ridicată a NATO faţă Rusia (dar nu şi în dezbaterile privind parcursul euro-atlantic al Ucrainei şi Georgiei) etc.,  asigură un nivel de cooperare potrivit pentru încurajarea negocierilor în problema transnistreană. Aceasta se datorează la fel şi acceptabilităţii tot mai largi a ideei înfiinţării arhitecturii pan-europene propuse de Medvedev printre statele europene.

Totodată, numeroasele antagonisme generate de condamnarea crimelor comise de puterea sovietică de către o serie de state europene (inclusiv în cadrul OSCE) şi opoziţia rusă fermă faţă de acestea, pot altera indirect climatul politic şi diplomatic al interacţiunilor Rusiei cu exponenţii occidentali, inclusiv în contextul mecanismului de negocieri în chestiunea transnistreană.

Între timp, lipsa de reacţie solidă din partea Moscovei  vizavi de prozelitismul forţelor liberal-democrate în privinţa eliminării potenţialului militar rusesc din regiunea transnistreană şi înlocuirii cu o „misiunea internaţională” denotă o nepăsare a autorităţilor ruse faţă de iniţiativa Chişinăului.

Punctele forte pe care se bazează Rusia în această problemă ţin însă de experienţa misiunii EUBAM (funcţional din 2005), care nu este activă pe teritoriul transnistrean, întâmpinând atitudine indiferentă, iar în unele cazuri inamicală, din partea autorităţilor transnistrene. De asemenea, convingerea părţii ruse rezultă din activitatea restrânsă a Misiunii UE de Monitorizare din Georgia (EUMM), care necătând la Acordul de încetare a focului semnat de Medvedev şi Sarkozy (12 august 2008) nu dispune de acces liber în Abhazia şi Raionul Ţhinvali. Prin urmare, atât EUBAM din RM, cât şi EUMM în Georgia relevă un handicap al europenilor de a acţiona în zonele conflictelor „îngheţate” şi „dezgheţate” de pe spaţiul post-sovietic, inclusiv în  RM.

În linii generale, anume gradul avansat de suveranitate şi independenţă a regimului de la Tiraspol, susţinut şi controlat de Kremlin,  constituie principalul obstacol  în vedere schimbării componenţei pacificatorilor ruşi de pe malul stâng al Nistrului, inclusiv din contul Uniunii Europene. De aceea, guvernarea liberal-democrată urmează să elaboreze un plan strategic amplu pentru reglementarea transnistreană, care să integreze viziunile partenerilor occidentali, dar şi ale Rusiei, şi să prevadă înlocuirea contingentului rus de menţinere a păcii sau cel puţin combinarea lui cu poliţişti europeni la faza iniţială a negocierilor reînnointe (în corespundere cu clauzele constituţionale şi acordurile internaţionale).

Referinţe:

1. ВЛАДИМИР ЯСТРЕБЧАК: «ЕСЛИ НОВЫЕ МОЛДАВСКИЕ ВЛАСТИ ХОТЯТ ДЕЗАВУИРОВАТЬ ТРЕХСТОРОННЕЕ ЗАЯВЛЕНИЕ ОТ 18 МАРТА, ОНИ ДОЛЖНЫ ЗАЯВИТЬ ОБ ЭТОМ» , http://www.olvia.idknet.com/ol261-09-09.htm

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Conflictul transnistrean/приднестровский конфликт, moldova, Rusia pretutindeni

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: