România în căutarea „vinovaţilor” pentru consecinţele inundaţiilor

Cine e vinovatul?! Probabil, e afirmaţia care „inundă” cel mai mult presa românească în prezent. Primul acuzat numit este guvernarea, care nu a învăţat lecţiile în urma inundaţiilor din 2006 şi 2008, care s-au repetat, doar că în proporţii mai mari şi în acest an. Milioane de euro alocate pentru măsuri de protecţie în faţa viiturilor ar fi trebuit să acopere golurile de administrare a apelor existente anterior. Lucrurile stau altfel. Iar oficialităţile nu dispun nici de timpul, dar nici de dorinţa corespunzătoare, pentru a descurca sforile în posibilele cazuri de delapidări de bani sau alte infracţionalităţi de ordin financiar, „vinovate” de cele întâmplate. Toată atenţia este îndreptată către sinistraţi şi diminuarea pagubelor materiale produse necontenit de inundaţiile nemaivăzut de abundente.

Destul de „proaspeţi” în memoria opiniei publice rămân „paşii de austeritate” anunţaţi de Guvernul lui Boc. Iar necazurile aduse de viituri par să necăjească în măsură egală populaţia, cât şi guvernarea. Pe lângă ieşirea din „încurcăturile” socio-economice şi financiare, la lista priorităţilor s-a adăugat şi înfruntarea cataclimesmelor de ordin natural.

Pentru a minimiza critica directă, dar şi pentru a pasa vina, membri ai Cabinetului de Miniştri din România au acuzat de consecinţele inundaţiilor autoritatea naţională de meteorologie. Cel puţin, Ministrul român de Interne, Vasile Blaga a învinuit-o pe aceasta pentru emiterea codurilor greşite de alertă faţă de nivelul căderilor de precipitaţii.

Replica nu s-a lăsat aşteptată mult timp. Codurile emise de metereologi nu pot fi exacte în proproţie de 100%, ar fi sugerat Directorul Administraţiei Naţionale de Meteorologie, Ion Sandu.

Parvine în mod firesc întrebarea: Dacă nu metereologii sunt responsabili de alertarea populaţiei şi sensibilizarea autorităţilor, atunci cine trebuie să facă acest lucru? Se pare că e o constatare retorică, care nu necesită multe explicaţii. Logica  „codurilor” este una de a pregăti din timp autorităţile pentru anticiparea şi diminuarea urmărilor fenomenelor naturale iminente. Oricum, dacă ar fi totuşi scăpări din partea „administratorilor meteo”, autorităţile trebuiau să creeze condiţiile necesare cu mult timp înainte de recentele viituri pentru a fi puşi în faţa unor efecte mai puţin drastice. Cât timp cele două părţi se acuză reciproc, populaţia sinistrată aşteaptă acţiuni concrete care să le aline durerea şi să le soluţioneze multiplele probleme.

Până una alta, intră în funcţiune Mecanismul European pentru Protecţie Civilă, care facilitează reacţia la nivel european în caz de dezastre şi are 31 de membri, care utilizează în comun resursele aflate la dispoziţia ţărilor afectate de dezastre în întreaga lume. Totodată, Bucureşti-ul speră să atragă finanţare europeană din cadrul Fondului UE pentru Solidaritate, în valoare de cel puţin 75 mln. euro.

Cifra păgubaşilor creşte, iar speranţa lor primară este să vadă o solidaritate mai mare din partea propriilor autorităţi şi, probabil, apoi de la europeni. Acest moment este crucial şi pentru oficialităţi, care au o posibilitate majoră de a se reabilita în faţa opiniei publice pentru instituirea „austerităţii”. Există totuşi riscul unor devieri pe motive arhi-cunoscute – delapidările şi risipele, pentru care România mai continuă să fie atent monitorizată de supervizorii europeni.

Ploile şi inundaţiile vor înceta odată şi odată, de aceea, contează mai mult decât orice menţinerea şi diversificarea asistenţei pentru regiunile sinistrate, în mod imediat şi plenar asumate de întreaga „armată” de autorităţi locale şi naţionale. Ezitarea sau gafarea din partea lor va sugera inevitabil publicului un răspuns riscant la întrebarea iniţială. În loc de explicaţii pline de misticism despre „imprevizibilele cataclisme naturale răbufnite din ceruri” sau altele stiinţifice privind „consecinţele schimbărilor climaterice”, sinistraţii vor prefera să acuze „autorităţile iresponsabile”.

Explore posts in the same categories: România europeană

2 comentarii pe “România în căutarea „vinovaţilor” pentru consecinţele inundaţiilor”

  1. Paisie Says:

    Şi nimeni nici în Europa şi nici în România nu vrea să umble la CAUZE şi nu doar la CONSECINŢE, cum o fac de obicei.
    Activităţile economice umane în cadrul ecosistemelor naturale montane din Alpi şi Carpaţi, distrugerea (iarăşi prin activităţi economice) a luncilor inundabile ale râurilor şi râuleţelor europene şi pierderea de către acestea a capacităţii de retenţie a viiturilor, iată adevăraţii “vinovaţi” ai calamităţilor.
    Nu are ce căuta Homo Economicus în pădurile dim munţi şi în luncile inundabile ale râurilor…
    Vezi si: Lăcomia strică omenia… şi ecologia


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: