AIE-2 marginalizează sau se adaptează la realităţi politice?

Preluat de HOTNEWS.MD

Marţi, 25 ianuarie, unul din cei trei lideri ai coaliţiei de guvernare a lipsit de la coordonarea conţinutului agendei pentru viitoarea sesiune parlamentară. Din calcule a fost scos nimeni altcineva decât incomodul și capriciosul Mihai Ghimpu, în pofida faptului că la întâlnirea Filat-Lupu au fost dezbătute chestiuni ce ţin de actul guvernării, care vizeazează  în mod nemijlocit și echipa liberală, conform angajamentelor politice stabilite inițial. [1]

Detașându-se de la principiile lăudate și consfințite în Acordul privind constituirea AIE-2, premierul Filat a justificat absența lui Ghimpu, argumentând că întâlnirea lui cu Lupu rezultă din interacțiunea directă între puterile în stat, reprezentată la nivel de premier şi preşedinte de parlament/preşedinte interimar, care cumulate împreună exercită actul guvernării. Adițional, pentru a întemeia cazul cu omiterea evidentă a lui Ghimpu, premierul liberal-democrat a anunțat că acesta este plecat din țără.

Totuși, imposibilitatea fizică de a face parte din negocierile pregătitoare pentru ședința legislativului a fost vehiculată ca un argument secundar, accentul fiind pus de către Filat anume pe „lipsa apartenenței” lui Ghimpu la centrele de putere în stat.

Reclame

Acordul de constituire al AIE-2 – un document fragil şi „anchilozat”

Pentru AZI.MD, preluat de HotNews.md şi JURNAL.MD

Ascuns timp îndelungat de ochii opiniei publice, documentul de înfiinţare a AIE-2 a fost pe neaşteptate dezvăluit concomitent de fiecare din cele trei partide, aflate acum la guvernare.

Excepţional, dar cele trei formaţiuni au reuşit să publice într-o manieră sincronizată acordul ţinut mult timp în secret. La un interval de zeci de minute, documentul a fost plasat pe paginile oficiale ale partidelor, fie a fost expediat presei, ceea ce denotă o coordonare precisă între acestea cel puţin în faza de diseminare [1]. Probând „consensul” în fapte, acestea au decis să facă o demonstraţie publicând toate împreună „foaia de turnesol” a actualei guvernări, fără a încerca să să se eclipseze una pe cealaltă.

Desigur, în linii generale, documentul prevede elementele-cheie pentru antrenarea formaţiunilor într-un „concert de guvernare”, dirijabil şi corigibil, având însă şi slăbiciuni de ordinul aplicării în practică a prevederilor politice, asumate de cei trei lideri. În condiţiile imposibilităţii introducerii unor mecanisme de coerciţie eficiente şi în comun acceptate de părţile semnatare, pentru asigurarea coeziunii reale a coaliţiei de guvernare, pare deplasate şi lipsite de seriozitate afirmaţiile despre „unicitatea” şi integritatea Acordului privind constituirea şi funcţionarea Alianţei pentru Integrare Europeană.

„Mâna Europei”

AIE a renascut in „AIE 2”: perdantii si castigatorii

Pentru AZI.MD, preluat de Revista Internationala „ACUM”, HOTNEWS.MD

Teatrul politic s-a terminat dupa definitivarea orientarii viitoarei coalitii de guvernare. Sperantele de instituire a unei coalitii de centru-stanga au pierdut in totalitate terenul, comunistii devenind principalii perdanti ai jocului speculativ si iluzoriu purtat de catre democrati. Fostii parteneri de guvernare isi muta parghiile de influnta in clona AIE denumita pentru moment „AIE 2”, care spre deosebire de prima „constructie” se prognozeaza ca va fi mai transparenta, coeziva, coerenta, obligatorie pentru elementele constituente, legata de consimtaminte, din care considerente avand la baza si elemente de coercitie deocamdata indefinite.

Cine sau ce împiedică formarea AIE-2?

După încheierea celei de-a 11-a runde oficiale de tratative politice, se conturează o situaţie deloc de invidiat în tabăra liberalilor, contrazişi de foştii colegi de coaliţie, care înclină să folosească „pretenţiile” şi „ambiţiile” avansate de PL în calitate de scuză pentru eşuarea înfiiţării „AIE 2”.

Turnură neobişnuită pe scena politică, căci culpa pentru eventualul faliment al forţelor de centru-dreapta este într-o formă subtilă transferată de la democraţi către liberali, care urmăresc să înduplece opinia publică profund derutată, frământată de diviziuni şi contaminată de tot felul de mituri politice post sau/şi anti-comuniste. Puţini observă, dar „cineva” intenţionat împinge povara presiunii publice spre dreapta eşichierului politic. Compensându-şi impotenţele anterioare, PD-ul bicefal („Lupu” + „Plahotniuc” – „Diacov”) este pregătit să meargă la orice tip de alianţe, pentru că în orice caz va reuşi să propulseze proiecte acceptabile pentru public. Or, după cum menţionam şi în alte comentarii, ipotetic vorbind atât PLDM, cât şi PL, se vor opune cu greu unor legi sau acţiuni politice favorabile apropierii de UE, spre exemplu. Susţinătoare a iniţiativelor pro-europene importante pentru manipularea publicului, cele două formaţiuni de dreapta vor fi puse în situaţia să agreeze acţiuni chiar dacă acestea vor veni din iniţiativa democraţilor, intraţi în „concubinaj politic” cu PCRM-ul. Aparent comuniştii ar putea să-şi ia revanşa, dar realitatea este de altă natură, noul legislativ nu le va conferi o ambianţă confortabilă, fiindcă alianţa cu PDM nu va închide nicidecum comunicarea democraţilor cu potenţialele partide de opoziţie.

Miza lui Filat

Departe de frustrări şi pretenţii, ţinta partidelor parlamentare este să realizeze alegerea Preşedintelui Parlamentului până la sfârşitul anului. Motive sunt mai multe, pe lângă cel pur subiectiv legat de transmiterea mesajului către naţiune, important pentru legitimizarea şi amplificarea autorităţii liderilor politici în contextul alegerilor parlamentare anticipate, poate fi evidenţiată încercarea unor partide de a perpetua viaţa „rămăşiţelor” Alianţei pentru Integrare Europeană, cu scopul obţinerii unor dividende politice cu încărcătură electorală înainte de alegerile generale locale. În acest sens, poate fi menţionată semnarea „foii de parcurs” în cadrul dialogului R.Moldova-UE privind liberalizarea regimului de vize, convenită cu Comisia Europeană pentru prima parte a lunii ianuarie 2011. De aceea, păstrarea incertitudinii şi neconstituirea coaliţiei până la finele lui 2010 creează oportunitatea unică pentru liderul PLDM, unicul exponent al fostei AIE rămas în funcţie, de a valorifica în continuare beneficiile rezultate din funcţionarea coaliţiei anti-comuniste 2009-2010.

Ce am obtinut de la alegerile parlamentare din 28 noiembrie?!

Alegerile anticipate au suscitat un interes izbitor de ridicat din partea publicului local, antrenand intr-o masura sporita si alegatorii prinsi in strainatate. Energizati de numeroasele partide politice si de puternicile campanii de informare si educatie civica, in cele din urma, majoritatea cetatenilor, adica 60% dintre acestia, au participat la votare.

Indicatorul cel mai performant este totusi dedicarea moldovenilor de peste hotare, care pentru prima data in istoria R. Moldova au asistat cu indrazneala la scrutinul electoral, numarand peste 50 mii de persoane. Cifra reala a moldovenilor aflati departe de casa este de cel putin 10 ori mai mare, insa cele 50 mii de voturi reprezinta oricum mai mult decat aproximativ 19 mii exprimate la referendumul constitutional din 5 septembrie. O asemenea prezenta creste ponderea votului lor in formarea viitoarei guvernari , dar si angajamentul lor fata de concetatenii din tara. Specificul acestui impact consta in faptul ca dupa acest scrutin, votul din strainatate va fi vanat si mai mult de politicieni, daca primii nu vor putea exercita posibilitati de control si influenta asupra noilor guvernanti. Pe de alta parte, diasporele sunt inapte de a forta lucrurile interne ale Moldovei, nici pe calea rudelor pasive, principalii consumatori fideli ai remitentelor, nici prin intermediul partidelor politice cu care coopereaza.

De asemenea, cu ajutorul acestui scrutin am avut parte de „show-uri” televizate, concerte numeroase si scumpe, dar si de o implicare activa a factorului extern. Cat de suparator nu ar fi acest aspect, dar fortele occidentale, precum si Romania, au ajutat pe caile politico-diplomatice partidele din fost Alianta pentru Integrare Europeana, incercand sa limiteze comunistii anacronici si eurosceptici. Cel putin autoritatile romane au oferit transport public gratuit pentru ca cetatenii moldoveni aflati in Romania si dornici sa participe la votare, sa se poata deplasa la una din cele 8 sectii de votare deschise in aceasta tare. Spre deosebire, de acestea, Rusia a fost retrasa si calculata, mizand pe numeroasele clisee si disparitati existene in R. Moldova, procedand exact ca in situatia alegerilor din Ucraina.

Saakaşvili, „folosit” de Ghimpu în scopuri electorale

Preluat de OBSERVATOR.MD

Încă un gest cu iz anti-rusesc a venit din partea preşedintelui interimar al R.Moldova. Decorarea cu cea mai înaltă distincţie de stat a controversatului lider georgian, părinte şi autor al „Revoluţiei rozelor”, Mihail Saakaşvili, l-a ajutat pe Ghimpu să producă un eveniment politic sonor, care a mişcat din loc mai multe pietre de la fundul apelor politicii moldoveneşti. Astfel, Voronin s-a dezis public de „prietenia politică şi situaţională” cu Saakaşvili, admisă de liderul PCRM sub presiunea circumstanţelor de ordin geo-politic din 2005. Mai mult, „Ordinul Republicii” şi-a confirmat titulatura de „instrument politic”, doar că în mâinile altor actori politici decât cele ale generosului preşedinte interimar, Mihai Ghimpu.

Voronin şi „nulitatea lui Saakaşvili”

Cui i-a întins mâna Bruxellul?

Preluat de HOTNEWS.MD

Reuniunea „prietenilor europeni ai Moldovei” la Chişinău şi-a avut efectul scontat de acei care şi-au dat străduinţa să сârpească rupturile Alianţei pentru Integrare Europeană, clătinată de supărarea celor trei faţă de acţiunile „egocentrice” ale premierului. Mulţi s-au aruncat să implore liderii Alianţei să nu uite de promisiunile faţă de ţară şi alegătorii săi şi nicidecum să nu renunţe la „amiciţia politică” de teama revenirii comuniştilor prinşi la putere şi „programaţi mental” să-şi întoarcă puterea.

Disperarea promotorilor Alianţei a fost în scurt timp umbrită de „super-evenimentul” politic şi anume „concertul prietenilor europeni la Chişinău”, care a întrunit peste 10 miniştri de externe şi alte oficialităţi importante din statele membre, în frunte cu Stefan FULE, Comisarul european pentru extindere şi politică de vecinătate. Momentan, politicienii certaţi din actuala guvernare au uitat de porecle şi calificative, înghemuindu-se în jurul obiectivului de integrare europeană.

Iniţial s-a crezut că şi comuniştii pot fi atraşi în „cercul virtuos” al avansurilor şi înfrăţirii aprofundate a R. Moldova cu partenerii europeni. Întâlnirea lui Fule cu liderul comunist,Vladimir Voronin, a dat un suflu nou „elementelor proeuropene” din cadrul partidului, mecanic reorientat de „aripa conservatoare” către vechile şi ancronicele obiective legate de integrarea Moldovei în spaţiul euroasiatic. Deschiderea manifestată de Fule nu a reuşit însă să spargă barierele comunicative ridicate de Voronin, care a folosit întrevederea pentru a „pîri” guvernarea de oprimarea opoziţiei şi ipocrizie mascată faţă de vectorul european. Nicio promisiune pro-europeană nu ieşit din gura lui Voronin, supărat foc pe europenii predispuşi spre indulgenţă faţă de componentele Alianţei pentru Integrare Europeană, care înainte de alegeri au demarat mai multe procese împotriva comuniştilor, inclusiv cel de ridicare a „imunităţii”. Ghidaţi după principiul „prietenii duşmanilor mei sunt duşmanii mei”, comuniştii au ignorat în mod evident adunarea „prietenilor europeni ai Moldovei la Chişinău”, distanţând presa subordonată de la aceste evinemente, înlocuidu-ile materialul de lucru cu mesaje propagandistice anti-AIE şi „non-integrare europeană”.