„Caravana Cinematografică” – un film „ploios” şi plin de simboluri

Postat pe VOXPUBLIKA.md, preluat parţial de TIMPUL

Prima dată am mers la un film despre care nu cunoşteam practic nimic, dar pe care prietenii m-au sfătuit să-l privesc numaidecât. Filmul a început cu prezentarea echipei, care a participat la producerea filmului “Caravana Cinematografică”. Co-organizatorii din partea Moldovei l-au prezentat pe regizorul ardelean Titus Muntean, pe Vivi Drăgan Vasile, director de imagine şi pe Oana Giurgiu, producător executiv. Dar cele mai multe aplauze din partea publicului le-a primit actorul Dorian Boguţă, originar din Chişinău, necunoscut pentru mine înainte de difuzarea acestui film. A lipsit de la prezentarea filmului actriţa Iulia Lumînare, din motive neplăcute, pe care mă voi strădui să le motivez spre final, prin intermediul circumstanţelor observate în peliculă.

Acţiunea în film începe să aibă loc pe timp ploios, care se menţine până la finalul “urât”. “Caravana cinematografică” vine în comuna Mogoş, în ziua de sâmbătă, când majoritatea lumii este în oraşul din apropiere, numele căruia rămâne până la urmă necunoscut. Conducătorul Caravanei este “tovarăşul Tavi”, care vine să facă propagandă comunistă în mica localitate rurală. În toate scenele importante din film, lui Tavi îi ţine companie personajul mai puţin simpatic “şoferul” maşinii. Ajungând în sat, Tavi este nemulţumit de viaţa rurală pe care o întâlneşte acolo – cireada de vaci, locuitorii nepăsători faţă de străini, încetineala şi tardivitatea comportamentelor rurale. Totul îl irită pe colaboratorul partidului comunist în România ceauşistă.

Ploaia durează şi este factorul care provoacă probleme principalelor personaje – degradează pelicula cu propaganda comunistă. În mod interesant, autorii filmului bazat pe o operă scrisă în anii ’80, de Ioan Groşan, introduce natura ca un obstacol împotriva regimului comunist, ce nu a reuşit în cele din urmă să schimbe cutuma mediului rural îndepărtat. Anume Tavi, ca şi întruchiparea modelului comunist de gândire, se simţea rătăcit în ploaie şi în satul, scufundat în rutina lucrurilor simpliste şi distanţate de politica de partid.

Anume ploaia şi obişnuinţele sătenilor, de la plutonierul veşnic ameţit până la preşedintele comunei, speriat de puterea centrală, creează terenul pentru o confruntare cu Tavi, omul sistemului, îndoctrinat până în ţesutul măduvei. Confruntarea se simte odată cu iniţierea anchetei pentru găsirea vinovatului ce a prejudiciat “proprietatea statului”. Incriminaţi de “sabotajul” împotriva Caravanei cinematografice sunt toţi de la directorul de şcoală până la preşedintele comunei. Lucrurile decurg în aşa fel, că sub presiunea lui Tavi şi a şoferului asociat cu practicile KGB-iste, personajele rurale sunt descusute şi lăsate să se toarnă unul pe altul, doar pentru a supravieţui potenţialului pericol comunist.

Mita ca simbol al corupţiei sistemului comunist la fel persistă în peliculă. Dar pe lângă coruperea materială, se introduce elementul uman, când eroina principală, domnişoara Corina, este rugată să fie “amabilă” şi “atentă” cu oaspeţii din regiune. Asistăm însă la un compromis cu situaţia creată din partea locuitorilor comunei, care sunt gata să sacrifice orice pentru a cumpăra tăcerea reprezentanţilor organelor comuniste, cu ţuică, mezeluri şi alte bucate puse pe masă de sărbători, inclusiv şi cu serviciile de companie ale fiinţei feminine.

Filmul mai prezintă şi tiparele umane caracteristice acelei perioada, neatinse deloc de ochiul regizorului contemporan. Romul (“ţiganul”) este prezentat într-o lumină nefavorabilă, fiind desconsiderat de Tavi, dar apreciat la nivel de comunitate. Oricum romul apare în zdrenţe, flămând, dar în mod surprinzător foarte pozitiv şi visător pentru acea perioadă nemiloasă cu semenii lui. Acum înţeleg că autorii filmului au redat întocmai conflictul dintre comunişti şi romii, forţaţi să trăiască la oraşe în ghetouri, însă aflaţi în deplină libertate în mediul rural.

Încă un lucru curios desprins din film este valenţa atribuită femeii de la sat, femeii venite din familie de ţărani deschiaburiţi. Culturalul şi inteligenţa nu doar că sunt refugiate în satul românesc, dar şi în chipul femeii, în trăsăturile perfecte ale domnişoarei Corina. Mereu îmbrăcată în haine deschise la culoare, pe fundalul unui sat şi unor oameni gri şi mohorâţi, reprezentanta culturalului era dorită şi totodată respectată de toată lumea. Chipul angelic apare la un moment într-un contrast puternic cu omul sistemului, camuflat într-un impermeabil de piele, similar celor purtate de oamenii de la serviciile de securitate.

Romantismul literar se ciocneşte cu ideologia de partid, prin contactul dintre Tavi şi Corina. Convertirea la valorile comuniste, iniţiată de Tavi prin “Caravana cinematografică” adusă în Mogoş, eşuează din moment ce aceasta întâmpină bibliotecara de viţă ţărănească, purtătoarea unor valori neclintite, îndepărtate de maşinăria propagandistică comunistă.

Un alt element ce se opune mesajului propagandistic este “copilul din flori”, ciobanul cu dezabilităţi mintale, care la începutul filmului a contribuit la alunecarea maşinii cu peliculele propagandistice în şanţul cu noroi de la intrarea în comună. Acesta este unicul care reacţionează bolnăvicios cu simptome de epilepsie la fluxul de propagandă impus cu atâta insistenţă de către tovarăşul Tavi.

Filmul ia sfârşit odată cu încetarea ploii, care aparent vine ca o salvare pentru Mogoş şi locuitorii acestuia. Dar soarta îi pune din nou la încercare, soarele prevestind un final neaşteptat de mine şi ceilalţi spectatori. Deci, în timp ce toţi anticipau clipa când domnişoara Corina se va lăsa convinsă să evadeze din satul mocnit, acceptând oferta lui Tavi, lucrurile iau o întorsătură tristă. Instinctul masculin şi forţa comunistă invadează corpul integru şi nevirusat de propaganda comunistă. Momentul este ilustrat printr-o scenă de viol, în care firava Corina este siluită de barbarul Tavi, răpus la pământ de necesitatea de a-şi satisface plăcerile nebune.

Deşi, în lucrarea literară, scrisă de Ioan Groşan, pe care se bazează filmul, nu se include scena violului, regizorul Titus Muntean a considerat-o necesară. Din păcate el nu a explicat de ce, dar posibil explicaţia era futilă, deoarece violul a venit să confirme încă o dată duritatea şi brutalitatea cu care acţiona sistemul comunist, în tendinţa de a supune pe orice cale oponenţii săi ideologici.

Farmecul Corinei s-a dovedit a fi prea puţin pentru a-l recupera pe Tavi, un idealist convins, dar totalmente rupt de realităţile vitrege în care trăiau oamenii din afara sistemului comunist. Pelicula ascunde traiectoria pe care o au destinele personajelor după actul “violului”, ce în mod simbolic descrie puterea nelimitată a puterii comunist-ceauşiste. În fine, şi jocul în cărţi, precum şi cartea de inimă roşie aruncată peste celelalte de alte culori imprimă o senzaţie finală că sistemul este atotcuprinzător şi principalul învingător al circumstanţelor din acea perioadă.

Dezbaterile cu echipa care a stat în spatele ecranizării nuvelei lui Groşan m-au uimit prin faptul că publicul nostru nu era pregătit să discute pelicula, iar actorul principal şi regizorul au fost modeşti în răspunsurile la întrebările puse de mine. În linii mari, doar eu am pus întrebări la temă, alte câteva voci din sală s-au interesat de ţuica băută de personaje şi de originea camionului folosit în film.

L-am întrebat pe actorul Dorian Boguţă dacă rolul din film l-a marcat cumva şi ce i s-a părut cel mai complicat în timpul filmărilor, referindu-mă şi la scena dezgustătoare a violului. Poate că era foarte emoţionat şi nu a prins firul întrebării, dar răspunsul lui a fost pe lângă întrebare. Dorian ne-a spus că ploile i s-au părut cel mai dificil lucru, adăugând că scena cu violul a fost pentru el ceva simplu. Am rămas decepţionat, deoarece să fiu sincer mă aşteptam la alt gen de răspuns, dar nicidecum nu la o unul hazliu şi neinspirat.

Cu un răspuns evaziv a fost tratată şi întrebarea mea adresată regizorului. De la el am vrut să aflu ce mesaj politic transmite “Caravana cinematografică”, dar spre mirarea mea, nicio detaliere nu am primit din partea lui.

Dar ce m-a mirat în mod deosebit la prezentarea acestui film este că actriţa, Iulia Lumînare, aşteptată să se alăture, nu a venit din cauza traumei la picior căpătate într-un accident rutier. În mod excepţional, dar am sesizat că eroina Corina, al cărui rol este jucat de Iulia, se răneşte la picior în ultimele scene ale filmului.

Totuşi, trecând peste momentul profetic legat de trauma Iuliei, vreau să spun că pelicula este o deschidere reală către cinematografia românească, de care noi şi întregul nostru spaţiu are nevoie. Dar sper că la viitoarea peliculă difuzată la Chişinău, atât publicul moldovenesc, cât şi actorii români, vor avea mai multă inspiraţie pentru discuţii captivante şi inclusive, care să ne familiarizeze cu gândirea şi trăirile cinematografului românesc.

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Comentarii artisitice

One Comment pe “„Caravana Cinematografică” – un film „ploios” şi plin de simboluri”


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: