De ce comuniştii şi-au păstrat poziţiile în clasamentul politic?

Pentru AZI.MD, СТАТЬЯ НА РУССКОМ, THE ARTICLE IN ENGLISH

Pentru unii această întrebare este retorică, căci foştii guvernanţi sunt acum în profundă opoziţie, iar guvernarea liberală este nevoită să administreze o situaţie economică problematică fără a deranja însă interesul public.

Dar, totuşi, în ce constă reţeta succesului comuniştilor: conjunctura politică, situaţia socio-economică complicată sau nesustenabilitatea actualei Alianţe pentru Integrare Europeană? De ce în ciuda stăruinţelor partidelor liberale de a zdrobi imaginea PCRM-ului, întâietate în topul preferinţelor politice al publicului autohton rămâne de partea comuniştilor?
Astfel, constatăm că încercările de a diminua poziţia lor politică s-a soldat în mare parte cu „un eşec” din partea anti-comuniştilor liberali. Se pare că acţiunile coaliţiei liberal-democrate a avut mai degrabă un efect invers. Or, PCRM continuă să fie susţinut de puţin peste 30% din electoratul moldovenesc, având un procentaj similar celui obţinut la alegerile repetate.
Politica este mai indulgentă faţă de opoziţie

Calitatea de partid de opoziţie conferă fostului „partid al puterii” un avans de credibilitate din partea publicului, care în mod natural tinde să se identifice cu cei situaţi în contrapondere cu conducerea. Această legitimitate este inerentă relaţiilor dintre guvernanţi şi cei guvernaţi. Nici experienţa politică controversată a PCRM-ului, nici dezvăluirile excepţionale despre liderii acestei formaţiuni, nu au fost suficiente pentru a dezrădăcina „agrementul public” care favorizează constant principalul partid de opoziţie.

Desecretizările masive ale actelor comise de guvernarea comunistă, la fel ca şi montarea unei serii de instrumente pentru contracararea influenţei comuniste în ţară, au condus la transferarea rezistenţei din viaţa politică în mediul social. În cele din urmă, diverse contingente ale electoratului au devenit solidare cu comuniştii, fiind emoţionate de starea de „victimă politică” însuşită de PCRM în urma „ofensivei liberale” defectuoase, stângace, iar uneori lipsită de coerenţa şi liniaritatea necesară.
Acţionarea după principiul „vendetei politice” a periclitat procesul de judecare obiectivă şi consecventă a actelor comise de fosta conducere. Urmările acestui transfer iraţional de putere i-a modificat unor segmente ale publicului caracterul de spectator cugetător în cel de agent social docil motivat să apere înverşunat „onoarea” PCRM, chiar şi în condiţiile unor vicii vizibile pasibile unor sancţiuni dure.

Inviolabilitatea „status-quo-ului” comuniştilor se datorează următoarelor puncte forte:

• „Moldovenismul” instituţionalizat, interiorizat în psihologia maselor, dar şi reproiectat în iniţiative politice noi;

• Revigorarea „orgoliilor” minorităţilor etnice, înaripate inclusiv prin popularizarea unor fobii anti-liberale;

• Resuscitarea polemicilor istorice legate de perioada ante şi postbelică (trecutul sovietic, rolul trupelor sovietice în cel de-al doilea Război Mondial etc.), utilizând abil orientarea pro-românească a agendei publice locale de către „liberalii mai radicali”.

„Logica liberalilor”

Multiplii „avocaţi” ai liberalilor au încercat să convingă opinia publică că odată cu suspendarea monopolului mediatic (deposedarea de controlul asupra CCA, schimbarea conducerii companiei publice „Teleradio-Moldova”, ordonarea activităţii agenţilor mediatici pro-comunişti etc.) va avea loc un aflux al popularităţii comuniste. În realitate, fondată pe percepţii inoculate timp de două mandate de către comunişti, memoria publică este mai durabilă decât campaniile unilaterale iniţiate de unii participanţi ai noii ecuaţii de putere (în special, PL şi PLDM).

Totodată, actuala conducere a mizat mult pe loialitatea sau indulgenţa societăţii civile, care însă şi-a păstrat în mare parte neutralitatea şi obiectivitatea faţă de actorii politici, deşi aceasta a completat generos rândurile mai multor formaţiuni politice.
Pe de altă parte, guvernanţii sunt nevoiţi să admită critica canalizată de către aceasta, conformându-şi retorica la principiile democratice şi europene de convieţuire. O demonstraţie în acest sens este atitudinea calmă a partidelor de factură liberală faţă de datele nefavorabile ale sondajului prezentat recent de IDIS Viitorul (Partidul Comuniștilor – 30,3%, Partidul Liberal Democrat – 14%, Partidul Democrat – 10,8%, Partidul Liberal – 7,4% etc.). Această remarcă este concludentă, mai ales atunci, când ne amintim despre acuzaţiile grele pe care le făcea la adresa mediului non-guvernamental actualele partide de guvernare, referindu-se la pretinsa „artificialitate” a sondajelor. De multe ori asemenea produse ale societăţii civile erau echivalate cu comenzi ale comuniştilor.

Oricum trebuie să reţinem faptul că iniţiatorul acestui sondaj este un susţinător robust al noii conduceri şi un critic acerb al comuniştilor. Or, pentru cei care împart pârghiile puterii ar fi ilogic dezaprobarea acelor reprezentanţi ai societăţii civile care promovează idei acceptabile, iar uneori chiar şi avantajoase Alianţei pentru Integrare Europeană (în domeniul Securităţii Naţionale, Reformei Constituţionale, Economia naţională etc.). Dimpotrivă, aceştia sunt axaţi pe multiplicarea susţinătorilor în cadrul mediului asociativ, prin atragerea lor în diverse parteneriate mixte (domeniul public – asociativ), care au uneori şi tentă politică.

„Sensul” vectorului extern

Rolul factorilor externi în menţinerea comuniştilor în topul popularităţii este indispensabil. Atât Vestul cât şi Estul au devenit involuntar sau intenţionat parte a strategiilor comuniste de conservare a influenţei sale în societatea moldovenească. Ne amintim absenţa unei critici frontale la adresa comuniştilor din partea instituţiilor europene, care în schimb au elucidat foarte echidistant aspectele pozitive ale guvernării comuniste, abordând însă destul de superficial particularităţile ei negative. Aici, trebuie să menţionăm că în cazul R. Moldova, europenii nu trădează principiile imparţialităţii şi non-imixtiunii în afacerile interne ale unui stat terţ. Chiar dacă în timpul mandatului comuniştilor, Bruxelles-ul avea o voce mai sonoră, acum acesta minimizează deliberat critica faţă de PCRM, cu scopul calmării situaţiei politice destul de volatile şi impredictibile (din cauza crizei politice îndelungate).

Totodată, comuniştii posedă un „cart blanche” în raport cu Moscova. În acelaşi context, pe fondul unei „reţineri” faţă de fosta guvernare, autorităţile ruse tind să instaureze o dizgrație faţă de guvernarea liberală în rândul moldovenilor rusofili. Tentativele părţii ruse devin şi mai eficiente din moment ce unii actori politici de la Chişinău comit gafe participând la realizarea unor politici cu încărcătură prea ostilă Rusiei.

În final, toate condiţiile descrise anterior permit PCRM-ului să-şi întărească avanpostul electoral, concomitent, fiind simplificată accesarea politicilor externe ale factorilor străini pentru forjarea unui partizanat solid în cadrul comunităţii moldoveneşti expusă spre polarizare/radicalizare, dar şi spre antagonisme endemice periculoase.

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Articles in English, Coaliţia "Alianţa pentru integrare europeană", Статьи на русском языке, moldova

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: