Salarii mai mari pentru deputaţi? Cauza – nesimţirea demnitarilor sau momeală pentru comunişti?

Cum? De ce? Pentru ce? De unde? Constituie principalele întrebări apărute în mintea moldoveanului de rând, atunci când află că deputaţii au admis ridicarea salariilor lor cu 30-40-50%. Sunt câteva explicaţii verosimile –  lipsa de conexiunea cu realităţile socio-economice din ţară; o simplă tactică pentru a-i atrage pe deputaţii comunişti, rămaşi fără salarii şi facilităţi; sau, este un joc mai subtil al premierului Filat.

Jocul lui Filat?

Fermierii se plâng pe lipsa unor subvenţii şi ajutoare de mentenanţă a sectorului agricol, sindicaliştii acuză de indiferenţă faţă de situaţia salariaţilor, iar de problemele pensionarilor aflaţi la limita supravieţurii nimeni nu-şi bate capul.

Cum este posibilă majorarea salariilor pentru parlamentari, când armata de bugetari ridică salarii de 3000 de lei. Triplarea salariilor pentru deputaţii, în mare parte lenoşi, cu multe vizite în străinătate şi cu consultanţi plătiţi care le fac lucrul, este incomparabilă cu indexarea mizeră a pensionarilor şi creşterea derizorie a salariilor pentru bugetari. Cu toate acestea, începând cu 1 iunie curent, deputaţii vor avea avea adaos de peste 40% la salariu, dar nimeni nu a explicat pentru ce fel de merite. Or, deputaţii au eşuat de câteva ori să aleagă preşedintele şi prin aceasta au adus pagube bugetului şi imaginii ţării. Aceşti deputaţi  au organizat alegeri anticipate, referendum şi alte iniţiative costisitoare şi istovitoare pentru populaţie, antrenată trei ani la rând în agonie pre-post-electorală.

Decizia Guvernului intră în contradicţie cu realităţile socio-economice din ţară, unde pensionarii cerşesc, iar bugetarii caută căi de a obţine venituri suplimentare în ţară, fie pleacă la muncă în străinătate (medici, învăţători, angajaţi ai APL-urilor etc). Susţinătorii majorării salariilor deputaţilor vor spune că astfel demnitarii vor fi motivaţi să lucreze mai eficient, iar adiţional, va fi contracarată corupţia.

Într-adevăr suntem în ajunul unor reforme grele şi dureroase pentru populaţie, iar pentru implementarea acestora avem nevoie de funcţionari motivaţi şi mult mai responsabili. Însă reformele date vizează deputaţii foarte puţin sau chiar deloc, deoarece vor fi puse pe umerii funcţionarilor publici. Prin urmare, e logic să ridici salariile în primul rând pentru funcţionarii medii şi mici, dar nicidecum nu pentru deputaţi care merg la Parlament pentru a-şi face PR politic.

Prin aceste devieri de la realităţile moldoveneşti, parlamentarii nu vor obţine nimic altceva decât îndepărtarea cetăţenilor, care şi fără aceasta au o încredere foarte redusă în instituţia Parlamentului. Câştigătorul  acestei situaţii este cabinetul de miniştri, dar în special premierul Vlad Filat, care deşi vor beneficia şi ei de salarii mai mari, vor fi criticaţi mai puţin de către opinia publică. Or, în calitate de putere executivă, premierul poate crea iluzia că merită această majorare, spre deosebire, de parlamentarii care se aruncă în declaraţii politicianiste.

Apare întrebarea dacă Filat le face festa colegilor de Alianţă, încercând să-şi discrediteze voalat şi foarte subtil partenerii de coaliţie îngrămădiţi în Parlament, dar şi pe cei din opoziţie. Unica modalitate de a contrazice acest lucru este autosesizarea deputaţilor, care să renunţe la această majorare în favoarea unor facilităţi pentru grupurile sociale vulnerabile.

Momeală pentru comunişti?

După ce comuniştii au eşuat în lupta cu uzurpatorii în stradă, aceaştia au fost deposedaţi de salarii şi facilităţi pentru abandonarea legislativului. În acest context, majorarea salariilor operată de Guvern poate fi o tactică de a întoarce faţa comuniştilor spre Parlament, de unde îşi pot ridica salariile şi redobândi privilegiile. Această creştere salarială considerabilă îi pune pe mulţi deputaţi comunişti mai săraci decât Voronin şi ceilalţi din anturajul lui să-şi regândească poziţia, îndemnându-şi presiuni asupra conducerii Partidului.

Acest pas al Guvernului coincide cu momentul când CEC înregistrează Grupul de iniţiativă pentru desfăşurarea referendumului republican consultativ cu întrebarea „Aveţi încredere în actualul Parlament de legislatura a XIX-a?”[1]. Astfel, dilema este cu atât mai apăsătoare pentru anumiţi comunişti, cu cât Voronin şi Tkaciuk implică toate resursele umane de partid, şi din afara acestuia, pentru a propulsa mesajul plebiscitului, dar şi a consolida PCRM-ul.

Efectul acestei momeli este necunoscut deocamdată, dar cu cât mai puternică şi incisivă va fi presiunea asupra „pionilor” de la mijlocul piramidei PCRM, cu atât mai probabilă va fi crearea unor rupturi şi viitoare valuri de emigraţie în rândurile comuniştilor.

Referinţe:

1.  Comisia Electorală Centrală aduce la cunoştinţă publică demersul înaintat de către Grupul de iniţiativă pentru desfăşurarea referendumului republican consultativ, CEC, http://www.cec.md/?pag=news&tip=comunicat&opa=view&id=585&l=

Anunțuri
Explore posts in the same categories: moldova, PCRM, V. Voronin, Vlad FILAT

Etichete: , , , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: