A pășit Moldova în epoca “post-adevărului” sau încă nu?

Anul 2016 a fost dominat de expresia “post-adevăr” (post-truth), care a marcat puternic discursul public al politicienilor și a pătruns profund în spațiul mediatic occidental.

Dicționarul Oxford definește post-adevărul ca situație sau circumstanțe în care “faptele obiective sunt mai puțin importante în formarea opiniei publice decât apelurile la emoțiile și convingerile personale”. În realitate, această noțiune a apărut cel puțin două decenii în urmă, când făcea referință mai degrabă la transparența ciclului de evenimente, decât la valoarea adevărului în sine. În prezent, post-adevărul are însă o conotație mai profundă și complexă, îmbinând în sine manipularea emoțională, deziformarea factologică și stratagiile politice de comunicare.

Anume post-adevărului i se datorează succesul adepților abandonării Uniunii Europene de către Marea Britanie sau prescurtat Brexit-ul, dar și victoria neverosimilă a lui Donald Trump la prezidențialele din SUA, ambele marcate în 2016.

În epoca în care populismul politic țâșnește peste tot în lume, manipulările și dezinformarea merg mână în mână. De aceea, mass-media capătă un rol interesant, de gardian al fluxului informațional, fiind în competiție cu rețelele de socializare, care tot mai frecvent și eficient elimină intermedierea jurnaliștilor.

Cu toate acestea, instituțiile media încă pot contribui la răspândirea sau, din contra, stoparea post-adevărului care aparent a ajuns și în Moldova. Rămâne însă să ne clarificăm dacă asistăm la punctul de pornire a “post-adevărului moldovenesc” sau, totuși, problema este în dezinformare și respectiv calitatea informației care ajunge la consumatorul final.

Analizăm probabilitatea post-adevărului în Moldova, examinând cu atenție în ce condiții Igor Dodon a învins-o pe Maia Sandu la prezidențialele din noiembrie 2016. Pe o parte, Igor Dodon a reușit să infiltreze informații false cu privire la femei, refugiați sau minorități sexuale, asociate cu Maia Sandu. Altfel spus, calitatea informației și accesul moldovenilor la surse de informație tendențioase au fost acei factori care au determinat alegerea finală în favoarea lui Dodon. Pe de altă parte, Igor Dodon a folosit dezinformarea pentru a exploata fricile și stereotipurile moldovenilor, adică emoțiile și convingerile foarte tradiționaliste ale votanților. Aceasta implică, deși parțial, manifestări ale post-adevărului. Este însă această observație suficientă pentru a confirma absorbirea Moldovei de către epoca post-adevărului sau nu?

Ce definește post-adevărul moldovenesc? 

Este Moldova deja parte a noii realități post-adevăr sau, totuși, problema moldovenilor derivă din accesul limitat la informație calitativă și fapte obiective?

Vă invit să dezbatem acest subiect pe pagina MEDIA FORUM

Explore posts in the same categories: Mass-media în Moldova

Etichete: , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: