Bruxelles încurajează, Tiraspolul deranjează

PENTRU AZI.MD

După ce a pus piatra de temelie a propriei ambasade în regiunea separatistă Osetia de Sud, aflată sub protectoratul Rusiei, administraţia de la Tiraspol încearcă să-şi ridice prestigiul polemizând cu actorii statali reali.

Ofensiva liderilor separatişti se suprapune cu convergenţa mediatorilor şi observatorilor internaţionali asupra imperativului de relansare a negocierilor în formatul „5+2″. Contrar ambianţei binevoitoare şi productive amenajate de guvernarea de la Chişinău, cu sprijinul europenilor sensibilizaţi de transformările politice post-aprilie 2009, forţele anti-constituţionale de pe malul stâng orchestrează cu perseverenţă felurite „diversiuni” pentru a zădărnici mersul tratativelor, sincopate puternic în 2006. Gesticulaţiile separatiştilor variază de la obstrucţionarea procesului electoral în localităţile din regiunea transnistreană şi intimidarea alegătorilor, şi până la impunerea unor condiţii unilaterale care ar dezavantaja Chişinaul la reluarea circulaţiei feroviare pe segmentul transnistrean.

Adunate împreuna, impertinenţa şi îndrazneala separitiştilor se revarsă peste marginile acceptabilului, dar nu întâmpină deocamdată opoziţia cuvenită a autorităţilor constituţionale, nevoite să păstreze calmul pentru a nu cauza derapaje imprevizibile din partea Tiraspolului. Starea de „menţinere în şah” se pare ca nu displace oficialilor moldoveni, capabili mai degrabă să energizeze tratativele din contul cedărilor, decât să solicite compromisuri în vederea avansării cadrului de reîntregire a ţării, conjugându-se în jocuri cu sumă negativă.

Contrazicerea Berlinului sau confruntarea Occidentului pentru „recunoaştere”

Călătoria în spaţiul Schengen implică măsuri riguroase menite să stopeze sau să restricţioneze intrarea non-cetăţenilor europeni suspecţi. Circulaţia documentelor nerecunoscute, fabricate şi eliberate constant de administraţia de la Tiraspol, creează un teren fertil pentru sporirea numărului persoanelor de pe malul stâng respinse de cancelariile consulare occidentale. Beneficiari permanenţi ai indulgenţei autorităţilor ruse şi ucrainene, liderii separatişti au educat cu tenacitate modele comportamentale revendicatoare şi în rândul populaţiei controlabile. Cu toate acestea, spre deosebire de „vârful regimului” care dispune de dreptul de a circula nestingherit în Uniunea Europeană, pentru cel puţin încă 6 luni (pâna la 31 martie 2011), partea largă a populaţiei din regiune, rărite odată cu trecerea timpului, se poate deplasa in Europa doar în posesia documentelor oferite de autorităţile constiţutionale moldoveneşti sau a paşapoartelor eliberate neobosit de Ucraina şi Rusia.

Refuzul consulatului german de a deschide vize pentru studenţii din regiunea transnistreană, aflaţi în posesia actelor de indentitate „separatiste”, a fost întâmpinat cu aversiune la Tiraspol. În nota de protest[1] înaintată de responsabilii pentru afaceri externe ai regimului secesionist, misiunea diplomatică germană acreditată la Chişinau a fost învinuită de comportament nepoliticos şi chiar ofensator faţă de aplicanţii pentru vize schengen, originari din raioanele de Este ale ţării.

Asprimea tonului intonat de autorităţile separatiste depăşeste însă limitele diplomatice permisibile, testând stăpânirea şi tactul german. Tiraspolul pune la îndoială capacitatea Berlinului de contribui la reglementarea corectă a conflictului transnistrean, apreciind „incidentul consular” ca pe un obstacol pentru „perspectivele de colaborare dintre Transnistria şi Germania, în sfera socială, culturală, umanitară etc.”.

La prima vedere, acţiunea respectivă urmăreşte scopul de a discredita partea germană şi de a practica o formă de şantaj faţă de aceasta, revendicând înlesniri pentru posesorii de acte „transnistrene”. Totodată, ostilitatea faţă de una din marile forţe europene îi foloseşte Tiraspolului pentru promovarea imaginii regimului nelegitim. Prin metoda „confruntării”, separatiştii încearcă să investească în „autonomia şi autoritatea” regiunii, disconsiderate şi contestate vehement de mediatorii, observatorii şi organizaţiile internaţionale (cu excepţia Rusiei şi aliaţilor acesteia). Ridicarea ponderii sale în procesul de negocieri constituie alt obiectiv ţintit de liderii de la Tiraspol, care vor să profite din plin de contextul geopolitic regional şi îngăduinţa enormă manifestată de actorii occidentali.

Deschiderea europenilor şi „critica subtilă”

Pentru a crea condiţiile necesare revitalizării formatului „5+2″, Bruxellul a prelungit cu jumătate de an perioada de ridicare a restricţiilor la circulaţie pentru liderii separatişti.[2] Încrezuţi în eficienţa condiţionalităţii, factorii de decizie europeni insistă în relaţiile cu Tiraspolul pe soluţionarea problemei şcolilor cu predare în grafie latină, situate pe teritoriul controlat de separatişti, şi pe libertatea circulaţiei persoanelor prin regiunea transnistreană. Tactica „morcovului”, fără folosirea „biciului”, pare însă să nu aibă rezultatele scontate, din moment ce separatiştii se bucură de susţinerea nelimitată a Rusiei şi paralizează cu orice prilej procesul de negocieri.

Adepţii delicateţii şi raţionalităţii diplomatice, europenii au evitat să critice regimul de pe malul stâng, cu excepţia indicaţiilor subtile despre şcoli şi libertatea circulaţiei persoanelor. Ghidându-se de conduita UE, conducerea de la Chişinau s-a ferit să evoce situaţia agravantă în domeniul drepturilor omului (cazurile lui Ernest Vardanean şi Ilie Cazacu) la reuniunile recente cu oficialii OSCE, prezenţi la Chişinău. Abandonarea acestui domeniu poate fi întâlnită şi la europeni, care sunt preocupaţi de reanimarea negocierilor şi asigurarea unui dialog dinamic şi predictibil, ceea ce va exclude orice „deflagraţii” sau „dezgheţări” necontrolabile a conflictului. Experienţa nefastă din Georgia, noile ciocniri dintre armeni şi azeri în zona Krabahului de Nord, îi face pe europeni mai precauţi ca niciodată faţă de problema nesoluţionată de pe Nistru, în virtutea faptului că acest conflict este creditat cu cele mai optimiste perspective.

Pe de altă parte, Tiraspolul utilizează deschiderea UE şi caracterul cooperant al Chişinăului în scopul consolidării poziţiei sale în procesul de negocieri şi perpetuarea demersului privind recunoaştere independenţei înfăptuite a regiunii transnistrene.

În loc de concluzie…

Cât de vitale nu ar fi manevrele diplomatico-politice, nici Bruxelles-ul şi nici Chişinăul nu are voie să abandoneze tematica drepturilor omului în regiunea transnistreană, importante pentru ambele părţi, atât ca principii de bază în funcţionarea a UE, cât şi ca prevederi esenţiale pentru atingerea progreselor în procesul de reintegrare a ţării, precum şi pentru integrarea europeană a întregului teritoriu constituţional al R. Moldova.

Referinţe:

1. МИД ПМР НАПРАВИЛ НОТУ В АДРЕС ПОСОЛЬСТВА ФРГ В РМ, http://www.olvia.idknet.com/ol211-09-10.htm

2. Bruxelles-ul a decis prelungirea cu încă 6 luni a perioadei de ridicare a restricţiilor de circulaţie impuse liderilor de la Tiraspol, http://europa.md/primary.php?d=rom&n=Evenimente.0_7671

Anunțuri
Explore posts in the same categories: AZI.MD, Conflictul transnistrean/приднестровский конфликт, moldova, UE şi RM

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: