Archive for the ‘Chişinău – capitală cu probleme’ category

Notițe din Istanbul (partea I): Orașul fără maxi-taxiuri

iunie 19, 2012

Foto: wikipedia.org

Unicul oraș din lume în care poți păși cu ușurință din Europa în Asia și invers. Foarte populat și cel mai mare din Turcia, orașul Istanbul găzduiește o populație de 9.450.00o de oameni. Imensitatea acestei urbe uimește din fereastra avionului, iar la aterizare te copleșește cu ceva special la fiecare colț. Ordinea și administrarea bună a orașului iese în evidență, având în vedere densitatea și numărul oamenilor care populează acest polis.

Dar pentru că suntem la un an de la activitatea primarului municipiului Chișinău, Dorin Chirtoacă, după alegerile din 2011, iar eu mă aflu în Istanbul, vreau să punctez câteva contraste esențiale în materie de transport public.

Pentru început, trebuie să spunem că orașul separat de două continente, hiper aglomerat cu oameni, este înzestrat reușit cu transport public, începând cu autobuze și termininând cu tramvaie și transport mai modern (trenuri de mare viteză, ce leagă orașul de aeroport). Oameni mulți așteaptă în stații, dar se înghesuie în saloanele autobuzelor. În timp ce m-am deplasat de la aeroport la hotelul situat practic în inima magapolisului, nu am sesizat panică în legătură cu deficitul de transport, deși populația orașului va atinge în viitor 1o milion de oameni. Contrar este în Chișinău al cărui populație este de 10 ori mai mică, dar unde se pare că transportul public este primul lucru public foarte stresant, mai ales când îți amintești de altercațiile pentru locurile libere.

Ambuteiajele sunt insesizabile la orele 16.00, deși (mai mult…)

Taxă de 5 lei pentru microbuze la fel de „ucigașe”?!

iunie 4, 2012
Colaj: Denis Cenusa

Colaj: Denis Cenusa

Lupta pentru ridicarea taxelor pentru deplasarea cu maxi-taxi este pe punct de pornire. Primarul capitalei stăruiește să fie dirijorul orchestrei care interpretează o simfonie cu scopul convingerii populației că doar 5 lei poate asigura o deplasare sigură cu maxi-taxi („rutieră”). Astăzi, la emisiunea „Moldova în direct”, moderată de Elena Robu, am înfruntat pledoaria în favoarea majorării taxei până la 5 lei,  rostită de Adrian Boldurescu, director  Direcția generală transport public și căi de comunicație. Acest domn, împreună cu un al treilea invitat, un șofer și prin cumul proprietar de microbuze, au încercat să convingă moderatoarea, publicul și implicit pe mine, că din cauza taxei de 3 lei au loc accidentele macabre.

În viziunea dlui Boldurescu, noi, pasagerii, chiar suntem tratați ca niște „3 lei” de către șoferi. Pentru el este justificabilă această percepție cinică, deoarece șoferii ar fi împovărați cu o mulțime de taxe ce le diminuează sensibilitatea față de persoanele care achită cei 3 lei. Siguranța pe care transportatorii sunt obligați să o asigure odată ce urcă la volanul transportului public este condiționată de dl Boldescu de acea taxă pentru deplasare. După cum el a încercat să ne explice, odată cu introducerea noii taxe, pasagerii vor simți cu adevărat grija șoferilor, anterior mult prea depresivi,  Această idee absurdă avea susținerea totală din partea șoferului invitat și el la emisiune. Amândoi „insistau” într-o voce (mai mult…)

Microbuzele „în grevă” la Chişinău. Şantaj sau acţiune justificată?

iunie 1, 2012
Foto: llovesblueeyes.wordpress.com

Foto: llovesblueeyes.wordpress.com

Într-o societate democratică sănătoasă, grevele sunt parte inerentă a echilibrării relaţiilor dintre muncitori şi angajatori. Deşi perturbează viaţa cotidiană a cetăţenilor, puţini dezaprobă manifestările, considerându-le o normalitatea pentru asigurarea echităţii sociale. Grevele din Spania, Grecia şi Germania din ultimii ani, chiar dacă au paralizat diverse sectoare ale economiei, creînd probleme unor sute şi mii de persoane, au permis autorităţilor să gestioneze pentru a minimiza efectele negative.

În cazul „grevei” organizate de şoferii microbuzelor din capitala moldovenească au fost încălcate aceste reguli. Fără a înştiinţa autorităţile şi opinia publică, şoferii au hotărât unilateral să stopeze circulaţia microbuzelor pe diferite rute. Urmările au fost confruntate de pasageri şi autorităţi, care în alertă au scos în funcţiune unităţile de transport disponbile. A fost paralizată conexiunea dintre sectoarele capitalei, iar cetăţenii panicaţi au fost nevoiţi să apeleze la serviciile taximetriştilor.

Autorităţile au anunţat că organizatorii grevelor vor fi sancţionaţi, dar nimeni nu poate spune cine în realitate este în spatele acestor manifestări. Până în prezent nu cunoaştem în proprietatea cui se află microbuzele şi cine a împărţit rutele. Se vehiculează că deputaţi şi alte persoane sus-puse controlează mai multe rute în oraş, dar nimeni nu poate spune despre cine exact este vorba(?).  În acest caz, au fost oare grevele iniţiate de un şofer simplu sau, totuşi, comanditarii sunt stăpânii adevăraţi ai rutelor? (mai mult…)

Criminalitatea Chişinăului combătută cu camerele „anti-infractor”

iulie 20, 2011

Cetăţenii s-au obişnuit cu faptul că autorităţile reacţionează post-factum la situaţii de criză, dar nu pentru a soluţiona cu adevărat problema, dar pentru a-şi proteja imaginea pusă în primejdie.  Această inerţie camuflată de o grijă inopinată şi „de vitrină” se observă şi la capitolul combaterea criminalităţii în perimetrul capitalei şi nu numai. Constatăm cu o doză de stupefacţie că atenţia autorităţilor se hiperbolizează cu pregnanţă dacă apar circumstanţe excepţional de şocante. Astfel, cazul violului unei tinere însărcinate chiar în preajma maternităţii l-a marcat puternic pe proaspăt realesul edil al capitalei, care în scurt timp a propus amenajarea şcolilor şi spitalelor cu camere video pentru a stopa asemenea crime pe viitor. Dar acest viol nu este unicul comis în Chişinău, unde la fel ca şi în toată ţara rata criminalităţii creşte (potrivit datelor MAI: in 2010 – 42,2% la 10000 de locuitori, iar in 2011 – 44,8%).

În condiţiile unei criminalităţi în ascensiune, discutată chiar şi în cadrul Consiliului Naţional de Securitatea, este greu de înţeles faptul că autorităţile propun echiparea arterelor principale din capitală tocmai acum, după comiterea violului. (mai mult…)

Pedepsele “fierbinţi” ale TERMOCOM-ului „îngheţat”

iulie 16, 2011

Pentru CAPITALA.MD

Datoriile la agent termic acumulate de circa 21% din consumatorii capitalei, în valoare de peste 261 mln. lei, sunt invocate de SA „TERMOCOM” ca motive ce ar putea periclita pregătirea pentru sezonul rece al anului. În total, populaţia Chişinăului datorează furnizorului peste 830 mln. de lei. Sume enorme pentru o companie nerentabilă, dependentă puternic de alocările financiare ale Primăriei municipale.  După implorări şi campanii de sensibilizare, compania s-a decis să penalizeze datornicii, încercând să-şi recupereze banii. Interdicţiile la călătorie în străinătate, prohibiţia de emitere a paşapoartelor „rău platnicilor” sau deposedarea de obiecte aflate în proprietatea acestora, sunt câteva din instrumentele coercitive aplicate de furnizor.

Despre eficienţa acestor măsuri punitive este greu de vorbit acum, dar cu certitudine, aceasta nu va contribui foarte mult la completarea bugetului companiei. Totodată, sezonul rece se apropie, iar procesele de judecată şi acţiunile premergătoare împotriva datornicilor se pot prelungi, împiedicând adunarea surselor financiare necesare. Oricum, este inexplicabilă poziţia relaxată a „Termocomului”, care nu încearcă să se reorganizeze, să-şi optimizeze activitatea, evitând cheltuieli şi costuri suplimentare. Excluzând alte căi alternative de ieşire din prăpastia falimentară, furnizorul de agent termic se bazează pe învinuirea şi penalizarea celor 21% de chişinăueni îndatoraţi.

Pentru a nu fi acuzată de faptul că atacă dreptul datornicilor la libera circulaţie, compania trebuie să vină cu date concrete privind profilul şi capacitatea de plată a persoanelor cu datorii. Cunoscând realităţile socio-economice dure ale capitalei deducem cu uşurinţă cauza dificultăţilor de plată care apasă asupra păturilor social vulnerabile. Or, de cele mai multe ori, eschivarea de la plata pentru agentul termic derivă de la tarifele mari comparativ cu salariile mici ale bugetarilor, pensionarilor şi altor categorii sociale pauperizate.

Dacă mergem pe formula „Termocomului”, atunci ar trebuie să apară o altă entitate care în calitate de „robin-hood”să ajutoreze populaţiei împovărată (mai mult…)

Florăriile, patentele şi poliţiştii agresivi

iulie 14, 2011

Pentru CAPITALA.md

Întreprinderi individuale sau patente? Proprietarii florăriilor pledează pentru patente pentru că sunt mai ieftine, nu necesită proceduri complicate de contabilitate, ferindu-i de comunicarea frecventă şi obositoare cu autorităţile fiscale. Povara care reiese din activitatea economică pe bază de întreprindere individuală, impusă de legislaţia recent amendată de guvernare, este calificată anihilantă, cu potenţial distrugător pentru activitatea florăriilor. De aceea, vânzătorii de flori au decis să ceară dreptate de la Guvern, cu aprobarea căruia comercializarea florilor cu patentă a devenit imposibilă. Pentru a se face văzuţi protestatarii nemulţumiţi, intenţionaţi să ceară socoteală de la executivul indiferent, au recurs la blocarea circulaţiei chiar sub fereastra premierului. Ce a urmat după aceasta poate fi comparat cu perioada guvernării comuniste, când la comanda de sus, protestele puteau fi dispersate „necivilizat” de echipele de poliţişti. Tactica aleasă de protestatari a eşuat după ce poliţia a început să-i „evacueze” cu forţă de pe porţiunea carosabilă a pieţei Marii Adunări Naţionale. Astfel, persoane în vârstă, femei şi bărbaţi, florari, au avut posibilitatea să testeze pe propria piele calitatea reformelor desfăşurate în cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Or, prestaţia poliţiştilor se deosebea cu puţin de felul cum aceştia acţionau până în aprilie 2009.

Tratamentul dur faţă de florari, scos în vileag de presă, arată cât de prost se pot organiza micii antreprenori, precum şi modul cum reacţionează poliţia, antrenată pe hârtie în procese de reformare. Doar 100 de protestatari, dezorganizaţi şi disperaţi, i-au pus pe poliţişti în situaţia să-şi dea frâu liber emoţiilor, fapt soldat cu îmbrâncirea şi brutalizarea „florarilor neascultători”. A fost vizibilă lipsa de acţiuni coerente şi operative din partea reprezentanţilor MAI, impuşi să se comporte instinctiv şi în stilul preluat de la colegii din generaţiile guvernării comuniste.

Este de neconceput ce se va întâmpla în cazul unor evenimente de tipul „maidanului antreprenorilor”, derulat un an în urmă la Kiev . Atunci, în 2010, mii de „mici agenţi economici” ucraineni, solidarizaţi şi bine organizaţi, au reuşit să răstoarne planurilor autorităţilor de a introduce un „cod al taxelor”, care le ameninţa siguranţa afacerilor. Asemenea scenariu este posibil, dar improbabil, în cazul Chişinăului, cu un mediu antreprenorial fragmentat, segmentat, divizat, prost informat privind drepturile sale, dar cel mai grav – ineficient în promovarea intereselor în relaţiile cu autorităţile, inclusiv prin intermediul manifestaţiilor publice. Un „maidan” al antreprenorilor moldoveni nu putem avea, deoarece problema florarilor nu interesează pe cei de la „piaţa centrală”, care au acoperire politică la nivel înalt prin Partidul Liberal. (mai mult…)

„Produse alterate” în meniul zilnic al Chişinăului

iulie 8, 2011

Pentru CAPITALA.MD

Calitatea produselor sau securitatea alimentară absentează de pe agenda discuţiilor publice, deşi carenţele lor afectează serios sănătatea populaţiei capitalei. Puterea de cumpărare a cetăţenilor variază, unii alegând să frecventeze piaţa centrală, iar alţii sunt dependenţi de produsele încărcate pe rafturile supermarketurilor. Necesităţile de saturaţie alimentară a publicului depinde de politica preţurilor, dar şi de accesibilitatea produselor, fapt ce produce segmentarea consumatorilor în „adepţi ai pieţelor ieftine” şi „clienţi ai supermarketurilor abundente”.

Cultura alimentară moderată, lipsa de exigenţă şi de precauţie faţă de calitatea produselor,  caracterizează însă ambele categorii.  Este cunoscut faptul că starea produselor alimentare găsite la pieţele orăşeneşti nu se conformează, nici plenar, nici parţial, standardelor sanitare, dar cererea crescândă a populaţiei cu venit modest reduce la tăcere demersul privind „salubrizarea” şi reorganizarea radicală a pieţelor. Administraţia publică nu riscă să meargă la acest pas, deoarece ar avea o încărcătură politică majoră, fiind comparabil cu un „act de sinucidere politică”. Or, pieţele sunt vizate ca „zonă de interes vital” pentru potenţialii alegători, numeroşi, reactivi şi predispuşi spre manipulare. De aceea, chiar dacă la nivel central se discută despre importanţa securităţii alimentare pentru implementarea standardelor europene, autorităţile evită în continuare să înceapă „reamenajarea” pieţelor din anumite raţionamente electorale.

În comparaţie cu aceasta, situaţia în supermarketuri trebuie să fie mai clară, pentru că permite o intervenţie mai robustă a autorităţilor de profil, indiferent de confortul contextului politic. Din păcate, uneori anume în magazinele gigantice pot fi achiziţionate produse periculoase pentru sănătatea consumatorului. Sursa ameninţărilor se trage tocmai de la compartimentele „culinare”, unde produsele alterate sau cele aflate la limita termenului de expirare, se transformă în salate şi alte bucate, propuse zi de zi spre consumul larg. Cunoscătorii evită să delecteze produsele afişate în unul din cele mai periculoase compartimente ale supermarketurilor din capitală. (mai mult…)

Cerşetoria, handicapul „Chişinăului european”

iulie 6, 2011

Pentru ziarul „CAPITALA”

Orice capitală sau oraş mai mare nu poate fi conceput fără o castă de indivizi antrenaţi în cerşetorie, ca parte a unei reţele de „sclavie modernă”. Persoane cu dizabilități fizice sau mintale, copii orfani sau copii furaţi, bătrâni „închiriaţi” sunt principalele victime atrase în această  „industrie cu carne vie” a marilor metropole.

Acest fenomen alcătuieşte realitatea cotidiană a metropolelor şi oraşelor mai mari din fostele republici sovietice, extins spre Europa Occidentală odată cu relaxarea regimului de frontieră.

Chişinăul se poate lăuda nu doar cu faptul că este o sursă de potenţiali cerşetori, traficaţi în state prospere cu populaţii mai înstărite, ci şi pentru că se transformă pe zi ce trece într-o piaţă de lucru permanentă pentru o diversitate tot mai largă de cerşetori.

Tragedia capitalei este că noile valuri de aderenţi sunt constituite din „cerşetori neprofesionişti”. Mulţi dintre aceştia nu sunt „marfă docilă” a reţelelor mafiote, pentru că stau la zece metri distanţă unul de altul, iar aspectul fizic le divulgă apartenenţa de cândva la un statut mediu. Conform regulilor interlope de controlare a străzilor cu fluxuri de oameni mărinimoşi, acolo poate activa un singur stăpân, o singură reţea, excluzând orice concurenţă din partea nevoiaşilor „străini”, veniţi din afara sistemului lor. Acest grup de cerşetori „neprofesionişti” trezeşte îngrijorări crescânde, deoarece cuprinde persoane în vârstă, forţate să iasă în stradă pentru a-şi asigura ceea ce statul nu le poate oferi.

Nimeni nu ştie cât de numeros este acest grup de persoane, pentru că nu se duce evidenţă, nimeni nu se îngrijeşte de ei, nu le interzice să facă asta, deşi legea restricţionează acest gen de activitate. Indiferenţă din partea statului sau totuşi e vorba de  „un pact tacit” din partea autorităţilor care, din lipsă acută de surse, voinţă şi responsabilitate elementară, nu vor să împiedice practicarea acestei „profesiuni” de către cei neajutoraţi de stat?!

Problema e veche, dar s-a îngroşat acum, din cauza unei guvernări mai realiste, dar şi mai liberale decât cea comunistă, când anumite pături sociale pretindeau că sunt ocrotiţi de stat, doar pentru că forţa aflată la conducere abunda în populism neacoperit financiar. Schimbările politice din 2009 încoace au lăsat însă intactă această faţetă a oraşului. Or, bisericile sunt în continuare luate cu asalt de cerşetori dubioşi; locurile publice mai aglomerate sunt împânzite de persoane cu necesităţi speciale puse să testeze îngăduinţa şi credinţa trecătorilor, iar la grupul de cerşetori cu experienţă se aliniază uşor cerşetori „neprofesionişti” (bătrâni cu pensii mizere şi cu stare precară a sănătăţii). (mai mult…)

Chişinău, oraş al businessului sălbatic

iunie 30, 2011

Pentru CAPITALA.MD

Chişinăul se extinde, iar împreună cu el şi mediul de afaceri. Dar această creştere nu este acompaniată de o modernizare autentică a oraşului. Dezvoltarea infrastructurii este substituită cu „cârpirea” acesteia preponderent cu ocazia campaniilor electorale. Renovarea capitalei a devenit un „mit” în care orăşenii nu mai cred sub presiunea realităţii urbane, care descompune imaginea capitalei. În loc de oraş european vedem o panoramă provincială, cu drumuri perimate, blocuri sovietice prăfuite şi clădiri „moderne”, apărute în locuri neautorizate, deasupra monumentelor istorice, fie în faţa blocurilor de locuit. Dacă drumurile deteriorate sunt lăsate pe seama administraţiei cu buget auster, atunci grija pentru clădirile învechite se pare că şi-a asumat-o mediul de afaceri. Dar în loc de proiecte cu valoare adăugată pentru interesul comunitar şi sustenabilitatea urbanistică a oraşului, „rechinii” mediului de afaceri sunt ghidaţi de raţionamente economice egocentriste.

Cunoscând bine specificul locuitorilor capitalei atraşi de politică, fie concentraţi pe necesităţi de ordin vital, businessul foloseşte lacunele legale şi coruptibilitatea unor reprezentanţi ai administraţiei pentru a-şi lărgi influenţa în anumite ramuri economice. Afectate de interesele oamenilor de afacere sunt în primul rând „monumentele istorice”, calificate drept obiecte de prisos, ce încurcă dezvoltării „armonioase” a capitalei.

Una din victimele “businessului sălbatic” a fost şi „moştenirea istorică” de pe strada Vlaicu Pârcălab 71, cunoscută ca şi „prima poştă” a oraşului. Aceasta a fost sacrificată pentru ca proprietarii hotelului „Leogrand”, prin intermediul companiei „Leopress” SRL, să-şi poată lărgi spaţiul de lucru. Primăria municipiului a mimat protestul, nici poliţia nu a intervenit, în timp ce excavatoarele dărâmau ultimii pereţi ai monumentului. Primul inculpat este desigur businessul, deoarece a ocolit restricţiile legale, apelând la funcţionari mai puţin cinstiţi. (mai mult…)


%d blogeri au apreciat: