„Simbolurile” sovietice protejate de Rusia, dar contestate de SUA

Celebrarea a 20 de ani de la căderea regimului comunist „ceauşist” din România a coincis cu omagierea de către adepţii mişcării comuniste din Federaţia Rusă a 130 ani  de la naşterea odiosului lider sovietic – Stalin.  Decadenţa politică a regimurilor comuniste în Europa de acum câteva decenii nu a condus însă la stârpirea sentimentelor pro-sovietice sau pro-comuniste din interiorul opiniei publice bulversate de cataclismele economice generate de sistemul liberal-capitalist occidental. În Europa de Est, inclusiv unele state din fostul Pact de la Varşovia (România, regiunea estică a Germaniei), aderenţa la setul de valori, aşteptări şi repere istorice ale unor categorii sociale semnificative continuă să fie impregnate cu substanţă ideologică comunistă. În R. Moldova, aproximativ jumătate din populaţie este ataşată de modelul sovietic de gestiunare a afacerilor statului, punând accentul pe avantajele nivelului de trai; sistemului educaţional, social şi de alimentaţie; calitatea organelor de menţinere a ordinii publice etc.

Bazându-se pe schemele mentale implantate eficient de măşinăria sovietică în memoria colectivă şi cea individuală a cetăţenilor fostelor republici sovietice, dar şi socialiste, Rusia inspiră viaţă în componenta ideologică a politicii sale externe.

Politicile „reformate” legate de identificarea şi stimularea activităţii „concetăţenilor” ruşi (descendenţii sau urmaşii regimurilor comuniste aflaţi în fostele republici unionale), la fel ca şi „interesele ruseşti din vecinătatea apropiată”, se datorează apărării consecvente a amintirilor elogioase despre superioritatea multiaspectuală a URSS-ului.

Pentru a contraria şi a stopa încercările Occidentului de a echivala fascismul şi comunismul, Moscova a desfăşurat o politică neobservată, dar extrem de dinamică şi productivă de atragere a statelor lumii de partea sa, materializată sub votului favorabil pentru rezoluţia ONU privind „Interdicţia unor anumitor practici, care contribuie la escaladarea apariţiei unor noi forme de rasism, discriminare rasială, xenofobie şi formele de intoleranţă aferente” [1]. Deşi, de jure, Rezoluţia Asambleei Generale a ONU, are mai degrabă un caracter declarativ, promovarea ei poate avea un impact politic enorm. Astfel, poziţia Rusiei a fost susţinută de 126 de state, împotrivă s-au pronunţat SUA, iar alte 54 de stat, printre care R. Moldova, Ucraina şi Georgia s-au abţinut.

Printre cerinţele părţii ruse menţionate în Rezoluţia dată  se regăseşte scoaterea în afara legii a eroizării acoliţilor fasciştilor, a monumentelor ridicate în numele lor etc. Mai gravă este tentativa Rusiei de a legitimiza limitarea drepturilor şi libertăţilor omului pentru persoanele care contestează rolul Moscovei în cel de-al Doilea Război Mondial. În acelaşi rând de acţiuni se înscrie şi solicitarea rusească ca asemenea cazuri să fie date sub urmărire penală, în conformitate cu Convenţia Internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (Art. 4). [2]

Nesusţinerea Rezoluţiei de către un număr relativ mare de state, în frunte cu SUA (care s-a opus), a nemulţumit Moscova, care conta foarte mult pe faptul că se va reduce numărul oponenţilor săi externi, precum şi a poziţiilor lor ostile faţă de trecutul sovietic rusesc (fie în cadrul Consiliului Europei, fie în OSCE). Votul negativ al Washingtonului a deranjat cel mai mult autorităţile ruse, deoarece anume americanii au fost promotorii şi susţinătorii fermi ai schimbărilor democratice de pe continentul european în perioadă „perestrokăi”, iar acum forţează extinderea NATO spre Est. Tonul impus de SUA exprimă un nou soi de pionierat, asemănător celui din perioada Războiului Rece, când sub egida americanilor se purta o luptă împotriva comunismului şi a patriei acestuia – URSS.

De fapt, ca şi înainte, autorităţile ruse s-au arătat consternate de faptul că poziţia americană este una opusă, dar în primul rând pentru că, Washingtonul  încearcă să ocupe un loc central în campania europeană (extinsă la scară internaţională) de revizuire a istoriei din perioada celui de-al II-lea Război Mondial în detrimentul intereselor ruseşti. Iar în lumina distanţării Georgiei, Ucrainei, iar în ultimul timp şi a R. Moldova, de principiile politicii externe ruseşti, împotrivirea americană pare şi mai simptomatică.

Pe termen scurt însă, mişcarea anti-sovietică care prinde contururi tot mai adânci în Europa de Est, datorită schimbărilor politice curente (în urma alegerilor din iunie 29 în R. Moldova ) sau anterioare (Revoluţiile colorate din Georgia şi Ucraina), poate întâmpina riposta Rusiei doritoare de a-şi restabili ponderea tradiţională în regiune.

În fine, actualitatea şi atractivitatea subiectului „sovietic” pentru electoratul est-european face ca utilizarea lui să fie imperativă atât pentru forţele pro-ruseşti, cât şi pentru cele „naţionaliste” incapabile să tolereze experienţa sovietică a Noilor State Independente (statele CSI).

Referinţe:

1. О принятии на 64-й сессии Генеральной Ассамблеи ООН резолюции «Недопустимость определенных видов практики, которые способствуют эскалации современных форм расизма, расовой дискриминации, ксенофобии и связанной с ними нетерпимости», http://www.mid.ru/brp_4.nsf/0/CA3A7E682CABB368C325769300290225

2. Vezi Articolul 4: „States Parties condemn all propaganda and all organizations which are based on ideas or theories of superiority of one race or group of persons of one colour or ethnic origin, or which attempt to justify or promote racial hatred and discrimination in any form, and undertake to adopt immediate and positive measures designed to eradicate all incitement to, or acts of, such discrimination and, to this end, with due regard to the principles embodied in the Universal Declaration of Human Rights and the rights expressly set forth in article 5 of this Convention […]”,
International Convention on the Elimination of All Forms of Racial Discrimination, http://www2.ohchr.org/english/law/cerd.htm

Anunțuri
Explore posts in the same categories: CSI sau Comunitatea Statelor In/dependente de Rusia, Rusia pretutindeni

One Comment pe “„Simbolurile” sovietice protejate de Rusia, dar contestate de SUA”

  1. ionvasile Says:

    Simbolurile comuniste a fost o piciliala.
    Cu ajutorul acestora Rusia a vrut sa cucereasca TERRA,dar nu a fost sa fie asa.
    Amintiti-va de jocurile criminalului Stalin cu alt criminal Hitler.Primul a vrut sa-l piciliasca pe cel de al doilia,dar iarasi nu a fost sa fie asa.
    Hitler sa dovedit a fi mult mai siret si la picilt pe Staliuha.Acasta piciliala a costat-o pe URSS zeci de milioane de vieti omenesti si distrugeri de bunuri imense.
    Fascismul ca si comunismul inpreuna cu simbolurile sale in egala masura poarta raspunderea in fata omenirii de ce sa intimplat,si una si alta ca ideologii si ca simboluri trebuesc socotite ca venute de la diavol si trebuesc interzise,iar cei care incearca,numai incarca,din fasa trebuesc pedepsiti.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: