Regiunea transnistreana o insula a „moldovenismului”

Preluat de CUVINTENOI.RO

Inaintarea demersului liberalilor (PL, PLDM) privind modificarea articolelor constitutionale sensibile, cum ar fi cel privitor la denumirea limbii, conduce la coagularea fortelor de tip „moldovenist” atat in limitele teritoriale acoperite de jurisdictia nationala, cat si pe spatiul national necontrolat de autoritatile R. Moldova. Miscarile „moldovenistilor” de pe ambele maluri ale Nistrului, eterogene din punctul de vedere al profilului, originii si ponderii,par sa-isi concerteze actiunile pentru a riposta tendintelor de apropiere a Chisinaului de Bucuresti sau de inducere in mase a spiritului romanesc. Pe de alta parte, ambele grupuri actioneaza avand la baza rationamentul politic care consta in asanarea „campului electoral” si finalitatea de a reinstaura „status-quo-ul politic” asigurat de guvernarea comunista.

Comunistii „moldoveni”

Confiscarea lozincilor „stataliste” sau „etatiste” in spatiul public, concordate cu radicalizarea sentimentelor „moldoveniste”, deschide comunistilor oportunitatea de a se contrapune actualei guvernari, contopind centrul-dreapta si centrul-stanga cu polul liberal inflexibil al eschierului politic autohton. Ocuparea pozitie de lideri ai „moldovenismului” acceptabil pentru o parte mare din populatia majoritara, dar in primul rand pentru minoritatile nationale, legitimeaza opozita comunista o mentine in conexiune cu opinia publica vulnerabila la situatia socio-econimica, dar extrem de receptiva la discursurile populiste anti-guvernamentale. Or, PCRM-ul reiese din perspectiva cetateanului ordinar tentat mereu sa sustina orice opozitie, fie ea si comunista, doar pentru ca ultima ii apara cauza, cel putin aparent.

Tiraspolul – un „Meca” al „moldovenismului”

Demontarea mitului „moldovenismului” de catre liberal-democratii de la Chisinau perecliteaza regimul de la Tiraspol, deoarece pune la indoiala existenta „identitatii moldovenesti”. In situatia creata, energiile administratiei separatiste conjuga cu eforturile fostul rival – PCRM, in vederea intaririi rezistentei in fata initiativelor concrete privind „demoldovenizarea” R. Moldova. In afara de integritatea propriei constructii separatiste (de ordin politic, economic etc.), autoritatile regiunii transnistrene transmit semnale indreptate pentru promovarea „comunitatii moldovenesti” de pe malul drept al Nistrului. Prin aceasta implicare Tiraspolul serveste intereselor Moscovei, actionand concomitent pentru a destabiliza politic Chisinaul, dar si pentru a genera animozitati in relatiile moldo-romanesti, la nivel de contacte inter-umane. Aceasta strategie poate fi bazata pe urmatoarele elemente:

  • Participarea la activitatea euroregiunii „Nistru” (anuntata recent de I. Smirnov), prin includerea raioanelor Rabnita si Camenca, antrenand in proiecte umanitare si culturale comunitatile de moldoveni, dar si de minoritati etnice, de pe ambele maluri. O asemenea abordarea subtila va institui o influenta cultural-ideologica indirecta a regiunii transnistrene asupra celuilalt teritoriu al R. Moldova, pe care Chisinaul nu va fi capabil sa o minimizeze, fiind impus sa respecte principiile de functionare a „euroregiunilor”.
  • Intensificarea colaborarii dintre etniile din regiunea transnistreana, cu scopul angajarii lor in protejarea „identitatii moldovenesti”, ca entitate esentiala pentru existenta „RMN”, amplificand atentia asupra R. Moldova integral din partea centrelor de influenta „culturale” din Ucraina si Rusia, reticente fata de tendintele de consolidare a prezentei romanesti in regiune. Astfel, recent a fost semnat un acord de colaborare intre comunitatile etnice din regiunea transnistrean (2 martie 2010), prin care acestea se obliga „sa respecte toate culturile si traditiile nationalitatilor” care locuiesc pe teritoriul regiunii transnistrene. [1]
  • Fortificarea regiunii transnistrene in calitate simbol al „moldovenismului” reprezinta o incercare de a se opune Chisinaului intentionat sa excluda limba moldoveneasca din uzanta. Or, Tiraspolul introduce in joc elementul „moldovenismului”, inserandu-l in dialogul cu autoritatile moldovenesti, inclusiv in reglementarea transnistreana. In cele din urma, intregul format de negocieri poate fi convertit intru necesitatea depolitizarii problemei identitatii moldovenesti, pentru a nu destabiliza situatia in zona de conflict si pentru a avansa solutionarea problemei. Un semnal concludent este deschiderea Centrului Culturii Moldovenesti la Tiraspol, lucru apreciat foarte ianlt de Smirnov in contextul unei „marginalizari” a denumirii „limbii moldovenesti” in R. Moldova, urmarindu-se asa zisa salvare a acesteia (Desi, in mod practic, limba „moldoveneasca” nu este aplicativa in regiunea transnistreana, decat numai in comunitatile de convetuire compacta a moldovenilor/romanilor. ). In cele din urma, mesianismul transnistrean nu are alt scop decat cel  de a discredita guvernarea moldoveana si de a opri extinderea factorului romanesc. [2]

 

 

Referinte:

1. ТРИ НАЦИОНАЛЬНЫЕ ОБЩИНЫ ПРИДНЕСТРОВЬЯ – РУССКАЯ, МОЛДАВСКАЯ И УКРАИНСКАЯ – ПОДПИСАЛИ СОГЛАШЕНИЕ О СОТРУДНИЧЕСТВЕ, http://www.olvia.idknet.com/ol23-03-10.htm

2. В Приднестровье открылся Центр молдавской культуры, http://www.nr2.ru/pmr/272636.html

Explore posts in the same categories: Conflictul transnistrean/приднестровский конфликт, moldova

One Comment pe “Regiunea transnistreana o insula a „moldovenismului””


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: