Archive for the ‘Conflictul transnistrean/приднестровский конфликт’ category

Despre reluarea dialogului dintre Chișinău și Tiraspol

martie 14, 2015
sursa: globalequality.wordpress.com

sursa: globalequality.wordpress.com

Cu certitudine, e vorba de un eveniment pozitiv, dar reluarea dialogului dintre cele două maluri are multe variabile necunoscute, inclusiv aspectul ce ține de factorul rusesc. Aceste lucruri le-am abordat în cadrul unui interviu pentru Radio Europa Liberă.

În continuare este prezentat un fragment din acest interviu.

Dionis Cenuşă: „Din punctul meu de vedere este prea devreme să facem supoziții optimiste. Bineînțeles, Tiraspolul are nevoie de un dialog constructiv cu Chișinăul, la fel cum Chișinăul are nevoie de acest dialog. Aș vedea mai degrabă o situație în care ambele părți câștigă. Situația în care se află la moment Tiraspolul, mă refer aici la situația social-economică, este clară intenția regiunii transnistrene de a se apropia într-un fel sau altul de Chișinău.”

Europa Liberă: Dar ce rezultate clare, în viitorul apropiat, ar demonstra că dialogul între Chișinău și Tiraspol merge cumva pe o notă pozitivă?

Dionis Cenuşă: „În primul și în primul rând accelerarea contactelor politice dintre Chișinău și Tiraspol. Aici ne referim la activitatea grupurilor de lucru, dar în primul rând contactul direct dintre puterea executivă de la Chișinău și reprezentanții administrației de la Tiraspol. Și aici, într-adevăr, vedem ceva foarte pozitiv. Va fi stabilită ziua când prim-ministrul moldovean se va întâlni cu reprezentantul administrației de la Tiraspol.” (mai mult…)

Transnistria, încotro?

mai 3, 2014

Foto: evz.ro

Foto: evz.r                               

                Radio Chișinău

Adevărul este că acest teritoriu ne aparține „de jure”, chiar dacă „de facto” este necontrolat de autoritățile legitime. Acesta este populat de cetățenii noștri, deși aceștia au fost forțați de diverse circumstanțe să se convertească în cetățenii unei republici autoproclamate. Nici măcar tutorele informal al regiunii, adică Rusia, nu se grăbește să recunoască ruptura oficială dintre cele două maluri ale Nistrului. Transnistria este o regiune a Republicii Moldova, cu cele mai estice raioane ale țării, care conform legii din aprilie 2005 conferă regiunii un statut special de autonomie, similar cu cel al Găgăuziei.

Indiferent de faptul că acolo sunt staționate forțe rusești, și că baza militară rusească este posibil cel mai nevralgic punct al Republicii Moldova, regiunea transnitreană este parte componentă a teritoriului național. (mai mult…)

În UE nu există o competiție în privința soluționării conflictuluin transnitrean

octombrie 29, 2013
Foto: evz.ro

Foto: evz.ro

În continuare voi prezenta niște fragmente dintr-un interviu oferit unei instituții media locală referitor la conferința „Măsurile de consolidare a încrederii în procesul de reglementare a conflictului transnistrean”, ce are loc la Landshut, Germania, în perioada 29 octombrie – 1 noiembrie 2013. În cadrul acestui eveniment premierul moldovean, Iurie Leancă, urmează să discute cu liderul administrației de la Tiraspol, Evgheni Șevciuk.

„Întâlniri între părțile în conflict au avut loc în Germania și anterior. În acest context, putem menționa întâlnirea de la Rottach-Egern (Germania), din 20 iunie 2012. Atunci autoritățile de la Chișinău sau întâlnit cu reprezentanții administrației de la Tiraspol pe marginea conferinței OSCE privind măsurile de consolidare a încrederii. Cu toate acestea, reuniunea a fost facilitată de către Guvernul German, lucru care nu ar fi putut avea loc fără acordul din partea cancelarului german, Angela Merkel.”

„Din punctul meu de vedere, interesul Germaniei reiese din obiectivul Politicii Europene de Vecinătate, care constă din asigurarea securității în proximitatea UE. Adițional, trebuie evidențiat și angajamentul asumat de partea germană, inclusiv de cancelarul german, Angela Merkel, în cadrul vizitei din vara anului trecut. Acesta constă din sprijinirea soluționării conflictului transnistrean cu respectarea suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova. În acest sens, Berlinul a reiterat cu diverse ocazii (mai mult…)

Rusia ignoră problematica transnistreană, UE ignoră ignoranța Rusiei

decembrie 21, 2012

UE_RusiaCel de-al 30-lea summit UE-Rusia (20/21 decembrie) a pus în centrul atenției subiectele vitale în relația dintre cei doi parteneri din ce în ce mai inseparabali – energetica și mobilitatea cetățenilor (liberalizarea regimului de vize). Într-un con de umbră au fost abandonate chestiuni de importanță majoră pentru Republica Moldova și alte state din Parteneriatul Estic, dar deocamdată incombatibile cu dialogul ruso-comunitar. Vorbind despre incompatibilitate ne referim mai întâi de toate la partea rusă, care nu acceptă discutarea în public a problemei „conflictelor înghețate”, inclusiv a celei  transnistrene. Orice dialog necesită însă doi actori, de aceea, o parte din responsabilitate pentru inerția de a dinamiza dezbaterea dosarelor menționate revine și Bruxelles-lui.

Pe fundalul crizei financiare și economice, conducerea europeană nu renunță la retorica critică față aspectele problematice legate de Rusia. Însă retorica nu este îndreptată asupra unor revendicări clare și pro-active în domenii sensibile (conflictele înghețate, drepturile omului etc.). Iar majoritatea tentativelor de a imputa ceva Moscovei par să se soldeze cu (mai mult…)

Onoarea Rusiei aparată de „doamna de fier” a Transnistriei. Cum Nina Ștanschi demaschează slăbiciunile regimului separatist

octombrie 5, 2012
Sursa: adevarul.ro

Sursa: adevarul.ro

Statul rus a fost în centrul atenției în cadrul sesiunii de toamnă a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (1-5 octombrie). Deputații acestei instituții pan-europene au criticat și au blamat autoritățile ruse într-o serie de dosare, începând cu drepturile omului (în special cu privire la persecutarea minorităților sexuale) și termininând cu tezaurul României din perioada primului Război Mondial, aflat în posesia Moscovei (în valoare de cel puțin 3,2 mld. euro).

Din tot amalgamul de acuzații adresate autorităților ruse, câteva au vizat problematica transnistreană și anume imperativul evacuării forțelor ruse și a echipamentului militar din regiunea transnistreană, cuprins într-o Rezoluție amplă privind onorarea obligațiunilor și angajamentelor de către Rusia (Nr. 1896).  Adoptat de către majoritatea deputaților APCE, documentul a fost disconsiderat de către partea rusă, fiind calificat drept unul „politizat”[1] și necorespunzător obligațiilor asumate de Rusia în momentul aderării la Consiliul Europei.

În timp ce Moscova a evitat să comenteze pe larg rezoluția APCE, reprezentanții administrației de la Tiraspol au decis să-l transforme în prilej inedit pentru formularea unor propuneri controversate, capabile să clatine echilibrul firav existent  în procesul de negocieri restabilit după plecarea lui Igor Smirnov.

Partea transnistreană a rămas intactă la obiecțiile față de faptul că Rusia neglijează suveranitatea Republicii Moldova, oferind pașapoarte populației din regiunea separatistă (în condiții lipsite de transparență) și implicând-o în procesele electorale ruse fără acordul oficial al Chișinăului [2]. Altceva însă a provocat o reacție imediată și precipitată din partea Tiraspolului, și anume discutarea status-quo-ului forțelor ruse staționate în raioanele de Est ale RM [3], care potrivit multor voci din APCE reprezintă un pericol pentru securitatea regională (luând în calcul experiența Georgiei din august 2008).

Responsabila pentru afacerile externe din cadrul administrației separatiste, Nina Ștanschi, a scris pe una din rețelele de socializare că (mai mult…)

Consulatul Rusiei la Tiraspol – încurajare a separatismului sau altceva…?

septembrie 21, 2012
Foto: evz.ro

Foto: evz.ro

Apropierea Chișinăului de UE în materie de politică externă prin filiera integrării europene, precum și emergența factorului american în vecinătatea Rusiei, prin instalarea sistemului anti-rachetă și întărirea unui parteneriat strategic americano-român, au condus la o resuscitare a interesului față de regiunea transnistreană. După o perioadă de întreținere a separatismului transnistrean prin alocări directe din bugetul național, Rusia intenționează să treacă la o fază activă de relaționare cu Tiraspolul, prin oficializarea prezenței sale diplomatice în regiune.

Gestul Rusiei va afecta indirect imaginea Alianței pentru Integrare Europeană, care își va demasca în mod repetat impotența în relația cu fosta metropolă. Filat va fi victima frontală, democrații se vor apăra cu mesajele pro-rusești, iar liberalii se vor întări pe sectorul electoratului cu viziuni anti-rusești.

Cu toate acestea, deschiderea unei instituții consulare la Tiraspol reprezintă mai mult decât o potențială sfidare a autorităților moldovenești constituționale și a coaliției de guvernare, în particular.

Funcționarea consulatului rus va însemna pentru Tiraspol o formă de recunoaștere oficială, deși indirectă,  a independenței sale față de Chișinău în materie de politică externă. Inițierea unor relații consulare cu o regiunea separatistă anticipează pe termen lung stabilirea unor raporturi diplomatice, ceea ce semnifică recunoașterea de facto a entității separatiste ca stat. O demonstrație a acestor intenții va fi deschiderea consulatului  rus la Tiraspol fără consultarea și acordul oficial din partea Chișinăului. Responsabilul pe problema transnistreană din cadrul guvernului rus, Dmitri Rogozin, a confirmat în timpul vizitei de la Tiraspol că este necesară instituționalizarea relațiilor consulare dintre Moscova și regiunea transnistreană, cu scopul promovării intereselor celor 150 mii de cetățeni ruși din regiune.

În altă ordine de idei, prezența consulară a Rusiei va influența inevitabil balanța de forță între Chișinău și Tiraspol și va încuraja ultimul să nu devieze de la principiul negocierii pe picior de egalitate cu malul drept. Prin această acoperire consulară, Moscova va tinde să ridice un perete ce va proteja liderii de la Tiraspol de măsurile persuasive ale negociatorilor occidentali. Controlul subtil și conexiunea permanentă cu administrația separatistă corespunde cu obiectivul Rusiei de a minimiza impactul acțiunilor de convertire a Tiraspolului la abordare constructivă în relația cu Chișinăul.

În final, adițional la cele menționate, consulatul rus trebuie privit ca o tentativă de a consolida factorul rusesc în regiune, amplificând tendințele euroasiatice de pe întreg teritoriu al Republicii Moldova, ca element competitiv cu procesul de integrare europeană și ca opoziție față de intensificarea mișcărilor unioniste.

Transnistria pe cale să devină „rezervaţia simbolurilor comuniste” din RM?

iulie 23, 2012

Foto: basarabia91.net

Competiţia dintre PL şi PLDM pentru dominarea asupra segmentului unionist şi pro-românesc al opiniei publice nu încetează, ci se extinde asupra unor noi laturi ale agendei publice. Mai mult ca niciodată, liberal-democraţii vor să-şi depăşească colegii de coaliţie aprofundând şi sistematizând iniţiativa de condamnare a comunismului, pornită de Mihai Ghimpu.

Pentru a-şi asigura o cotă mai mare din popularitatea generată de „inchiziţia asupra comunismului”, PLDM a venit cu o iniţiativă legislativă suplimentară ce depăşeşte „sentinţa politică” a liberalilor asupra comunismului şi simbolurilor proprii acestui regim. Formaţiunea lui Filat şterge frontierile politice ale interdicţiei simbolurilor comuniste, croite de Mihai Ghimpu pentru comuniştii lui Voronin, şi le generalizează răspândindu-le asupra vieţii publice.

Deşi, la prima vedere observăm o nouă scenă de rivalitate doctrinar-geopolitică între PL şi PLDM. Alţii presupun că la mijloc este încercarea guvernării de a sustrage atenţia populaţiei de la înrăutăţirea situaţiei socio-economice, printr-un exerciţiu artificial de polemici intermenibale cu sumă nulă. Ambele aspecte sunt parţial valabile, dar intervine nişte circumstanţe care mută accentele.

Iniţiativa lui Filat de interzicere a simbolurilor sovietice, staliniste, de rând cu cele naziste, contrazice în totalitatea ordinea de viaţă a regimului de la Tiraspol şi instalează substanţe explozive în dialogul cu Şevciuk. În mod benevol şi intenţionat, premierul subminează negocierile cu malul stâng, pentru restaurarea cărora s-au depus eforturi pe plan naţional, dar în special la nivel european. Cel puţin UE, dar în primul rând Germania, al cărui cancelar trebuie să ne viziteze pînă la finele verii, trebuie să aibă întrebări în legătură cu anunţul despre eventualul „sezon de vânătoare” asupra elementelor comuniste, deschis concomitent cu evoluţia negocierilor cu separatiştii  moldoveni. (mai mult…)

Scopul vizitei lui Merkel la Chişinău: altceva sau federalizarea?

iunie 29, 2012

Foto: zimbio.com

Germania a devenit un adevărat fetiş pentru unii politicieni moldoveni, dar în deosebit pentru Alianţa de guvernare. Atenţia pentru statul german se datorează afilierii politice a cancelarului Angela Merkel, a cărei formaţiune la fel ca şi PLDM-ul premierului Vlad Filat face parte din familia Partidului Popular European.

Pe de altă parte, atractivitatea Germaniei reiese din accepţiunea generală că ţara dată este liderul politic şi financiar al Uniunii Europene, iar apropierea de cancelarul german permite un transfer lejer de credibilitate atît la nivel european cît şi cel mai local posibil. De aceea, faptul că Agela Merkel a dat undă pozitivă invitaţiei de a vizita Moldova reprezintă o mică victorie politică a premierului, în palmaresul căruia se numără deja vizita vicepreşedintelui american Joe Biden.

Dar cu excepţia anunţului foarte sec că Merkel  este dispusă teoretic să efectueze o vizită, Filat nu a dat foarte multe detalii, pentru că, de fapt, încă nu le are la îndemînă. Or, de la răspunul pozitiv la invitaţie pînă la vizita la propriu zisă trebuie parcursă o serie de proceduri diplomatice: completarea agendei cu substanţă şi un obiectiv clar stabilit.

Pînă la punctul final, echipa lui Filat va trebui să convingă pe Merkel că nu va regreta de vizita sa în Republica Moldova, mai ales în condiţiile unui orar axat pe soluţionarea crizei financiare din zona euro, aprofundarea integrării fiscale şi bugetare a zonei şi consolidarea monedei unice. De asemenea, liderul german se află într-o fază politică descendentă, după ce formaţiunea sa (CDU)şi aliaţii acesteia şi-au pierdut ponderea în mai multe landuri din Germania. Acest context vitreg o influenţează puternic pe Merkel, ce va ţine cont de banii contribuabilor germani, scurşi de bani din cauza austerităţii şi crizei euro, selectînd inteligent destinaţiile viitoarelor sale deplasări oficiale. Anume din aceste considerente, organizare unei vizite în Republica Moldova trebuie să (mai mult…)

Integrarea europeană comportă un pericol ascuns pentru soluționarea conflictului transnistrean?

iunie 22, 2012

Foto: frontpress.ro

Apropierea de Uniunea Europeană produce energia constructivă necesară pentru aplanarea situațiilor conflictuale, condiționând comportamentul părților. Efectul benefic asupra unui conflict este însă limitat, în situația dacă procesul de integrare europeană avantajează în mod unilateral pe cineva și exclude din ecuația pe celălalt. Aceste aspecte sunt comune pentru conflictul din Cipru, având aplicabilitate și în conflictul transnistrean.

Experții și oficialii din Cipru, din ambele comunități – greacă și turcă, susțin că procesul de integrare europeană a jucat un rol important până în anul 2004, când Republica Cipru a devenit țară membră a UE, dar fără circa 40% din teritoriul său, populat de ciprioții turci. La nivel de experți este validată ideea că niciodată insula nu a fost atât de aproape de o soluție viabilă cum în perioada pregătirilor pentru aderarea la Uniunea Europeană. Condiționați să dezvolte relațiile și să ajungă la un consens în paralel cu obținerea calității de stat membru, ambele părți ale insulei au fost antrenate în negocieri active. Turcii ciprioți intenționau să aderă împreună cu  confrații insulari eleni la Uniune, în timp ce ultimii erau legați de promisiunea că vor reuși să reunifice insula până la data aderării (mai 2004). Partea turcă a votat în favoarea (65%) unei soluții federative (cunoscută sub denumirea de „Planul Annan”) la referendumul din 24 aprilie, în timp ce grecii ciprioți au fost contra (76%).

Astfel, Ciprul a intrat în UE cu un teritoriu divizat, contrar angajamentelor și cu abatere de la criteriile de aderare (incapacitatea de a aplica acquis-ul comunitar pe întregul său teritoriu – „Criteriile de la Copenhaga”). Pasul grecilor ciprioți a lipsit Bruxellul de pârghiile valabile  în timpul procesului de aprofundare a integrării europene și a depreciat serios factorul european în problema cipriotă.

Oficialii europeni, dar și experții din ambele comunității ale insulii, consideră că s-a comis o greșeală când a fost acceptat Ciprul înainte de reunificarea insulei. La Bruxelles există o poziție expresă potrivit căreia experiența cipriotă este unică și sui generis. Europenii exclud cu efervescență orice tentativă de replicare a cazului cipriot, caracterizat prin falimentarea intenționată a rolului constructiv al factorului european în reglementarea definitivă a conflictului. Or, motivația de a soluționa conflictul s-a redus esențial în rândul  clasei politice și a populației din Republica Cipru (Ciprul de sud) după ce a devenit parte integră a UE. Totodată, căpătarea noului statut și a împuternicirilor conexe a condus la înghețarea negocierilor și la consolidarea unei poziții neconciliante din partea sudului insulei. Din această perspectivă, oficialii europeni vor să folosească președinția Ciprului în Consiliul UE (din a doua jumătate a anului 2012) pentru a repune problema cipriotă pe agendă și a revitaliza negocierile, confruntându-se însă cu rezistența grecilor ciprioți, dar și cu opoziția țării candidate la aderare – Turcia.

Reieșind din experiența sui generis a Ciprului, indiferent de puterea aspirațiilor europene și de nivelul de asimilarea a realităților europene, niciun alt stat nu poate realiza aprofundarea relațiilor cu UE avâd un conflict teritoriul nerezolvat. Precondiția dată este vehiculată în rândul statelor membre, chiar dacă unii politicieni naționali (din România și alte state) au asigurat autoritățile moldovenești că problema transnistreană nu va împiedica Republica Moldova să (mai mult…)

Rogozin vrea un rol exclusiv pentru Rusia în Republica Moldova

aprilie 21, 2012

După o absență de aproximativ 3 ani, Moscova își face loc pentru a reveni pe agenda politică a Republicii Moldova. Încetarea crizei politice și alegerea președintelui țării, cu blocarea parțială a forțelor politice anti-rusești (cum ar fi PL-ul, rămas fără funcție centrală în piramida puterii de la Chișinău), constituie premisele esențiale pentru revigorarea influenței ruse. De fapt, calmarea proceselor politice de pe ambele maluri ale Nistrului convin Moscovei într-o măsură egală. Or, sfârșitul regimului lui Smirnov a însemnat substituirea lui cu un lider loial vectorului geopolitic rusesc, dar și un bun executor al ordinelor Moscovei.

Cu scopul atingerii unor rezultate maxime, pentru misiunea de recalibrare a statutului Rusiei a fost delegat   Dmitri Rogozin, ex-ambasador rus la NATO, cunoscut pentru retorica categorică și poziția intransingentă în apărarea intereselor naționale. Printre succesele marcate de Rogozin în activitatea sa diplomatică externă poate fi menționat eșecul Ucrainei și Georgiei de a deschide negocierile de aderare la NATO, în timpul Summitului de la Bucuresti (aprilie 2008)[1]. Tot, datorită prestației sale, a fost posibilă sistarea instalării elementelor sistemului american anti-rachetă în Polonia și Republica Cehă. Aceste victorii strategice semnificative pentru reținerea extinderii NATO spre Est și combaterea planurilor americane au devenit cartea de vizită a lui Rogozin. În acest sens, preluarea dosarului transnistrean nu este deloc accidentală, având în vederea intensificarea factorului românesc în politica de la Chișinău, și viitoarea instalarea a scutului antirachetă american în România (Vezi documentului Acordului româno-american [2]).

Aspectele menționate nu îngrijorează autoritățile moldovenești, care îl tratatează pe Rogozin ca (mai mult…)


%d blogeri au apreciat: