Guvernul RM şi dublele standarde faţă de cetăţenii din regiunea transnistreană

Pentru AZI.MD

Numeroasele demersuri făcute de opinia publică către autorităţile centrale ale R. Moldova în privinţa cazurilor lui Cazacu şi Vardanean se pare că duc puţin câte puţin la „mişcarea carului din loc”.

Oricum oficialii moldoveni evită să descrie care sunt mijloacele generale alocate pentru obţinerea eliberării celor doi cetăţeni de către organele regimului separatist de la Tiraspol. Deşi Guvernul RM şi unitatea acestuia responsabilă de problematica transnistreană (Biroul de reintegrare) au promis că depun eforturi pentru soluţionarea rapidă a acestor cazuri, până acum lipseşte „planul de acţiuni” detaliat după care se conduc acestea pentru a atinge obiectivul asumat. Cazul reţinerii şi eliberării preşedintelui CEC în stânga Nistrului a demonstrat faptul că guvernarea acţionează reieşind dintr-un set de măsuri destul de dispersate, în lipsa unor paşi coordonaţi cu toţi actorii externi antrenaţi în repararea efectelor produse de conflictul transnistrean.

În primul rând, Guvernul a încercat să sincronizeze decizia de susţinere financiară a celor două familii afectate cu lansarea unui raport privind situaţia lui Cazacu şi Vardanean de către OSCE. Această atitudine, practic, a amânat anunţarea sprijinului financiar până la emiterea documentului OSCE, apărut destul de târziu (cel puţin o lună după săvârşirea celor două cazuri de arest). De asemenea, lipsesc argumentele de rigoare legate de metoda de calcul a alocaţiilor financiare, care în ambele cazuri constituie 25 mii lei. Întrebarea firească este: De ce 25 mii lei? Or, în mod normal stabilirea asistenţei trebuie să rezulte din necesităţile specifice ale fiecărei familii (de exemplu, după arestarea lui Vardanean, soţia lui trebuie să întreţină doi copii mici, iar cel puţin unul din părinţii lui Cazacu acuză agravarea ulcerului de stomac, ambii solicitând asistenţă medicală). Prin urmare, nu este loc pentru raţionamente politice privind similaritatea celor două cazuri sau pentru încercarea autorităţilor de a evita discuţiile publice privind echitatea şi responsabilitatea egală faţă de toţi cetăţenii din regiunea transnistreană, care „sare în ochi” de această dată.

În al doilea rând, în vizor nimereşte lipsa de perspectivă pentru prevenirea şi buna gestionarea în viitor a cazurilor de violare a drepturilor omului în regiunea transnistreană. În baza cazurilor Vardanean şi Cazacu, autorităţile centrale pot deveni ostatici ai practicilor folosite în prezent. Dacă cazurile se vor înteţi, atunci, cel mai probabil, instituţiile statului vor fi incapabile să acorde necontenit susţinere financiară victimelor ilegalităţilor comise pe malul stâng. Mai mult, R. Moldova ar putea să figureze regulat în procese la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. De aceea, se impune crearea unei agenţii naţionale concentrate pe coordonarea şi administrarea urgenţelor legate de încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului de către instituţiile nelegale ale autoproclamatului regim de la Tiraspol. Instituţia respectivă poate fi integrată în unul din ministerele relevante (Ministerului Justiţiei, Afacerilor Externe şi Integrării Europene) sau să funcţioneze pe lângă Biroul de reintegrare. Pentru o eficienţă sporită această „agenţie” ar putea îngloba capacităţi existente la nivelul societăţii civile, de multe ori mai reactivă şi capabilă în reglementarea cazurilor individuale de proveniență „transnistreană”. Aceasta va trebui să fie şi într-o permanentă conexiune cu actorii externi, în special, cu părţile din cadrul formatului de negocieri „5+2″ (Ucraina, OSCE, Rusia, UE şi SUA).

În mod imperios trebuie excluse orice abordări duplicitare vizavi de încălcarea drepturilor omului cetăţenilor noştri în regiunea separatistă. În condiţiile unei imposibilităţi de a-i scoate de după gratii pe Vardanean şi Cazacu, Guvernul a reacţionat prompt pentru a-l elibera pe preşedintele Comisiei Electorale Centrale (CEC), Eugen Ştirbu, reţinut pe malul stâng, în corespundere cu prevederile unui dosar fabricat de „organele transnistrene”. De acesta dată, cu eforturile comune ale autorităţilor naţionale şi ale OSCE, oficialul moldovean a fost pus în libertate, iniţial acuzat de Tiraspol că ar fi organizat alegerile locale la Corjova în 2007, cu încălcarea cadrului legal al autoproclamatei republici. În comparaţie cu gestionarea operativă a cazului lui Ştirbu, poziţia neinspirată şi slabă a Guvernului şi OSCE-ului faţă de Vardanean/Cazacu poate fi calificată drept discriminatorie, derivată de la politicile dublelor standarde.

Asemenea comportament din partea oficialilor este revoltător. Or, pe lângă susţinerea materială direcţionată pentru familiile „deţinuţilor” regimului criminal de la Tiraspol, sunt necesare şi acţiuni palpabile şi dinamice propriu-zise pentru Vardanean şi Cazacu, comparative cu cele realizate în privinţa Preşedintelui CEC. Persistenţa unui dezechilibru de acest gen nu face altceva decât să consolideze opinia potrivit căreia Guvernul intenţionează să ofere cele 25 mii lei pentru a-şi compensa impotenţa şi ineficienţa iniţiativelor orientate spre rezolvarea acestei chestiuni sensibil

Anunțuri
Explore posts in the same categories: AZI.MD, Conflictul transnistrean/приднестровский конфликт, V. Filat

One Comment pe “Guvernul RM şi dublele standarde faţă de cetăţenii din regiunea transnistreană”


  1. Exact Denis… asta si am vrut sa zic necitind inca articolul pana la capat „Guvernul intenţionează să ofere cele 25 mii lei pentru a-şi compensa impotenţa şi ineficienţa iniţiativelor orientate spre rezolvarea acestei chestiuni sensibil” si ce e mai important – INTENTIONEAZA in fata camerelor de luat vederi, nu si real. Din cate stiu aceste ajutoare materiale asa si nu au mai fost acordate.
    Ce tine de „mişcarea carului din loc” – din pacate sunt mai pesimist. Nu se mai misca nimic – sa ne aducem aminte si caul Varvara Zingan ce a protestat ceva ani in fata parlamentului, si al tinerei rapite recent la Tiraspol. Cazul Stirbu e un caz aparte – el a fost arestat de separatisti nu pentru a-l retine ca ostatic, ci pentru a face o demonstratie de mushci. Cei ce cred ca Moldova a contribuit la elibererea presedintelui CEC – s-au imbatat cu apa rece, iar ceilalti oameni de rand din transnistria si nu numai au fost si vor fi rapiti in continuare pentru a-i santaja atat pe negociatorii si UE si SUA cat si pe reprezentattii oficiali ai Rep. Moldova.

    Referitor la un centru ce ar solutiona astfel de cazuri – m-am gandit si eu, inda in nici un caz el nu ar trebuie sa fie coordonat de Chisinau (deoarece impotenta politica a Moldovei e un fapt implinit si demonstrat), mai repede ar merge Bruxel, sau cel mai bine Haga!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: