STRATFOR suspectează PDM-ul de o viitoare „trădare” a AIE şi coalizare cu PCRM-ul

Preluat de HOTNEWS.MD

Agenţia de analiză geostrategică STRATFOR s-a grăbit din nou să comenteze episoade ale agendei politicii interne moldoveneşti, de această dată, dând verdicte sumbre acordului de cooperare semnat de partidul condus de Marian Lupu cu formaţiunea lui Vladimir Putin, „Edinoia Rossia” („Eдинная Россия”). În viziunea experţilor acestei instituţii, parteneriatul PDM-„Edinoia Rossia” va reorienta echilibrul de putere în cadrul „coaliţiei pro-europene în perioada pre-electorală”, diminuând din „unitatea” Alianţei pentru Integrare Europeană. De asemenea, Stratfor consideră că înfrăţirea celor două partide are loc într-un moment „critic” pentru ţară, care nu şi-a revenit după referendumul constituţional.  Experţii pleacă de la perspectiva că Moscova şi-ar fi intensificat influenţa în ultimul timp, instrumentând interdicţii la produse agro-vinicole moldoveneşti şi înclinând Ucraina de partea sa în reglementarea transnistreană. Consolidarea poziţiilor  comuniştilor şi a partidelor „pitice” de orientare filorusă, în opinia Stratfor, rezultă din activitatea nemijlocită a factorului rusesc. În aceeaşi ordine de idei, experţii au întrevăzut confruntări „la nivelul politicii locale” dintre Rusia şi forţele pro-democrate.

Convenţia de colaborare PDM-„Edinoia Rossia” dezaprobată în culise de colegii de Alianţă ai PDM este etichetată de STRATFOR drept „înregistrare deschisă” a formaţiunii din Rusia la competiţia electorală pentru alegerile anticipate. Potrivit prognozelor experţilor, PDM este reclamat drept „cal troian” indiferent de poziţionare lui după acordul semnat cu principala forţă politică din Rusia.  În cadrul Alianţei, democraţii ar fi în stare să organizeze diversiuni, iar conform altor scenarii lansate de STRATFOR, PDM neapărat urmează să parăsească Alianţa pentru a se alia cu PCRM-ul. [1]

Analizând cu atenţie articolele STRATFOR dedicate Moldovei, sesizăm o tendinţă clară de a pune problemele înfruntate de actorii politici locali pe seama Moscovei. Orice mişcare în direcţia sau în sensul opus faţă de Rusia este obligatoriu raportată la victorii sau pierderi înregistrate de forţele occidentale sau cele ruse în lupte pentru influenţa în regiune. Insinuări de acest gen au fost observate şi anterior, când experţii STRATFOR atribuiau cu uşurinţă Rusiei responsabilitatea şi meritele pentru eşuarea referendumului constituţional [2].

Rămânând în tiparul abordărilor tradiţionale, STRATFOR încearcă să confere PDM-ului statutul de agent al intereselor ruse, pentru că a semnat un simplu acord de cooperare, obişnuit pentru practica relaţiilor dintre partidele politice pe plan regional şi internaţional. Desemnându-l drept „partid-Iuda”, experţii transformă PDM într-o sperietoare pentru acea parte a publicului local, care este dezamăgită de reticenţa Rusiei faţă de guvernanţii moldoveni.

Aceştia menţionează că acordul democraţilor cu „partidul lui Putin” poate dezbina „unitatea” AIE, uitând să amintească că acest acord poate avea şi conotaţii pozitive pentru viitoarea Alianţă, deoarece deschide un canal nou de comunicare cu Moscova. Experţii daţi caută să „demonizeze” parteneriatul iniţiat de PDM, suplimentând artificial volumul de suspiciuni care predomină în Alianţă de la bun început, din cauza animozităţilor anterioare evenimentelor din aprilie 2009, precum şi a drumurilor parcurse în cariera politică de către liderii politici din coaliţia liberal-democrată (originea politică a lui Vlad Filat şi votul lui pentru candidatura lui Voronin în 2005 sau apartenenţa incipientă a democratului Marian Lupu la PCRM şi complicitatea conferită apriori pentru faptele comise în timpul guvernării comuniste).

Ce au făcut de fapt democraţii?

În pofida faptului că lucrurile sunt evidente, STRATFOR proiectează scenarii apocaliptice, în care democraţii sunt protagoniştii centrali. În primul rând, liderii PDM nu au ascuns niciodată posibilitatea de a colabora cu PCRM, dacă vocile lui Voronin, Tkaciuk şi ale altora necooperanţi sunt retrase din corul comuniştilor. Totodată, Lupu şi Diacov vehiculează neîncetat principiul „compromisului” dintre forţele politice, în care au în vedere şi comunicarea cu PCRM, insistând însă pe condiţionalitate. În cadrul întrevederii de ieri, cu ambasadorul rus, Valerii Kuzimin, Dumitru Diacov a subliniat iarăşi rolul de „factor de stabilitate pentru o guvernare stabilă”, asumat de PDM în 2009 şi la care acesta nu vrea să renunţe în continuare.

În cadrul actualei guvernări, efectele stabilizatoare ale democraţilor au fost observate în temperarea distanţării R. Moldova de Rusia. Potrivit sondajelor, adepţii democraţilor au rămas la un procentaj practic similar celui din 2009, asigurându-i Alianţei sprijinul public necesar pentru o legitimizare mai largă a politicii purtate de întreaga coaliţie liberal-democrată.

Pe de altă parte, principialitatea şi inflexibilitatea PDM asupra mai multor iniţiative realizate de preşedinţia liberală sau guvernul lui Filat au condus la dispute serioase în cadrul Alianţei, la fel ca şi intransigenţa PL în relaţia cu PLDM şi PDM sau contradicţiile interminabile dintre liberal-democraţi şi democraţi pe motivul funcţiilor repartizate în stat şi aşa numita „trădare” legată  de candidatura pentru preşedinţie promisă PDM-ului de AIE.

STRATFOR presupune că acordul cu „Edinoia Rossia” va schimba valenţele puterii înaite de alegeri. În realitate, acordul semnat cu „edinoroşii” clarifică pentru electoratul care sunt orientările partidelor din cadrul Alianţei, unde PL s-a concentrat pe flangul pro-românesc, fiind susţinut de conducerea de la Bucureşti; PLDM-ul s-a impus în direcţia pro-europeană, având accesul la cancelariile liderilor politici ai numerosului şi influentului Partid Popular European (printre care, cancelarul Merkel, premierul italian Berlusconi, premierul ungar Orban, premierul polonez Tusk etc.); iar PDM s-a manifestat pe direcţia estică, oficializând relaţiile cu partidul puterii din Rusia. Or, raportul de forţe la Chişinău rămâne exact acelaşi, cu excepţia faptului că partidele de la guvernare îşi developează definitiv preferinţele şi vectorii externi (în lipsa obiectivă a AMN, care fără activarea unui bloc riscă să rămână în afara viitorului legislativ).

Conveţia moldo-rusă stabilită la nivelul partidelor implicate în procesul de guvernare din ambele ţări poate avea şi urmări pozitive pentru formarea eventualei „AIE 2”, deoarece creditează PDM cu încredere din partea alolingvilor indecişi sau săturaţi de „ofensivul” PCRM, dar şi a majorităţii cu nostalgii pro-ruse, care nu se mai regăseşte în bazinul electoral al comuniştilor. Totodată, după cum spune şi STRATFOR, PDM poate merge la înţelegeri cu PCRM, dar nu nicidecum nu datorită acordului cu „Edinoia Rossia”, dar ca urmare a unor divergenţe cu PL, PLDM sau ambele luate împreună pentru împărţirea fotoliilor în structurile de putere.

Diversiunile pe care le prognozează STRATFOR din partea democraţilor sunt improbabile şi ilogice, pentru că cel puţin în perioada pre-electorală şi electorală, partidele din AIE vor evita să efectueze atacuri grave pe plan reciproc, pentru a nu crea blocaje în negocierile post-electorale. În aceste sens, partidele au convenit la nivel declarativ asupra unui „pact de neagresiune”, ferindu-se de la campanii electorale care să afecteze imaginea colegilor de coaliţie. Acestea sunt pregătite să se coalizez în jurul unor mesaje anti-comuniste şi a unor proiecte nerealizate în decursul unui an de guvernare, fiind oricum tentate să arunce şi critici latente, dar deocamdată inofensive.

Intercalarea factorului rusesc în ecuaţiile de putere moldoveneşti denotă caracterul subiectiv şi speculativ al agenţiei STRATFOR. Or, la momentul actual, toată responsabilitatea pentru evoluţia politică, ratarea referendumului şi chiar sporirea influenţei ruse rezultă din acţiunile concrete ale coaliţiei liberal-democrate, care prin gesturile sale (corecte din perspectiva restabilirii adevărului istoric, dar neajustate la realităţile geopolitice actuale) a provocat sistematic Moscova; a neglijat electoratul în problema plebiscitului (lăsându-l înainte de scrutin insuficient informat, derutat sau speriat de comunişti) şi a fortificat indirect elementele pro-ruse (fetişizând şi trivializând simboluri istorice, culturale şi lingvistice etc.), inclusiv comuniştii.

Concluzionăm că ultimele produse analitice ale agenţiei STRATFOR poartă un caracter contradictoriu, pe de o parte, diseminând abordări distructive pentru actuala guvernare, ajutând comuniştii revanşişti să acutizeze şi să exploateze discrepanţele din interiorul AIE. Pe de altă parte, analizele date pot intensifica atenţia factorilor occidentali asupra vulnerabilităţii Chişinăului şi posibilităţii acestuia de a merge pe calea Ucrainei. Ca urmare, la fel ca şi în 2009, se doreşte posibil ca intermediarii din Vest să vegheze îndeaproape mişcările partidelor liberal-democrate, împiedicând balansarea R. Moldova spre Est.

Referinţe:

1. Strafor: Acordul de cooperare semnat de Partidul Democrat și ”Rusia Unită” va slăbi unitatea coaliției pro-europene în perioada preelectorală, http://unimedia.md/?mod=news&id=23795

2. Contra-argumente la tezele împinse de “Stratfor” vizavi de influenţa Rusiei şi impactul ei asupra referendumului din Moldova, https://cenusadi.wordpress.com/2010/09/13/contra-argumente-la-tezele-impinse-de-stratfor-vizavi-de-influenta-rusiei-si-impactul-ei-asupra-referendumului-din-moldova/

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Alegeri anticipate 2010, Amestec de geo/politică, Contra-argumente la analizele STRATFOR, RM fara (cu) Rusia, Rusia pretutindeni

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: