Republica Moldova pe agenda Strategiei Naţionale de Apărare a României

JURNAL  ACADEMIC, Centrul de Informare şi Documentare NATO

Autor: Denis CENUŞĂ, Expert în Relaţii Internaţionale

După patru ani de la lansarea Strategiei Naţionale de Securitate a României, în cadrul Consiliului
Suprem de Apărare a Ţării a fost prezentată Strategia Naţională de Apărare, care vizează o paletă largă
de mijloace capabile să apere interesele, valorile şi obiectivele naţionale de securitate, dar şi să
gestioneze eficient riscurile, ameninţările şi vulnerabilităţile, înfruntate de statul român [1].
Datorită statutului de membru al Uniunii Europene şi al Alianţei Nord-Atlantice, autorităţile
române au simţit nevoia să extindă şi să actualizeze obiectivele în sfera apărării, pentru a corespunde
nevoilor şi provocărilor proliferate în ultima perioadă. Strategia dată este considerată vitală şi din cauza
regresului în mediul securităţii europene după 2006 încoace. Originile declinului îşi trag seva din crizele
gazului, războiul ruso-georgian din 2008, distanţarea unilaterală a Rusiei de la cadrul restrictiv al
Tratatului privind Forţele Armate Convenţionale din Europa etc. Majoritatea pericolelor în regiunea Mării
Negre, trasate în document, au o legatură directă sau latentă cu factorul rusesc.

În abordarea relaţiilor dintre România şi vecinătatea estică şi sud-estică, Strategia este
concentrată pe relaţionarea multidimensională cu Republica Moldova. Pe de o parte, aceasta prevede
sprijinirea parcursului european al statului vecin, care va permite „eliminarea ultimelor bariere care au
separat o naţiune” [2]. Din text rezultă că unul din obiectivele centrale legat de perspectivele europene
ale R. Moldova este înfaptuirea unui gen de „reunificare a naţiunii române”. Este pentru prima dată, când
un document oficial cuprinde un scop de acest gen într-o formă atât de deschisă.

De asemenea, prin integrarea Moldovei în familia europeană se planifică extinderea spaţiului de
securitate şi prosperitate în vecinătatea estică. În realitate, integrarea ipotetică la Uniunea Europeană
fără reformarea sectorului de securitate moldovenesc, ceea ce ar implica inclusiv apartenenţa la NATO,
improbabilă în perioada apropiată. Prin urmare, se poate trage concluzia că Bucureştiul prognozează
anumite progrese în această direcţie din partea Chişinăului, unde în prezent există predispoziţii politice
clare de această natură.

Strategii români sunt de părere că accederea Moldovei la UE va contribui la soluţionarea
conflictului transnistrean. Perpetuarea acestui conflict este calificat drept ameninţare la adresa securităţii
naţionale româneşti, din cauza „trupelor străine staţionate, fără acordul ţării gazde (adică RM), în
apropierea graniţelor României”. Invocarea pericolului legat de „trupele străine” poate avea rădăcini în
razboiului din Caucazul de Sud, unde au fost implicate forţe militare de origine similară. Bazându-se pe
principiul anticipativ şi proactiv, autorităţile române se angajează să acorde asistenţă pentru a
„demilitariza regiunea”, „prin retragerea trupelor şi a armamentului stationate ilegal” în R. Moldova.
În linii generale, Strategia de Apărare se referă fugitiv şi de o maniera aluzivă la statul vecin în
mai multe rânduri. Două menţiuni indirecte se regăsesc la capitolul: „Obiective Naţionale de
Securitate”[3]. Referinţele prevăd „promovarea drepturilor românilor de pretutindeni”, care vor creşte
esenţial la număr după ce a avut loc simplificarea procedurilor de acordare a cetăţeniilor române pentru
populaţie din R. Moldova şi nu numai. De asemenea, accentul se pune pe „asigurarea unui climat de
pace, stabilitate şi securitate în vecinătatea României”, înglobând totalitatea ameninţărilor descrise mai
sus, dar în primul rând dăinuirea conflictului transnistrean şi menţinerea potenţialului militar rus în
regiune.

Prin prisma „conflictelor îngheţate” [4], la descrierea situaţiei internaţionale, Strategie aminteşte
din nou despre problema transnistreană, care „mocneşte” în proximitate, de circa 20 de ani. Cu toate
acestea, comunitatea internaţională, dar şi România, nu dispun de o soluţie viabilă. Totuşi, prezenţa lor
multiplică mişcările separatiste, întărind poziţiile susţinătorilor lor. În alţi termeni, fragmentul de Strategie
scoate în evidenţă „coflictul transnitrean” şi principalul „creditor” al regimului din regiunea separatistă –
Federaţia Rusă.

Într-un format mai general, documentul de strategie abordează foarte sumar R. Moldova la
capitolul „ameninţări”. Or, atenţie se acordă menţinerii „nivelului ridicat de instabilitate şi insecuritate în
zona Mării Negre” [5], ceea ce corespunde perfect cu pericololele şi incertitudile provocate de conflictul
transnistrean.

Documentul elaborat de partea română a generat atitudini negative în primul rând la Moscova,
dar şi la Kiev, unde se crede că R. Moldova şi guvernarea liberală aflată la conducere este folosită de
Bucureşti împotriva integrităţii teritoriale ucrainene. Nemulţumirea Rusiei rezultă nu doar din cauza
numeroaselor critici încorporate peste tot în Strategie, dar şi pentru că de facto a fost inclusă în lista
„ameninţărilor naţionale ale României”, pentru staţionare militară ilegală în raionale de Est ale R.
Moldova. Poziţia Chişinăului a fost total inofensivă, comparativ cu ceea ce ar fi fost în perioadă
conducerii comuniste.

Resuscitarea relaţiilor moldo-române şi sprijinul substanţial variat oferit de România, exclude
orice reacţie negativă din partea Chişinăului, chiar dacă în cadrul coaliţiei de guvernare sunt forţe care ar
condamna fără echivoc afirmaţia despre „dorinţa României de a elimina ultimele bariere care au separat
o naţiune”, subliniată în Strategia Naţională de Apărare a României.

Cu toate că, documentul poate fi criticat pentru caracterul său pretenţios depistat în mai multe
capitole, viziunile ancorate de el reflectă în mare parte spectrul problemelor predominante în zonă în
mediul de securitate. Totodată, Strategia reprezintă o valoare adăugată pentru întărirea stabilităţii şi
securităţii în vecinătatea europeană, comună cu cea a Republicii Moldova, care la moment dispune de
capacităţi reduse pentru a gestiona eficient ameninţările proprii, cu atât mai mult cele străine.

Referinţe:

1. Strategia Naţională de Apărare a României,
http://www.presidency.ro/static/ordine/SNAp/SNAp.pdf
2. Capitolul 7.1: Acţiunea Externă, Strategia Naţională de Apărare a României
3. Capitolul 3: Interese, Valori şi Obiective Naţionale de Securiate, Strategia Naţională de
Apărare a României
4. Capitolul 5: Mediul Internaţional de Securitate, Strategia Naţională de Apărare a României;
5. Capitolul 6.1: Riscuri şi Ameninţări, Strategia Naţională de Apărare a României.

Anunțuri
Explore posts in the same categories: RM şi România, România, Securitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: