Saakaşvili, „folosit” de Ghimpu în scopuri electorale

Preluat de OBSERVATOR.MD

Încă un gest cu iz anti-rusesc a venit din partea preşedintelui interimar al R.Moldova. Decorarea cu cea mai înaltă distincţie de stat a controversatului lider georgian, părinte şi autor al „Revoluţiei rozelor”, Mihail Saakaşvili, l-a ajutat pe Ghimpu să producă un eveniment politic sonor, care a mişcat din loc mai multe pietre de la fundul apelor politicii moldoveneşti. Astfel, Voronin s-a dezis public de „prietenia politică şi situaţională” cu Saakaşvili, admisă de liderul PCRM sub presiunea circumstanţelor de ordin geo-politic din 2005. Mai mult, „Ordinul Republicii” şi-a confirmat titulatura de „instrument politic”, doar că în mâinile altor actori politici decât cele ale generosului preşedinte interimar, Mihai Ghimpu.

Voronin şi „nulitatea lui Saakaşvili”

Tonul aspru al comunistului Voronin a şters parţial din atmosfera pozitivă legată de vizita preşedintelui georgian în R. Moldova. Deşi, Saakaşvili şi-a manifestat deschiderea sa spre toate formaţiunile politice din ţară, liderul PCRM a refuzat invitaţia fostului său omolog georgian. Declarativ, Voronin a motivat că nu are nimic în comun cu cel care a ordonat demolarea monumentului sovietic de la Kutaisi, ridicat la începutul anilor ’80 ai secolului trecut, dar demontat în luna decembrie 2009 de către autorităţile georgiene pentru costruirea reşedinţei noi a Parlamentului georgian.

Cu certitudine, gestul impardonabil din partea unui fost lider de ţară, actualmente incomodat de cadrul limitat impus de postura de opoziţie, care a insultat un înalt oficial străin etichetându-l drept „nulitate”, nu va avea costuri pentru PCRM. Din contra, anumite segmente de electorat se vor alătura lui Voronin, salutându-l pentru curajul şi „obrăznicia” aratată faţă de Saakaşvili. Raportarea mesajului insultător la contextul politic local denotă alte aspecte importante, care ţin mai puţin de imaginea şi prestaţia propriu-zisă a preşedintelui georgian.

Retorica agresivă aplicată faţă de acest personaj străin este în primul rând o extindere a intoleranţei comuniştilor faţă de liberali şi liderul acestora, după principiul primitiv: „prietenul duşmanului meu îmi este la fel duşman”. Din lista scurtă a prietenilor lui Ghimpu şi respectiv a duşmanilor lui  Voronin face parte cel puţin încă un şef de ţară, Traian Băsescu, care mai mult decât alţi lideri de stat a oferit liberalilor suportul politic şi chiar financiar (la nivel interstatal), de care aceştia aveau nevoie în perioada de guvernare post-comunistă în 2009-2010. De altfel, Băsescu la fel ca şi Ghimpu face parte din cercul de prieteni al lui Saakaşvili, însă de o pondere politică incomparabilă cu cea a modestului şi provincialului Ghimpu. Comuniştii îl suspectează pe Saakaşvili şi pentru că acesta este în relaţii strânse cu preşedinţia română, care nu-şi ascunde simpatiile faţă de actuala guvernare de la Chişinău. Astfel, principiul după care se comportă opoziţia comunistă se rezumă la discreditarea, ridiculizarea, fie banalizarea sprijinului din exterior primit de componentele din fosta Alianţă pentru Integrare Europeană.

Al doilea aspect important legat de reacţia adversă la vizita lui Saakaşvili ţine de relaţia lui Voronin/PCRM cu Moscova, cu care cochetează fără succes comuniştii moldoveni. Ca şi Partidul Regiunilor din Ucraina, care anterior condmna acţiunile lui Saakaşvili, pentru a intra în graţiile Rusiei, exact la fel procedează şi PCRM, pus în situaţia de a importa antipatiile faţă de „duşmanii Rusiei”, pentru a-şi demonstra orientarea pro-rusă în faţa categoriilor specifice de electorat din ţară, punându-se concomitent bine pe lângă autorităţile ruse iritate la maxim de persoana lui Saakaşvili.

În al treilea rând, în joc este pusă viabilitatea „miturilor electorale” plăsmuite şi promovate intens de comunişti în teritoriu, care cu sprijinul liderului georgian sunt contrazise şi anihilate de către puterea liberală. Astfel, Saakaşvili a fost folosit de către echipa lui Ghimpu pentru a consolida poziţia liberală privitor la situaţia din zonele afectate de inundaţii. Oficialul georgian alături de Ghimpu a participat la evenimentul de denumire a unei străzi din localitatea Obileni în „Georgia”. Acesta reprezintă şi unargument combativ contrapus la realităţile negativiste proiectate de comunişti în problema sinistraţilor moldoveni.

O pică mai veche ţine de evenimentele din 2005, când de fapt, Saakaşvili şi Ianukovici făceau parte dintr-o mişcare sau un proiect geo-politic mai larg de delimitarea a influenţei ruseşti în Europa de Est şi Balcani, susţinut de factori occidentali, care i-au costat pe comunişti relaţiile prietenoase cu Rusia şi ulterioara lor devalorizare în strategiile geopolitice locale ale Moscovei. Din aceasta transpare şi caracterul profund artificial al relaţionării cu actorii vestici sau cei orientaţi spre Vest spre care au fost înclinaţi comuniştii în 2005.

De asemenea, PCRM mai acţionează şi în baza simplelor consideraţii de PR, potrivit căror asocierea cu un personaj negativ poate prejudicia relaţia cu electoratul extrem de prudent şi sensibil în ultimele zile şi ore până la scrutinul din 28 noiembrie. Or, Saakaşvili este asociat cu războiul din Caucaz din 2008, care în opinia consumatorilor de presă rusă guvernamentală a declanşat acţiuni militare împotriva armatei ruse şi a populaţiei din Osetia de Sud. Totodată, liderul georgian este perceput ca un agent străin care a instalat un regim pro-occidental ostil faţă de Rusia şi faţă de sistemul de valori cu reminiscenţe sovietice, protejat de Kremlin.

Raţionamentele lui Ghimpu

Exact după modelul invers ales de comunişti a acţionat Ghimpu, care continuă să-şi contureze profilul său „antirusesc”, folosind orice şi pe oricine. Acordarea celei mai superioare distincţii din Moldova unui personaj considerat de Rusia a fi unul din „duşmanii numărul unu” pune o amprentă şi mai groasă pe atitudinea preşedintelui liberal vizavi de Rusia. Bineînţeles, decretele şi ordinele acordate de şeful statului sunt elemente ale afacerilor interne, care se decid fără acceptul forţelor străine. Dar, totodată, acestea stau la dispoziţia factorilor locali şi sunt selecţionate în funcţie de priorităţi şi pe perspectivă cât mai îndelungată. Din acest punct de vedere, decizia lui Ghimpu de a-l decora pe Saakaşvili are explicaţie şi scopuri bine definite. Or, cât de mult nu ar declara Ghimpu că doreşte relaţii bune cu Moscova, un asemenea ordin pune la îndoială declaraţiile sale pro-ruseşti. Prin urmare, sensul respectivului act este de a atrage electoratul care simpatizează liderul georgian, unul din rivalii principali ai autorităţilor ruse. Transferul adăugător de imagine de la Saakaşvili poate decide soarta câtorva zeci, sute sau poate mii de voturi, importante posibil din perspectiva viitoarei distribuţii de putere.

Pe calea „ordinului” înmânat lui Saakaşvili, Ghimpu tinde să-şi confirme şi o vocaţie euroatlantistă, mult râvnită, dar slab conştientizată, la care acesta pretinde în contextul extinderii NATO spre Est, care vizează direct şi statul georgian. Cu atât mai mult, după ce a gafat în cazul cu scrisoarea recentă transmisă secretarului general al NATO.

Totodată, ritualurile în jurul „autorului revoluţiei rozelor” trebuie privite şi ca acţiuni de agitaţie electorală, prin care liberalii vor să placă publicului, dorind să ridice meritele pentru contribuţia georgiană la ajutorarea sinistraţilor din localităţile inundate.

Devalorizarea „Ordinului Republicii”

După decorarea lui Saakaşvili cu „Ordinul Republicii” pentru „contribuţia deosebită la dezvoltarea şi consolidarea relaţiilor de prietenie şi colaborare moldo-georgiene şi pentru asistenţa acordată Republicii Moldova în lichidarea consecinţelor inundaţiilor din vara anului curent” [1], importanţa acestei distincţii a fost pusă la îndoială de alţi deţinători ai acesteia, cum ar fi şi ziaristul Dmitri Ciubaşenko. Uşurinţa cu care a renunţat ziaristul la „ordin” plasează această decoraţie în rândul unor distincţii derizorii, fiind o lovitură ce o descalifică, discreditându-l pe Ghimpu şi celelalte decoraţii oferite necondiţionat şi de multe ori nejsutificat, pe parcursul interimatului său de preşedinte.

Desigur, sinceritatea lui Ciubaşenko este îndoielnică, deoarece acesta serveşte intereselor partidului lui Pasat, iar gestul lui este strict in context electoral. Oricum, instituţia preşedintelui şi competenţele acestuia au fost diminuate, iar o parte din electorat a fost radicalizat. În cele din urmă, decizia lui Ciubaşenko nu va hotări foarte multe pentru Partidul Umanist, favorizând în mare parte comuniştii spre care se orientează alegătorii nemulţumiţi de Ghimpu şi Saakaşvili.

În loc de concluzie…

Bineînţeles, vizita lui Saakaşvili a coincis cu alegerile din R. Moldova, iar transferul indirect de imagine către Ghimpu poate fi raportat la atitudinea liderului georgian faţă de Rusia, decât la semnificaţia reală a preşedindelui interimar pentru calculele geopolitice ale puterii de la Tbilisi. În mare parte, Saakaşvili a folosit momentul pentru a-şi impresiona publicul de acasă, demonstrându-i capacitatea Georgiei nu doar de a soluţiona problemele interne, dar şi de a veni în ajutorul statelor mai nevoiaşe. [2]

În comparaţie cu situaţia din 2005, vizita în Moldova, este o parte din „turneul” lui Saakaşvili cu destinaţia Bruxelles, unde s-a întâlnit cu oficialii UE şi NATO, pledând pentru relaţii paşnice cu Rusia şi continuarea integrării în spaţiul euro-atlantic. Iar Mihai Ghimpu şi „showul” organizat cu ocazia vizitei lui Saakaşvili face parte din agenda locală electorală a PL, care este în competiţie strânsă cu PLDM, al cărui lider este mai eficient şi mai acceptabil pe scena şi de către actorii externi.

Referinţe:

1. Preşedintele Georgiei a fost decorat cu „Ordinul Republicii”, http://www.presedinte.md/press.php?p=1&s=8138&lang=rom

2. The President of Georgia was granted the highest award of Republic of Moldova, http://www.president.gov.ge/index.php?lang_id=ENG&sec_id=226&info_id=5866

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Alegeri anticipate 2010, Amestec de geo/politică, Coaliţia "Alianţa pentru integrare europeană", CSI sau Comunitatea Statelor In/dependente de Rusia, Mihai Ghimpu, RM fara (cu) Rusia, Uncategorized

One Comment pe “Saakaşvili, „folosit” de Ghimpu în scopuri electorale”

  1. Taken74 Says:

    Ghimpu este prea radical si nu a facut nimic semnificativ pana acum, avem nevoie de o noua viziune si de niste scopuri mai bine definite, pe 28 votez Gabriel Stati.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: