Moldova prin prisma politică a anului 2009 (Partea I)

Panorama politicului moldovenesc a căpătat în 2009 contururi impozante, însuşind caracterul unei arene de luptă acerbă între susţinătorii evoluţiei şi cei ai stagnării, divizaţi pe orientări geografice şi atitudini stataliste sau unioniste. Simultan, am asistat la saturaţia publică faţă de mediul politic monocolor şi închistat, aglomerat de actori nelegitimi, dar şi la consolidarea unor centre noi de opoziţie politică. Fără precedent, problema nesustenabilităţii democratice a Republicii Moldova a fost exteriorizată, iar în cele din urmă internaţionalizată, solicitând mai multă imperativitate decât chestiunea transnistreană. Niciodată angajamentele actorilor exogeni către Moldova nu au fost atât de frecvente, variate şi volatile ca în această perioadă.

În premieră, a avut loc responsabilizarea civică a emigranţilor moldoveni de peste hotare, în paralel cu reacţiunea tinerei generaţii faţă de forţele politice clonate din reminiscenţele sovietice, canalizate în mentalitatea unor colectivităţi autohtone extrem de active. În mod decisiv pe agenda publică se impune practica interpretativităţii cadrului legal, care de o manieră stângace încearcă să înlocuiască nihilismul legal în stil comunist existent pănă nu demult. Iar exersarea activismului civic în cadrul electoral şi în afara lui a extins aria şi profunzimea de penetrare a obiceiurilor democratice, angrenând segmente sociale netradiţionale (populaţia vorbitoare de rusă, vârstnici etc.). Multitudinea de suspansuri şi şocuri publice generate de ecuaţiile de forţă instituite de actorii politici au concretizat atitudini şi comportamente socio-emotive în mare parte politizate, dar totuşi semnificative pentru coeziunea şi dialogul comunitar.

De asemenea, perpetuarea crizelor politice şi impregnarea lor cu provocări de natură străină, spre mirarea şi nemulţumirea anumitor forţe politice, nu a condus la amplificarea stării de radicalizare a populaţiei. Menţinerea calmului a fost asigurată de susţinătorii vestici ai actualei coaliţii de guvernare, dar şi de atitudinea loială demonstrată de fosta metropolă sovietică.

Evoluţie în schimbul stabilităţii stagnante

Desprinderea spectaculoasă a opiniei publice de spectrele monopolizate şi manipulatorii  ale foştilor guvernanţi şi actualei opoziţii a modificat itinerarul estimativ al R. Moldova pentru următorii patru ani. Actul de formare şi aliere a polurilor politice de opoziţie în jurul ideei desfiinţării construcţiilor de putere bazate pe intimidare, fraudă şi corupţie, a fost încurajat de votanţi. Unificarea eforturilor opoziţiei liberale în persuadarea populaţiei a fost primul pas făcut în direcţia evoluţiei politice a Moldovei, dar şi a asedierii regimului comunist. Remarcabil a fost declinul credibilităţii publice faţă de Partidul Comuniştilor, acutizat şi mai mult după reformatarea Partidului Democrat pe baza unuia dintre foştii lideri puternici de imagine ai comuniştilor – Marian Lupu. Favorabilă acestor metamorfoze a devenit avansarea, multiplicarea şi regionalizarea surselor de informare, a căror funcţionalitate a avut şi amprentă politică. În afară de mass-media „potenţată” în varie modalităţi, inclusiv de diverşi jucători politici, pentru desfăşurarea scenariului evolutiv a militat societatea civilă. Diversele iniţiative de sensibilizare şi chiar de responsabilizare a opiniei publice traduse în viaţă de complexul de asociaţii obşteşti şi donatori străini au susţinut tendinţele de schimbare accentuate în societate.

Democraţia moldovenească în impas

Fragilizarea sistemului democratic provocată de logeviva conducere comunistă a primat pe agenda publică locală ajungând temă de discuţie în forurile regionale. Atacurile la adresa instituţiilor democratice, pe fondul abuzurilor repetate împotriva drepturilor omului, au culminat cu fărădelegile din luna aprilie 2009. Atunci au fost developate toate defectele majore pe care le poseda democraţia moldovenească. Acest context dramatic a scos în evidenţă inutilitatea mecanismelor anterioare de disciplinare şi penalizare a autorităţilor (spre exemplu, cele oferite de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului). Deznodământul acestei drame a fost angajarea comunităţii europene într-un proces complex de reanimare a democraţiei, pe calea unui mecanism amplu de reformare a instituţiilor şi de armonizare a legislaţiei moldovene la standardele europene. În acest fel, actorii europeni reuşesc să se absolvească de orice responsabilitate pentru ruşinoasele evenimente post-electorale de la Chişinău. Cu toate acestea, mai rămân valabile întrebările referitoare la tardivitatea demersurilor europene către fosta guvernare; pasivitatea lor anterioară faţă de încălcările flagrante ale drepturilor omului; lipsa unor condiţionalităţi funcţionale şi tolerarea tacită a conducerii moldovene neprietenoasă faţă de drepturile omului şi principiile democratice de guvenare etc.
Or, după exteriorizarea disfuncţionalităţilor democratice apar premisele pentru dirijarea transformărilor democratice interne din Moldova direct de la Bruxelles. Deşi, acesta respingea vehement posibilitatea unor implicări de această natură pentru a nu suprima suveranitatea moldovenească. Acum însă, europenii cândva reticenţi intenţionează să facă abstacţie de reţinerile anterioare urmărind să-şi garanteze securitatea şi stabilitatea vecinătăţii europene, din care face parte şi imprevizibila Moldovă.
 Problema democraţiei a fost urmărită şi de Moscova, concentrată pe montarea modelului rusesc al „democraţiei suverane” în Moldova, utilizând capacităţile Partidului Comuniştilor. Degradarea situaţiei în aprilie s-a soldat însă şi cu erodarea construcţiei semi-democratice a sistemului politic moldovenesc. Din acest punct de vedere, democraţia de tip european beneficiază de condiţii mai avantajoase pentru a prinde rădăcini în Moldova, spre deosebire de modelul rusesc serios compromis.

Moldovenii din străinătate vin în ajutor

Participarea politică a emigranţilor moldoveni, aflaţi la lucru sau la studii în afara frontierelor, a devenit în anul 2009 mai semnificativă decât remitenţele lor esenţiale pentru funcţionalitatea economică a R. Moldovei. Atragerea moldovenilor din străinătate în ambele scrutine electorale a avut un rol crucial pentru schimbarea raporturilor de forţe pe scena politică autohtonă. Consideraţi până acum doar exponenţi economic activi, aceştia au devenit segmentul electoral vizat cel mai mult pentru potenţialul de discernământ şi capacitatea de influenţă asupra alegătorilor rămaşi în ţară. Dubla lor însemnătate va spori importanţa lor pentru formaţiunile politice, care cu acest prilej pot fi obligaţi să-şi coreleze discursul în funcţie de necesităţile emigranţilor şi familiilor lor. Din aceste considerente, liberalizarea regimului de vize cu statele europene va determina o participarea mai activă şi largă la viaţa politică a moldovenilor plecaţi la muncă. Iar creşterea numărului studenţilor moldoveni în instituţiile de învăţământ din Europa va complementa potenţialul general al diasporei moldoveneşti, facilitând transferul de experienţă, cunoştinte şi resurse necesare pentru realizarea transformărilor sistemice a R. Moldova. 

Criză politică şi mobilizarea socială parţială

Iritaţi de ambiţiile noii coaliţii de guvernare, comuniştii au hotărât în mod ferm să împiedice procesul de schimbare şi funcţionare a tuturor puterilor în stat, folosind capcanele legislaţiei naţionale. Cât de mult nu ar controla comuniştii pârghiile interne, aceaştia nu sunt în stare să blocheze influenţa externă. De aceea, atmosfera tensionată  deliberat de comunişti este atenuată delicat prin intermediul deschiderii şi receptivităţii comunităţii internaţionale faţă de noua guvernare.
Intransigenţa fostei guvernări este reflectată şi în mobilizarea anumitor segmente sociale afectate de activitatea reprezentanţilor partidelor liberale. Mass-media docilă fostei guvernări şi pensionarii ataşaţi de politicile sociale populiste din trecut reprezintă grupurile de actori folosite de PCRM pentru a lovi în imaginea coaliţiei. Scopul acestor campanii de propagandă este discreditarea noii guvernări în privinţa pretinsei nerespectări a pluralismului de opinii. Abordând problema pensionarilor „marginalizaţi”, comuniştii invocă guvernării liberal-democrate un caracter anti-social, încercând să alimenteze continuu irascibilitatea populaţiei vulnerabile faţă de guvernanţii liberal-democraţi.
Indiferent de consecinţele crizei politice, nicio forţă politică nu va fi în stare să evite dificultăţile economice emergente. Anume această combinaţie politico-economică creează oportunităţi unice pentru ordonarea şi salubrizarea eşichierului politic. De asemenea, aceste condiţii permit intensificarea rolului societăţii civile în procesul de guvernare, din care a fost exclusă anterior. Validitatea acestor lucruri va depinde însă de gradul impactului pe care îl vor avea în viitor iniţiativele civice, individuale şi colective, asupra vieţii publice din Moldova.

CONTINUAREA VA URMA

Explore posts in the same categories: moldova, Societatea civilă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: