7 întrebări despre „7 aprilie”

Exclusiv pentru AZI.md, preluat de HOTNEW.MD

Data de 7 aprilie este considerată un simbol al eliberării de sub regimul lui Voronin, un soi de “revoluţie”. Cred însă că această zi este, în primul rând, una de doliu, pentru acei tineri, care cu propriii ochi şi pe propria piele, au sesizat carenţele şi degradarea mecanismului de asigurare şi protecţie a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Această zi mai este una de eliberare a celor mai sinistre imaginaţii şi pofte ale “armatei” de reprimare a libertăţilor civile, dirijată de şefii guvernării comuniste. Nici pe departe nu a fost o “revoluţie”, nici una obişnuită, nici una “twitter”. Multe întrebări rămân fără răspuns, iar puţini sunt cu adevărat capabili să dea răspunsuri exhaustive, abţinându-se de la interpretări subiective. Vom încerca în cele ce urmează să punem cele mai delicate 7 întrebări, la care nu se găsesc răspunsuri complete, deoarece arhivele sunt închise, iar datele reale au fost distorsionate de politicieni şi agenţii lor publici:

1. A fost revoluţie sau nu? Sub nicio formă acele evenimente tumultoase, dramatice şi ambigue, nu pot fi catalogate drept revoluţie. Atunci, pe 7 aprilie, au avut loc demonstraţii paşnice, ulterior separate în două – cea paşnică şi cea violentă. Nu toată lumea adunată în centrul oraşului, ci numai protestatarii violenţi au folosit momentul pentru a se răfui cu poliţiştii şi edificiile asociate cu Voronin şi PCRM. În timp ce poliţiştii au aşteptat cu răbdare comanda dată de sus, pentru a se răzbuna, maltratând tinerii aflaţi la îndemână. Tinerii mânaţi de emoţii şi prinşi pe picior stâng de circumstanţele schimbătoare au devenit pradă uşoară pentru poliţiştii programaţi să-i pedepsească pe cei care au ridicat pietre împotriva lor. Revoluţie autentică a avut loc recent în Tunisia sau Egipt, unde prin proteste s-a realizat schimbarea radicală a regimului politic. În Moldova, comuniştii au plecat pe cale democratică, având toate premisele pentru a reveni în viitor. Iar Voronin nu este prigonit ca Mubarak sau Ben Ali din cele două ţări arabe, ci îşi petrece liniştit bătrâneţea în actualul Parlament, nu ca un simplu deputat, ci ca reprezentant de vază al unei opoziţii parlamentare puternice.

2. Unde a fost societatea civilă pe 7 aprilie? Reprezentanţii societăţii civile, cel puţin cei mai importanţi, nu s-au implicat deloc în procesul de coordonare a protestelor anti-comuniste de atunci, deoarece nu ştiau ce se întâmplă cu adevărat şi cine stă în spatele demonstraţiilor. Dar cel mai important e că ei nu erau siguri că rezultatul final îi va avantaja, de aceea nu doreau să se solidarizeze deschis cu protestatarii paşnici. De fapt, anume ei cunoşteau bine ce reprezintă în sine guvernarea comunistă, şi cât de aproape de principiile democraţiei este aceasta. Tot ei cunoşteau cum s-au desfăşurat alegerile, având acces la informaţia despre monitorizarea scrutinului. Dar nimeni dintre aceştia nu a ieşit în faţa tinerilor să le spună că alegerile nu au fost falsificate masiv, după cum au pretins, dar nu s-au îngrijit să demonstreze, anumite partide, pe atunci în opoziţie. În cele din urmă, anumiţi reprezentanţi ai societăţii civile au ieşit cu o declaraţie, dar întârziată, după ce s-au exprimat organisme internaţionale ca OSCE sau Consiliul Europei, în loc să susţină şi să supravegheze mersul protestelor paşnice, după modelul “maidanului ucrainean” sau a revoluţiei rozelor din Georgia.

3. De ce doar unii vorbesc despre 6 aprilie? Amintirile despre 6 aprilie au fost şterse de ciocnirile sângeroase dintre poliţie şi protestatarii violenţi, de incendierile “spectaculoase” ale edificiilor de stat, dar cel mai mult de teroarea instaurată în Chişinău în perioada 7-15 aprilie, când tinerii erau vânaţi pe drumuri, în licee şi universităţi, peste tot. Ziua de 6 aprilie interesează mai puţin pentru că atunci totul a fost paşnic, atunci a demarat totul – a început de la lumânări şi un doliu simbolic în legătură cu victoria comuniştilor la alegerile parlamentare. Dar această panoramă calmă, plină de solemnitate şi patriotism, deranjează atât comuniştii, cât şi partidele liberale. Primii exclud 6 aprilie pentru că această zi explică că niciun fel de lovitură de stat nu a avut loc. Liberalii (PL, PLDM) lasă în umbră ziua de 6 aprilie pentru că au fost totalmente absenţi, privind de la distanţă cum decurg evenimentele. De asemenea, această dată este incomodă pentru toţi cei care inoculează opiniei publice că tinerii au ieşit în stradă pentru a organiza “revoluţie”.

4. De ce nu sunt traşi la răspundere vinovaţii? Din raţionamente politice puţini pot fi traşi la răspundere. Poliţiştii şi şefii lor se bucură de protecţia judecătorilor, dar şi a sistemului judiciar şi a instituţiilor de stat, care încă nu s-au eliberat de frica faţă de elementele PCRM-ului. Dar pe lângă reprezentanţii MAI, judecaţi trebuie şi tinerii care au incitat spiritele şi au atacat în formă deschisă reprezentanţii organelor de menţinere a ordinii publice. Problema este că anumiţi politicieni arată cu degetul la poliţişti, anticipând acuzaţiile la adresa lor, deoarece unii instigatori sunt chiar din rândul aripilor tinere ale formaţiunilor lor.

5. Dacă Voronin a plecat pe cale democratică, fără nicio revoluţie, de ce avem nevoie de „7 aprilie”? Cu certitudine, în această zi ne amintim cu lacrimi în ochi de primii tineri care au nimerit pe mâna poliţiştilor furioşi până la nebunie. Dar, interesul faţă de această zi nu este alimentat de tinerii care acum doi ani protestau liniştit în Piaţa Marii Adunări Naţionale, nici de prietenii sau părinţii lor, care ca în coşmar îşi aduc aminte de spaima pe care au trăit-o atunci. Iniţiativa de a transforma această dată în ziua libertăţii aparţine partidelor politice liberale, care au nevoie de un simbol puternic, cu efecte de mobilizare electorală. În special, de aceasta se preocupă PL care la nivel de primărie oferă bani tinerilor maltrataţi în aprilie 2009, avându-l ca rival pe PLDM care încercă să vină cu o poziţie mai pragmatică – căutând preponderent „ţapi ispăşitori”. Oricum de această dată misterioasă îşi leagă speranţe politice şi electorale toate partidele anti-comuniste din ţară, dar şi anumite mişcări socio-politice de pesta hotare, care la fel susţin ideea eronată că la Chişinău a avut loc o revoluţie.

6. De ce după 2 ani populaţia continuă să fie separată în pro şi contra “7 aprilie”? Această divizare persistă pentru că evaluarea şi judecarea evenimentelor din aprilie 2009 a fost politizată din start, atât de către comunişti, cât şi de către partidele din actuala şi precedenta coaliţie de guvernare. Din primele zile de după revolte şi teroare, doar unii, printre care şi eu, se pronunţau ferm pentru desfăşurarea unei misiuni independente de investigaţie, gestionată de un grup de experţi europeni. Din păcate, aceasta s-a întâmplat mult prea târziu (jumătate sau chiar un an de la eveniment), când urmele au fost şterse, iar mulţi vinovaţi s-au deghizat în victime. Pentru că nu există probe exhaustive şi argumente credibile pentru toată populaţia, ţara va continuă să se situeze în două tabere. Aceasta se datorează într-o anumită măsură şi împărţirii opiniei publice în baza criteriului geopolitic – Vest și Est. Prin urmare, atât timp cât la Moscova se va spune că a avut loc o tentativă de lovitură de stat, o parte din cetăţenii moldoveni vor da crezare acestei variante. De aceea, pentru a crea o viziune unică vizavi de aprilie 2009, este nevoie de o reconciliere naţională. Din cauza divergenţelor continue dintre forţele politice este însă greu să realizezi chiar şi cei mai mici paşi pentru crearea unor “poduri de dialoguri”.

7. Care este semnificaţia lui “7 aprilie”? Această zi ne-a dat lecţii tuturor, începând cu tinerii şi societate civilă, şi terminând cu politicienii iresponsabili, consumatorii fideli ai energiilor civile gratuite. Această zi, dar în primul rând ziua de 6 aprilie, ne vor aminti mereu despre riscurile care pasc regimurile non-democratice. 7 aprilie 2009 a demonstrat că societatea civilă şi tinerii au fost nepregătiţi pentru înfruntarea unei asemenea crize, fiind apatici sau lăsându-se manipulaţi de mediul precipitat. De aceea, analiza la rece şi reflectarea profundă asupra acestei zile, trebuie să fie punctele de pornire pentru revizuirea poziţiilor lor.

În fine, data de 7 aprilie contează pentru cei cărora le lipsesc repere morale. Dar oare ziua când au avut loc acţiunile sinistre ale poliţiştilor trebuie să fie unica referință pentru tineretul pro-european, dezamăgit în competenţa şi sinceritatea politicienilor, dar şi în faptul că adevărul despre aprilie 2009 nu este lăsat să iasă la suprafaţă?!

Anunțuri
Explore posts in the same categories: 7 aprilie 2009

5 comentarii pe “7 întrebări despre „7 aprilie””

  1. Andrei Fornea Says:

    Adevarat Dionis, uneori am impresia ca se priveste din diferite colturi, altii continue sa creada in tampenii, pacat.

    Am scris ei eu un articol lung la acest subiect, credeam ca voi fi criticat, dar n-a fost asa.
    http://andreewmd.wordpress.com/2011/04/04/ce-le-voi-spune-nepotilor-mei-despre-7-aprilie/


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: