Cine „a călcat pe bec” – comunistul Dodon sau şeful misiunii UE la Chişinău, Schuebel?

Asistăm la o campanie electorală cu adevărat diversă, cu schimbări şi echilibrări de vectori, când liberalul anti-comunist Chirtoacă poartă „lenta victorioasă” de pe timpul celui de-al doilea Război Mondial, iar comunistul Dodon pleacă la Bruxelles pentru a-şi îmbunătăţi ratingul şi şansele electorale. Partidele mici sau candidaţii independenţi scot în vileag informaţii compromiţătoare despre corupţia şi schemele frauduloase din variate instituţii publice, întreprinderi de stat şi cele cu capital privat (MoldovaGaz, Moldtelecom, Primăria Mun. Chişinău), ţintind electoratul supărat pe guvernarea liberal-democrată, opoziţia comunistă,  şi foarte sceptic vizavi de partidele mai mici afiliate la „greii politici”. Dar şi mai nou, am devenit martorii unui început de „scandal diplomatic”, pe care comuniştii l-au generat aruncând „săgeţi de suspiciuni” asupra reprezentanţei diplomatice a europenilor în R. Moldova.

Cât de convingătoare nu ar fi fost Declaraţia [1], avizată de Schuebel şi cu siguranţă de înalţi oficiali de la Bruxelles, fapta a avut loc. Adică, şeful Delegaţiei UE de la Chişinău a facilitat parţial şi doar „tehnic” întrevederile candidatului comuniştilor, Igor Dodon, cu persoane din cercurile oficialilor europeni. Totuşi, diplomaţii europeni de la Chişinău s-au cam încurcat oferind atâtea detalii, încercând parcă să se justifice, după ce opinia publică din Moldova a primit cu confuzie informaţie de la echipa lui Dodon, despre vizita acestuia la Bruxelles în compania lui Schuebel. De ce s-au încurcat? Pentru că în mare parte aceştia se contrazic în Declaraţia lansată la câteva zile de la deplasarea propriu-zisă a lui Dodon la capitala europeană. Or, ei spun  că Delegaţia „menţine o atitudine absolut neutră faţă de viitoarele alegeri locale şi regionale în Republica Moldova„, dar din motive neclare tot delegaţia nu a facilitat întâlniri pentru alţi candidaţi cu oameni importanţi de la Bruxelles. Prin urmare, în mod indirect, Delegaţia favorizează PCRM-ul şi pe Dodon.

De fapt, UE şi nici alţi actori internaţionali sau regionali, cum ar fi aceeaşi Rusie, nu au voie şi nu trebuie să se implice sub nicio formă în politica internă a unui stat străin. Şi parcă, oficialii instituţiilor europene care pretind că respectă acest principiu, la fel ca şi ruşii sau americanii, dar de această dată, din cauza neatenţiei „intenţionate” a comuniştilor, au nimerit într-o derută „politico-diplomatică”.

Fără a denunţa în totalitate informaţia distorsionată lansată de comunistul Dodon, Delegaţia explică că a contribuit la organizarea întrevederilor cu anumiţi oficiali europeni, specificând că ajutorul acordat a fost unul pur „tehnic”. Ce ar însemna această susţinere „tehnică”? De ce Delegaţia a decis să ofere aceste servicii de facilitare, în contextul unei campanii electorale, când nu se recomandă niciun fel de ingerinţă.

Cel mai probabil, prin această mişcare Bruxellul încearcă să ademenească câţiva comunişti, pentru a converti voturile lor şi a soluţiona criza politică, realizând în sfârşit alegerea preşedintelui ţării.

Aceste manevre sunt însă riscante şi pot ieşi în orice moment de sub control, deoarece actorii politici naţionali sunt instabili şi imprevizibili, lucru despre care la Bruxelles se cunoaşte bine.

Сu toate acestea, Schuebel a primit indicaţii să se ocupe de momentele „tehnice” ale întâlnirilor lui Dodon cu funcţionari europeni. Şeful Delegaţiei nu a acţionat din propria iniţiativă, ci cu siguranţă a primit undă verde de la centru, de aceea, acuzaţiile de susţinerea pretinsă a comuniştilor trebuie formulate de către susţinătorii AIE-2 împotriva Comisiei Europene. Însă nimeni din cadrul guvernării nu are curaj să articuleze orice fel de critică de acest gen, deoarece puterea şi continuitatea lor se bazează pe susţinerea substanţială şi semi-condiţionată a europenilor.

La scanarea „incidentului” cu Dodon şi Schuebel descoperim elemente care deranjează, deoarece se subînţelege că pe lângă acţiunile vizibile, actorii naţionali şi străini joacă şi „după culise”, cu o transparenţă minimă şi totalmente absentă, deşi în joc este pus interesul public.

În condiţiile în care Comisia Europeană şi Parlamentul European discută intens despre introducerea unor regulamente mai stricte de conduită pentru funcţionarii europeni, se impune răspândirea acestuia şi asupra corpurilor diplomatice ale UE din străinătate. Recomandarea dată este imperativă pentru a evita periclitarea intereselor şi a anticipa compromiterea imaginii UE în străinătate, în special în ţările partenere.

În fine, trebuie să existe limite concrete între „prietenia personală” şi relaţiile politico-diplomatice între actorii naţionali şi reprezentanţii europeni. Altfel, va exista mereu suspiciuni că europenii joacă în favoarea unei sau altei forţe politice. Mai ales atunci, când un candidat electoral (Igor Dodon) spune răspicăt că este „prieten” [2] cu Shuebel şi de aceea parcă nu ar vrea să deschidă anumite paranteze. E vorba de o formă  nouă de „cumătrism” neo-european, când politicienii  moldoveni muşamalizează lucruri legate de activitatea unor oficiali străini?

1.      Ambasadorul UE la Chişinău neagă că l-ar fi însoţit pe Igor Dodon la Bruxelles,  http://www.info-prim.md/?x=&y=38736

2.      Dodon răspunde: Dl Schuebel a fost prezent la unele întâlniri、http://unimedia.md/?mod=news&id=34225

Explore posts in the same categories: Alegeri generale 2011 (Chișinău), Igor Dodon, UE şi RM

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: