[Editorial] Cui îi pasă de „transnistro-fobiile” noastre?

Intenţionat am hotărât să las la o parte particularităţile politice, geopolitice şi de altă natură, care sunt înnodate în Declaraţia parafată nu demult de Medvedev şi Ianukovici la Kiev. Fac loc unui subiect, după mine, mult mai arzător şi „pământesc”, cel puţin pentru că detenţia şi „manipularea” cu Ernest Vardanean ne afectează pe fiecare dintre noi. De ce? Pentru că riscurile care planează deasupra lui Ernest ne sunt apropiate, căci ca şi el suntem cetăţeni ai R. Moldova. Fiecare dintre noi obişnuieşte să traverseze teritoriul constituţional moldovenesc – regiunea transnistreană, chiar dacă de fiece dată ne este frică să nu păţim ceva. Temerile noastre nu sunt iluzorii, căci cunoaştem foarte bine cât de inventivi sunt „lichelele oficiale” din porţiunea asta măruntă de pâmânt, din intenţii rele ruptă de la „corpul” firav al Moldovei, şi care apropie ţara noastră de entităţile „falimentare” to mai numeroase pe harta lumii răscolite de diverse crize. Ca şi în ochii lui Ernest, în ai noştri poate fi citită o ameninţare pentru securitatea noastră personală sau a persoanelor apropiate, care sunt nevoite să ascundă  „fobiile transnistrene” pentru a pleca în Ucraina, a vizita rudele din regiunea depliată tot mai accentuat de malul drept al Nistrului.

Cei care se jură că vor binele cetăţenilor săi din regiunea transnistreană, Medvedev şi Ianukovici, uită de fapt că populaţia nu are nevoie doar de bunăstare materială, culcată atent în Declaraţia târguită la Kiev. Drepturile şi libertăţile civile sunt la fel importante însă au lipsit definitiv din acest document, umplut peste margini de formule diplomatice plate, admise fără nicio dezaprobare de o bună parte din actuala guvernare moldoveană. Diligenţa dovedită de aceasta în salutarea „învoirilor” ruso-ucrainene este cu atât mai gravă cu cât nu a fost invocat în niciun fel soarta lui Ernest Vadanean sau a elevilor şi profesorilor liceelor din regiunea „răzvrătită”, care sunt subordonate malului drept, drepturile cărora devin frecvent „monede” de schimb sau „carne de tun” în strategiile propagandistice ale Tiraspolului.

Nici societatea civilă autohtonă nu a făcut mai mult decât guvernarea, cu excepţia unei singure organizaţii neguvernamentele, Promo-Lex, care a avut o replică salutabilă la adresa „consimţămintelor” dintre Medvedev şi Ianukovici. Într-adevăr solicitarea acestei organizaţii este cea mai raţională reacţie la „jocurile” de la Kiev. Or, pentru a opera în cazurile şcolilor sau a lui Vardanean şi alţii este necesar un mecanism juridic funcţional, care să acopere regiunea transnistreană şi să fie susţinut în proporţie egală de Ucraina şi Rusia. Din păcate, „picătura” căzută din partea acestei 0rganizaţii nu este deloc suficientă, în condiţiile unei miopii crase şi imobilităţi acute din partea autorităţilor şi a sectorului asociativ în general.

Concluzionăm cu dezamăgire că „temerile” noastre rămân deocamdată invincibile şi că numărul acelor actori pentru care contează eliminarea lor este mai mic decât cel al speranţele de a pune capăt „transnistro-fobiilor”.

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Coaliţia "Alianţa pentru integrare europeană", Conflictul transnistrean/приднестровский конфликт, Rusia pretutindeni

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: