Limba rusă şi nihilismul lingvistic în R. Moldova

Preluat parţial de TIMPUL

Accidental sau nu, dar vorbirea limbii ruse şi necunoaşterea celei de stat, conform Constituţiei – limba moldovenească, iar potrivit istoriei şi normelor ştiinţifice – limba română, devine o problemă agravantă, ce impune revizuirea relaţiilor inter-etnice şi a statutului limbii ruse într-o societate moldovenească divizată.

Finalizarea sesiunii de primăvară-vară a legislativului de la Chişinău, calificată drept una din cele mai „agitate” şi „scandaloase” din ultimii ani, nu a dus la calmarea spiritelor în societate, bulversată de frecventele incidente, ale căror obiect de dispută este neposedarea limbii de stat de către reprezentanţii minorităţilor naţionale.    

UTA Găgăuzia este primul actor atras în lanţul scandalurilor axate pe problematica lingvistică. Examenele de bacalaureat la limba şi literatura română picate de cei 92 de elevi din regiunea găgăuză au produs prima divergenţă dintre Ministerul Educaţiei şi autorităţile autonomiei responsabile din domeniul educaţiei. Pe lângă aceşti elevi şi alţii au întâmpinat dificultăţi la susţinerea examenelor de verificare a nivelului de cunoaştere a limbii şi literaturii române, fapt ce creează complicaţii pentru tinerii absolvenţi la aplicarea pentru studii universitare. În condiţiile în care concurenţa pentru locuri la studii pe bază de contract, dar în special pentru locuri bugetate de stat, este acerbă, notele negative la disciplina principală constituie adevărate obstacole pentru tinerii din unitatea administrativ-teritorială, unde limba română se studiază la un nivel nesatisfăcător.

Cauzele sunt sistemice şi au vechime în timp. Pe lângă sistemul de învăţământ nemotivat să extindă arealul de vorbire a limbii române în ţară, întreţinut de guvernările anterioare, inclusiv de cea curentă, există o altă serie de circumstanţe ce conduc la omiterea minorităţilor etnice din fluxul cunoscătorilor limbii de stat. Spaţiul public constituie primul mediu în care „minoritarii” deprind obiceiul de a trăi fără a putea vorbi în limba de stat.

Începând cu funcţionarii publici rusofili şi românofobi, datorită cărora este tolerată necunoaşterea limbii oficiale şi terminând cu persoanele publice mediocre, care populează scena politică, toate aceste persoane involuntar sau intenţionat contribuie la dezvoltarea unui nihilism lingvistic de proporţii, transferat din generaţie în generaţie.  Un alt factor important care conduce la o interes scăzut pentru limba română este spaţiul mediatic, care până nu demult a fost dominat, iar o perioadă lungă şi monopolizat de sursele media în rusă sau cele extinse din Rusia. Îmbinarea unor ambianţe prietenoase faţă de cei dezinteresaţi în limba de stat a produs ruptură dintre două comunităţi lingvistice distincte, separate şi tot mai distante, cu riscul de a angrena opinia publică în divergenţe capabile să readucă în prim plan agenda publică din anii ’90.

Recentul demers al autorităţilor Găgăuziei prin care acestea cer Chişinăului să traducă în rusă actele legale şi normative, adoptate în limba oficială, arată iminenţa „dosarului lingvistic”, al cărui cadru legal este perimat şi necesită o revizuire urgentă pentru a evita acutizarea neînţelegerilor inter-etnice. Atât minorităţile etnice, cât şi populaţia majoritară, sunt puse în faţa unei realităţi geo-politice inevitabile, determinate de apropierea dintre Chişinău şi tot ceea ce caracterizează spaţiul românesc.

Fluxul de oameni dintre R. Moldova şi România, migraţia mediului de afaceri românesc peste Prut, circulaţia activă a actorilor politici în ambele direcţii şi interconexiunile tot mai puternice dintre acestea, precum şi antrenarea absolvenţilor instituţiilor de învăţământ din România, originari din R. Moldova, în tot felul de structuri ale statului moldovenesc, pe diverse filiere politice, produc mişcări tectonice concentrate pe remodelarea paradigmelor conceptuale privind limba şi istoria spaţiului dintre Prut şi Nistru.

La cele menţionate se mai adăuga şi retorica factorilor de decizie de la Bucureşti, văzute la Chişinău ca surse de inspiraţie pentru resuscitarea naţionalismului pan-românesc. Dar ceea ce complică starea lucrurilor nu este recăpătarea de către limba română a statului legal-istoric sau valul de împotrivire cu care reacţionează majoritatea etnicilor vorbitori de rusă faţă de schimbarea realităţilor lingvistice. Cauzele reies mai degrabă din temerea unor actori politici de a propune subiectul spre o dezbatere publică, precum şi incompetenţa altor subiecţi politici de a-l dezbate într-o manieră constructivă, atrăgând de partea lor ambele comunităţi lingvistice.

Agresivitatea unui grup lingvistic faţă de cel majoritar este dovedită de incidentul în care este implicat directorul executiv al Universităţii Slavone de la Chişinău, care a recurs la agresiune fizică deliberată împotriva unui jurnalist, inclusiv pentru că acesta vorbea în română şi solicita angajatului universităţii să converseze cu el în limba de stat. Pe lângă alte aspecte ale incidentului de la Universitatea Slavonă,  situaţia conflictuală era evident lingvistică, deoarece jurnalistul apela la legislaţia în vigoare în limba oficială, în timp ce lucrătorii universităţii o încălcau şi/sau neglijau din lipsa de comunicare şi  neînţelegere parţială sau chiar exhaustivă a limbii de stat. Acest caz elucidează existenţa unei diviziuni în societate, camuflată în timp graţie contactului limitat şi invizibil dintre cele două comunităţi lingvistice.

De asemenea, contradicţia dintre directorul agresor şi jurnalistul cunoscător al drepturilor sale constituţionale are la bază tendinţa posesorilor limbii de stat de a se afirma tot mai activ în spaţiul public, restabilind sub o formă sau alta integritatea spaţiului lingvistic român, segmentat din varie motive, atât de moldoveneştii mediocri, cât şi  de liderii politici şovinişti ai etnicilor.

Orice ezitare sau amânare de a pune în discuţie statutul limbii ruse, metodele de integrare a vorbitorilor de rusă în societate şi măsurile de interrelaţionare eficientă şi permanentă între comunităţile lingvistice, va genera în viitor probleme serioase pentru securitatea naţională, inclusiv pentru parcursul european al R. Moldova.

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Limba rusă şi minorităţile, moldova

3 comentarii pe “Limba rusă şi nihilismul lingvistic în R. Moldova”

  1. slavik Says:

    sunt de acord cu prima jumatate a articolului, dar consider conflictul dintre Brega si rectorul Universitatii Slavone, ca fiind unul ce demonstreaza prezenta unor persoane needucate( ca sa nu zic mai mult) in administrarea institutiilor de invatamint, ba chiar si in structurile administrative de la noi. pe linga problema lingvistica, mai avem si problema incompetentei persoanelor la posturile lor


  2. […] blogger, Denis Cenusa, wrote this [ro]: Any hesitation or delay in discussing the status of the Russian language, the methods to […]


  3. […] blogger, Denis Cenusa, wrote this [ro]: Any hesitation or delay in discussing the status of the Russian language, the methods to […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: