Contra-argumente la tezele împinse de „Stratfor” vizavi de influenţa Rusiei şi impactul ei asupra referendumului din Moldova

Preluat de HOTNEWS.MD

Problemele cu care se confruntă Republica Moldova sunt deseori în atenţia organizaţiei de cercetare strategică „Stratfor”, ale cărei constatări de multe ori distonează cu starea de fapt a lucrurilor, inducând opinii distorsionate în spaţiul public autohton. În cea mai recentă analiză, Stratfor a făcut o introspecţie în legătură cu originile eşecului referendumului, acuzând în cele din urmă Rusia şi colaborarea acesteia cu Ucraina în reglementarea transnistreană. În urma studierii atente a argumentelor înaintate de această organizaţie putem deduce următoarele aspecte:

• Particularităţile exogene au determinat eşecul referendumului constituţional din Republica Moldova: influenţa Rusiei; presiunea exercitată de autorităţile ruse asupra importului de produse vinicole şi agricole pe piaţa rusă; impunerea parteneriatului Rusia-Ucraina în problematica transnsitreană; competiţia dintre Occident şi Rusia pentru influenţa asupra factorilor de decizie din R. Moldova; relaţiile „de sânge” ale Rusiei cu etnicii ruşi şi vorbitorii de limba rusă din R. Moldova.

• Invalidarea referendumului favorizează Rusia: Potrivit Stratfor falimentarea referendumului propus de Alianţa pentru Integrare Europeană arată că Rusia este suficient de capabilă să influenţeze „acţiunile pro-europene ale forţelor politice” de la Chişinău. De asemenea, analiştii acestei organizaţii pretind că la picarea sa, referendumul ar fi motivat Rusia să fie mai activă pentru „a-şi reface influenţa în regiune”. Potrivit altei teze avansate, prin ridicarea restricţiilor la vinuri şi legume, partea rusă a urmărit susţinerea comuniştilor şi indirect eşuarea plebiscitului.

• Referendumul este un preludiu pentru recăpătarea Moldovei în cadrul „cordonului de securitate de sud-vest al Rusiei”, necesar pentru remodelarea liniei militare şi de securitate în partea vestică a statului rus: Stratfor face o conexiune dintre referendumul picat, sprijinul Bucureştiului acordat forţelor pro-europene din R. Moldova şi pericolul „român” pentru interesele ruseşti în Moldova.

În comparaţie cu constatările obţinute de Stratfor, o scanare obiectivă a situaţiei ante şi post referendum demonstrează următoarele:

1. Eşecul referendumului are la temelie în primul rând cauze interne, rezultate din activitatea defectuoasă a participanţilor la referendum pe plan naţional şi la nivel local, în comunicarea şi abilitarea populaţiei în termeni de referendum constituţional. Informarea redusă la nivel local a avut loc în paralel cu acţiunile de ascundere şi ignorare a procedeului, locului şi zilei de exercitare a dreptului cetăţenilor la vot, din partea autorităţilor naţionale locale (susţinute de acţiunile de boicotare, dezinformare şi intoxicare a populaţiei, organizate de PCRM).

Implicaţia externă în problema referendumului a putut fi atestată doar la nivelul finanţării pregătirilor pentru referendum (ajutorul financiar extern), precum şi colaborarea cu autorităţile ţărilor unde au fost deschise secţii de votare suplimentare (cum ar fi Italia, Franţa, România, Spania). Totodată, un efect negativ asupra referendumului de provenienţă externă a putut fi indentificat în participarea slabă a moldovenilor din străinătate, care au absentat masiv la urnele de vot. Aceasta a fost posibil din cauza fricii de a nu fi expulzaţi din ţară (nutrită de comunişti de la Chişinău), dar şi din cauza lipsei elementare de informaţie despre referendum, fapt ce ţinea de responsabilitatea diplomaţiei moldoveneşti de la toate nivelurile (MAEIE şi misunile diplomatice), dar şi de prestaţia diasporelor moldoveneşti.

Din această perspectivă, învinuirile aduse Rusiei nu sunt deloc convingătoare. Or, nici restricţiile la vinuri sau legume, sau conflictul transnistrean, nu a determinat mai mult absenteismul populaţiei decât inexistenţa unei campanii electorale comune, coerente şi puternice din partea susţinătorilor referendumului în vederea materializării facile a vocii poporului, care optează pentru alegerea directă a preşedintelui, reclamând-0 discret cu ocazia întâlnirilor cu realizatorii de sondaje. Nici legăturile Moscovei cu minorităţile alolingve din ţară nu au predispus la abandonarea referendumului. În realitate, comunicarea partidelor „pro-referendum” cu alolingvii pe tema referendumului a lipsit definitiv, iar opţiunile lor au fost impuse de către autorităţile locale (APL-urile) „prietenoase” comuniştilor sau organelor de conducere al UTA Găgăuzia etc (nu tocmai pro-comuniste).

Reieşind din cele menţionate, constatăm că Stratfor interpretează eronat şi avansurile Ucrainei făcute Rusiei în privinţa reglementării transnistrene, care sub nicio forma nu a influenţat scorul referendumului. Or, măsurile de obstrucţionare şi restricţionare a participării la referendum a cetăţenilor moldoveni de pe malul stâng este o practică uzuală a administraţiei de la Tiraspol, a cărei agresivitate şi intransigenţă a fost determinată în acest an de marcarea a două decenii de la „proclamarea separării de la teritoriul constituţional”.

2. Eşuarea referendumului confirmă nesiguranţa electorală şi fragilitatea sprijinului popular pentru Alianţa pentru Integrare Europeană, dar mai puţin capacitatea Rusiei de a reveni, asta pentru că influenţa rusă nu a dispărut nicăieri, ci s-a diminuat, fiind substituită cu cea română, pe perioada actualei guvernări. Nici minorităţile alolingve, nici conflictul transnistrean, nici activitatea Bisericii Ortodoxe Ruse, nici dependenţa producătorilor moldoveni de piaţa rusă sau monopolul total al Rusiei în calitate de furnizor de gaze nu s-au evaporat în timpul guvernării forţelor pro-europene.

Ca urmare, nu prăbuşirea referendumului face Rusia să fie mai activă, ci rezultatele scrutinului electoral din 29 iulie 2009, care au propulsat la putere partide incomode (ca Partidul Liberal) Rusiei. În acest răstimp, autorităţile ruse au folosit „gesturile istorico-moraliste” manifestate la Chişinău pentru a pregăti anumite forţe politice eligibili pentru schimbarea orientării externe a R. Moldova, cel puţin în sensul politicii multivectoriale în locul celei pro-româneşti iniţiate de unii reprezentanţi ai guvernării moldoveneşti actuale.

Lacuna cea mai mare în abordarea aplicată de Stratfor este accentul pe care l-ar pune Moscova pe comunişti. Timp de un an nu a existat niciun semn clar şi univoc că PCRM ar fi favoritul Rusiei. Din contra, după cei 8 ani de guvernare comunistă, anihilarea „Planului Kozak”, manipularea excesivă şi neîndemânatecă cu factorul rusesc, Kremlinul intenţionează să îşi asigure prezenţa prin intermediul mai multor partide politice mari şi mai mici, dar nicidecum nu să parieze exclusiv pe comunişti. Pentru a nu cădea pradă manipulărilor unilaterale a comuniştilor întorşi cumva la putere, precum şi pentru a asigura o moderare a acestora în viitorul legislativ, „cetrele strategice” de la Moscova şi-ar dori apariţia unor „coaliţii de guvernare pro-ruse” sau cel puţin „loiale şi prietenoase Rusiei”, care să comunice mai puţin cu Bucureştiul în procesul de integrare europeană.

Scopul Rusiei este de a împotmoli cu orice preţ proiectele de extindere euro-atlantică spre Est cu includerea R. Moldova, pe care unii politicienii moldoveni le pot întreprinde consultându-se cu Bucureştiul. Integrarea europeană ca proces politic nu este văzută ca ameninţare pentru influenţa rusă, dacă la implementarea lui se va ţine cont de interesele ruse.

3. Referendumul nu are nicio legătură cu formarea sau resuscitarea „cordonului de securitate al Rusiei”, care aparţine altui substrat al afacerilor statului rus şi se regăseşte mai degrabă în tergiversarea şi manevrarea conflictului transnistrean, decât în falimentarea unei acţiuni politice de ordin strict local. Mai mult, pentru anumite forţe politice, factorul românesc a determinat participarea redusă la campania electorală. Fixate pe relaţionarea cu factorii de decizie din România, anumite componente ale AIE au uitat definitiv de agenda naţională, în topul căreia era referendumul. Totodată, în contradicţie cu opiniile Stratfor, referendumul „picat” reprezintă o oportunitate suplimentară pentru o campanie electorală activă a partidelor din Alianţă la alegerile anticipate.

În concluzie, aprecierile făcute de Stratfor nu explică deloc esenţa eşecului referendumului, ci încearcă să alimenteze acuzaţii la adresa Rusiei, temperând critica adusă AIE şi partidelor din cadrul acesteia pentru desfăşurarea ineficientă a plebiscitului, dar şi să atenueze şi „să muşamelizeze” posibilele suspiciuni care pot plana asupra actorilor occidentali, care au susţinut latent opţiunea referendumului, aleasă de forţele de la Chişinău.

Explore posts in the same categories: moldova, Referendum constituţional "art. 78", RM fara (cu) Rusia, Rusia pretutindeni