„Referendumul” din Găgăuzia – între eroare și oportunitate!

gagauzia_„Referendumurile” găgăuze din 2 februarie au devenit peste noapte principalul subiect pe agenda națională. Peste noapte, guvernanții au realizat că de fapt găgăuzii au opinii distincte și că legile nu-i pot împiedica să-și promoveze punctul de vedere. Foarte multe voci au început să critice „referandumurile (traducere din turcă!)” cu precădere după derularea acestora. Atât în presă, cât și în rețelele de socializare, valuri de nemulțumire au condamnat gestul neprietenos al autorităților autonomiei. Dar acest lucru nu este o noutate pentru Republica Moldova, unde este mai simplu, mai comod, să reacționezi la anumite lucruri decât să le previi. Cel puțin această impresie se crează dacă ne referim la cazul din Găgăuzia.

Plebiscitul este deja un fapt împlinit și ireparabil, chiar dacă autoritățile încearcă să neutralizeze efectele acestuia. Orice persecuție, cât de legitimă și legală nu ar fi, va favoriza pe cei de la Comrat și alte forțe pro-ruse din alte colțuri ale țării. Trebuie să recunoaștem că evenimentele de pe 2 februarie sunt rezultatul subaprecierii abilității autorităților găgăuze de a se mobiliza. Prea mult timp a fost ignorat faptul că găgăuzii vor ceva mai mult decât autonomie. După 2 februarie, tendințele separatiste din regiunea găgăuză și interesul anumitor forțe politice interne și externe trebuie să fie luate în calcul și tratate ca atare. De aceea, este de neînțeles poziția autorităților centrale care vor să uite de referendum și să reducă discuția la tăcere. Din contra, acest subiect trebuie discutat, analizat și combătut cu contr-argumente cât mai plauzibile.

Trebuie să recunoaștem că „referandumurile” și rezultatele acestora denotă cel puțin două probleme [1]. Primo, există discrepanțe și distanța dintre centru și anumite regiuni ale țării. Segundo, integrarea europeană promovată de autoritățile centrale nu se pliază pe așteptările tuturor cetățenilor. În cazul relației Chișinăului cu autoritățile din teritoriu, problema constă în stabilitatea și popularitatea guvernării și restabilirea acestora. În timp ce, încetățenirea integrării europene ține de informarea constantă a cetățenilor. Responsabilitatea dată ține de resursele și abilitățile de comunicare ale autorităților, dar și de rolul educativ a surselor mass-media.

În concluzie, autoritățile trebuie să creeze unități mobile de informare în teritoriu, să antreneze autoritățile locale în articularea unor mesaje către cetățeni, dar și să implice reprezentanții societății civile (ONG-uri, mass-media, sindicatele, etc.).

Pentru că populația alolingvă este supusă riscului de a fi manipulată, procesul de informare trebuie să vizeze instrumente și eforturi adiționale. Aspect elucidat în urma „referendumului” din Găgăuzia. De aceea, „europenizarea” minorităților etnice trebuie să fie o prioritate pentru autorități, ce ar putea avea un impact enorm asupra întregii populații, sporind coeziunea interetnică, iar prin urmare – statalitatea țării.

Referințe:

1. „Autorităţile găgăuze încearcă să convingă că opţiunea ideală este proiectul geopolitic rusesc…“, adev.ro/n07vuc

Explore posts in the same categories: UE şi RM, UE-Găgăuzia-Turcia, Uncategorized

Etichete:

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: