R. Moldova în faţa „legalităţii” Declaraţiei de independenţă a Kosovo

Validarea Declaraţiei de independenţă a Kosovo faţă de Serbia de către Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ) [1] pune punct în dezbaterile îndelungate privind „legalitatea statalităţii acestei foste regiuni sârbe”.

Belgradul dezaprobă cu vehemenţă acest lucru, în timp ce Germania şi SUA insistă ca Serbia să înceteze animozităţile cu Kosovo şi să construiască cu aceasta un dialog politic sustenabil.  Pentru a tempera spiritele în statul sârb, „granzii europeni” administrează o doză de optimism european, promiţând că cele două entităţi vor avea împreună un „viitor european”. În practică, şanse europene reale are doar Serbia, care face tot posibilul ca să se integreze în spaţiul european, pentru a deveni atractivă populaţiei kosovare, precum şi pentru a influenţa la deciziile europene pe marginea Kosovo. Totodată, Bruxellul face manevre sofisticate pentru a integra ambele entităţi, consiliînd îndeaproape Serbia „frustrată” şi „irascibilă”. Pe de altă parte, europenii depun eforturi substanţiale pentru a  construi capacităţi interne, ce ar permite abilitarea administraţiei kosovară, considerată „incapabilă” şi „artificială” de oponenţii independenţei Kosovo.

Decizia CIJ prinde Chişinăul pe picior drept, în pofida numeroaselor circumstanţe nefavorabile, cauzate de „răcirea” dialogului cu Federaţia Rusă, din cauza politicii „emotive” a anumitor factori moldoveneşti, contradictorie cu ideologia de stat şi filosofia naţional-istorică a statului rus.

În primul rând, conjunctura internaţională este una prielnică Chişinăului şi incomodă pentru Tiraspol. Chiar dacă regiunea transnistreană îşi va celebra aproximativ peste o lună – „20 de ani  de independenţa”, de jure nimeni nu o recunoaşte şi nici nu o va face, în condiţiile apropierii mari între UE şi Rusia. Pe lângă, „Parteneriatul Estic” care prevede anumite angajamente din partea UE în privinţa „conflictelor îngheţate” din vecinătatea estică, prin intermediul Germaniei, Bruxellul a purces la instituţionalizarea Comisiei UE-Rusia pe subiecte de politică externă şi securitate. Mecanismul creat are menirea expresă de a contribui la promovarea unei soluţii viabile pentru conflictul transnistrean, prin înlocuirea finală a pacificatorilor ruşi cu o misiune civilă internaţională.

Pe planul doi se situaţionează comportamentul marilor actori internaţionali, cum ar fi Rusia sau Uniunea Europeană. Expunerea Ministerului rus al Afacerilor Externe consolidează poziţia opozanţilor independenţei Kosovo şi oferă argumente solide pentru statele care ca şi R. Moldova se împotrivesc acestei situaţii. Partea rusă evidenţiază că obiectul aprecierii juridice făcute de Curtea Internaţională constituie numai  „Declaraţia de independenţă a Kosovo” (din 17 februarie 2008), nu şi justificarea actului unilateral de separare de Serbia” [2]. Totodată, Moscova a criticat CIJ pentru abţinerea de a se pronunţa pe marginea consecinţelor actului de independenţă, precum şi asupra recunoaşterii Kosovo de către un rând de state. Rusia cere păstrarea cadrului juridic-normativ asigurat de Rezoluţie 1244 a Consiliului  de Securitate al ONU, în vederea identificării unei soluţii pentru problema kosovară.

Chiar dacă poziţia UE este avantajoasă independenţei Kosovo, Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe, Catherine Ashton [3], a specificat că prioritar este viitorul european al Kosovo şi Serbiei. Totodată, europenii îşi asumă responsabilitatea de a facilita stabilirea unui dialog dintre cele două părţi, care să conferă pace, securitate şi stabilitate regiunii.

Vocea Rusiei relaxează substanţial presiunile politice asupra statelor „anti-independenţa Kosovo”. Raportul de puteri creat oferă beneficii şi R. Moldova, care simultan se bucură de susţinerea Bruxellului în problema transnistreană. Contrar precedentului creat de Kosovo, statalităţile fictive ale regiunii transnistrene şi ale regiunilor separististe din Caucazul de Sud rămân condamnate de comunitatea europeană. De aceea, R. Moldova are la dispoziţie spectrul de contrargumente împotriva separatismului în Balcani, vehiculat de Rusia şi state europene, cum ar fi România sau Spania. Concomitent, autorităţile moldoveneşti valorifică potenţialul european pentru întreţinerea procesului de integrare, evitând efectele cazului Kosovo, care la nivel european nu este văzut drept „precedent” pentru tendinţele separatiste în Europa.

De asemenea, intransigenţa Rusiei faţă de „chestiunea kosovară”, la fel ca şi deschiderea europeană pentru stabilizarea regiunii, pot reprezenta „noi puncte de tangenţă” în vederea stimulării reglementării transnistrene şi împiedicării multiplicării „cazului Kosovo” pe seama „conflictelor îngheţate” de pe spaţiu ex-sovietic.

Referinţe:

1. Article 122. The Court has concluded above that the adoption of the declaration of independence of 17 February 2008 did not violate general international law,  Security Council resolution 1244 (1999) or the Constitutional Framework. Consequently the adoption of that
declaration did not violate any applicable rule of international law; Accordance with international law of the unilateral declaration of independence in respect of Kosovo, http://www.icj-cij.org/docket/files/141/15987.pdf

2. Комментарий официального представителя МИД России А.А.Нестеренко в связи с заключением Международного суда по Косово, http://www.mid.ru/brp_4.nsf/0/50A9684DB419B752C32577680058A3B9

3. Declaration by High Representative Catherine Ashton on behalf of the European Union on the ICJ advisory opinion, http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/EN/foraff/115902.pdf

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Amestec de geo/politică, moldova

One Comment pe “R. Moldova în faţa „legalităţii” Declaraţiei de independenţă a Kosovo”

  1. Cristi Says:

    Pacat ca Rusia nu recunoscut independenta Transnistriei in ’90. Acum am fi fost reunificati cu Romania , in cadrul UE cu salarii duble si triple, si mic trafic la frontiera cu Transnistria, iar romanii de acolo ar fi avut dubla cetatenie romana / rusa / ucrainiana.

    Dar menirea Transnistriei, ca si Crimeea, a fost mentinerea in spatiul de influenta rusesc a RM si Ucrainei. Iar moldovenii au muscat adanc din cadoul otravit al diabolicei minti a lui Stalin.

    Niciodata Rusia nu si-a dorit independenta Transnistriei. O va face doar cand va renunta la RM. Transnistria nu va fi parte a UE decat o data cu Rusia, adica …


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: